Fara voce

Se intampla ca de aseara nu mai am voce. Mi-a picat. Cert e ca-mi era dor de acele 3-4 zile pe an cand nu mai puteam vorbi deloc. Anul trecut m-a sarit, pesemne ca n-am prea fredonat hiturile mele celebre sub dus.
Si ironia sortii face ca exact in aceste momente sa se iveasca cele mai oportune momente de a socializa. Detalii, nimicuri dar pt care mi se zbarleste pe moment pielea de pe spinare, tocmai pentru ca nu le pot duce la capat.
Mi s-a intamplat de multe ori, in goana mea spre lucru, dimineata, sa ma urc repejor intr-un taxi, buimaca, cu fondul de ten in poseta. Cui nu i s-a intamplat, ma gandesc.
Iar primele vorbe dimineata sunt exact ca gustul mierii pe untul putin gretos care acopera falnic dar obraznic painea prajita, rumenita, gata sa fie infulecata. Ei bine, poate suna actoricesc, dar de multe ori taximetristii mi-au "urat" o zi placuta. Mi-au facut intrarea in ea. Stiu ce inseamna sa nimeresti peste un aspiritor, peste o tanti de la coada grabita si enervata sau peste "draci-de-dimineata".
In seara asta, venind spre casa, am avut super norocul de un vorbaret taximetrist. Si era asa intrigat el de gheata si ne-lumina de pe strazi incat m-as fi aruncat la 2-3 comentarii in propriu-mi stil. Dar de unde voce?!
Am scos cateva sunete ciudate, de aprobare sau dezaprobare, depinde de context, si am tacut malc sub caciula-mi zgribulita.
Cat de importanta este vocea, dragii mei!

ics

Am vazut ieri Sherlock Holmes.
Ah, cata nebunie in Statele Unite pentru un asemenea film. Cat deranj pentru nimic.
Se poate ca cei din Statele Unite sa nu ne mai dea, noua romanilor, parerile lor despre diverse filme de senzatie sau nu?!
Cred c-am face mai mare senzatie noi dac-am avea prima parere critica.
Macar doar pentru faptul ca noi ne-am nascut poeti, pe cand ei inventau Mc-ul.
Mergeti si voi sa-l vedeti, are totusi muzica faina.

La derdelusul gol

Nu inteleg de ce derdelusul din fata blocului meu e gol, de cand cu zapada asta.
Ma uit la el si m-as da eu, in locul puhoiului care trebuia sa-l vad pe strada. Mi-ar fi placut sa fiu trezita dimineata in urletele si chiuiturile copiilor de acolo.
Azi treceam pe langa el, uitandu-ma cat de nebatatorit este de urmele inisistente ale saniilor noastre de alta data. Ma vedeam in fruntea "gastii" cu nasul rosu si fesul plin de zapada tragand de funia sanii inca o data si inca una si inca una, pana seara. Cred ca numai vocea mamei nu vroiam s-o aud, strigandu-ma in casa.
Mi-ar fi placut sa-i vad astazi pe micuti la jucaus, sau daca nu astazi sau ieri, macar pe cand incep temperaturile sa ajunga la normal.
Pentru ca numai un parinte poate sa stie cat de frumos este sa fii copil.

De azi

Ce fac "copiii" care au trait doar cativa anisori din copilaria lor pe vremea lui Ceasca? Se intalnesc ca noi prin baruri si discuta despre ciocolata "baton", inghetata "unt" si alte minunatii de care eu aud abia azi.
In speta, cred ca la fiecare masa dintr-un bar exista minim 3 subiecte comune, cel putin la astea ma gandesc eu: a aparut sherlok holmes si e mai mijto ca avataru, sambata noapte avem -13 grade iar al treilea subiect cu siguranta are conotatii sexuale, fie ca-s femei la masa, fie ca-s barbati. Uneori acestea se reduc si la chelnerita de serviciu, daca cumva aveti prieteni multi baieti, cum am eu.
Mie azi mintea mi-a ramas cumva intepenita la frigul de afara si la zapada pe care am stocat-o pe strazi pentru cca. 2 zile de ploaie.
Dar frigul este crancen, iar mie-mi curge nasul.
Mmmm, oare ce facem weekendul asta?!

Alb in jur si peste tot

Azi am mers ca nebunu pe strada si chiar va recomand asta, daca va intoarceti de la lucru sau de oriunde, sa bagati mers prin zapada asta de 10 cm. Ma doare spatele c-am stat intepenita si cred ca maine am febra musculara la picioare.
Plus ca mi-am ales ziua de azi sa-mi platesc taxa la facultate gandindu-ma ca nu s-ar repezi multi nebuni sa iasa din casa pe vremea asta. Era mega arhi plin acolo! Pesemne ca oamenii care lasa lucrurile pe ultima suta de m, sunt ori multi, ori cam toti.
Nici soferi prea curajosi n-au fost, sau poate c-au cam tot amanat cauciucurile alea de iarna :p
In troleu e-mbulzeala crunta, cred ca de azi s-a deschis si sezonul la furat de portofele, asa ca aveti griija de gentile si buzunarele voastre.
Oficial de joi incepe sesiunea, cu cateva proiecte stresante si apoi marele zgomot al disertatiei.
Lung drum sa fie si pan' acolo...

Sunt matusa!

Cred ca-s o gramada de lucruri mijto pe lumea asta, pe care chiar daca din depresi-unea fiintelor din generatia ultima-si-dupa-nu-stim-ce-o-mai-fi, nu prea le zarim, am eu certitudinea ca-ntr-o buna zi le vom cam intelege si parcurge.
Mi s-a intamplat minunea, ieri am fost sa-mi cunosc nepotelul in varsta de 3 zile si m-am trezit cu ochii-mi atarnati de pielea lui catifelata si parfumata, de manutele cat 2 aripioare de broscuta, cu piciorusele cracanate si rapide si cu o gurita mica care-si cauta mereu sanul izvorator de hrana.
S-a oprit timpu-n loc cand l-am luat in brate si i-am tinut capsorul in jumate de pumn.
Cred ca cea mai buna afacere pe care a putut s-o faca Dumnezeu cu omenirea, a fost sa ne tranteasca minunatiile alea mici si sa ne lase sa le crestem.
Am zis, am zis.

Tagged

Hai cinci-ul este batut de mult la poponet, cel putin de cand am descoperit tagged-ul.
Care e mult mai antrenant, mult mai funny si parca si limitat putin de varsta celor care chiar nu vrei sa-ti dea add.
Plus ca tagged, surprinzator, merge!

Beach party

Diseara avem beach party pentru codruttzz si sagi care saptamana viitoare se muta in Tenerife(ssss)!!!!
Ne luam placile de surf si bermudele, noi fetele ne echipam cu tricouri ude si paaaaaaaaaaaaaaartiiiiieeeeeeeeeeeeeeee in bar!! :))

Evitati energizantele

Directiva Consiliului Ministerului Sanatatii va recomanda sa lasati tutunul, alcoolul si zaharul pentru ca dauneaza grav sanatatii.
Directiva Consiliului Sanatatii sau cum s-o numi ea ar trebui sa faca apel la toate produsele astea majoritatea no name-uri care apar cu energizante pe piata.
Si omu-i tampit, n-a dormit 2 nopti iar a3a o rezolva cu alcool si energizante si se si lauda ca l-a luat cu tremurat.
Eu cel putin cunosc oameni care se lauda cu asemenea experiente.
Fumatul este grav dar dependenta psihica poate fi depasita cu rabdare si ajutor, alcoolul devine o obisnuinta de anturaj si de weekend dar care la fel poate fi depasita iar zaharul in cantitati mici este o necesitate a corpului.
Energizantele in schimb imbatranesc inima si actioneaza ca un soc al ei in moment de oboseala. Sunt un puls de energie dat dezvoltarii neuronale si a muschilor, iar teoretic numai va dau impresia de energie.
Sunt tari ca Turcia, Danemarca, Islanda samd unde in urma imbolnavirii tinerilor din cauza energizantelor, acestea au fost scoase de pe piata.
Ma si mir ca se aduce in discutie in tara asta, problema unei crime in masa prin vaccinurile alea antigripale, cand nici nu e cazul sa devenim paranoici, pentru ca nu e necesar un vaccin, sunt o gramada de produse pe piata care ne omoara putin cate putin.

The man who stare at goats

Are putin din stupiditatea personajelor lui Tarantino numai cu putin sens in plus.
Iar Clooney, Spacey si Bridges joaca fenomenal. De capra nu mai zic :))
E o comedie foarte mijto.

Idei de flash mob

Ce parere aveti de un flash mob?
Momentan ne strangem oameni cu idei, facem un brainstorming din ele si ne decidem asupra celei mai bune.
Pentru mai multe informatii si idei urmariti aici.

Rasul intinereste!

Si nu e doar o stire de pe ultima pagina a unui ziar.
Rasul ne scapa de o anumita doza de stres pe care o acumulam zilnic, plus ca ne ajuta sa si capatam o atitudine pozitiva in general.
Iar de curand am auzit ca ne forteaza si sistemul imunitar sa fie mai puternic.
Psihologic vorbind, rasul este si un motivator bonus pe care ni-l inducem la un moment de suparare.
Asa cred ca s-a ajuns la "hazul de necaz".
Radeti si voi mai mult! Nu-mi plac cititorii suparati.

Hai la suc!

Azi a fost o perfecta zi pentru a trage concluziile.
Pentru ca noi suntem asa, fie generatia "club" unde oamenii sparg milioane de lei in fiecare weekend, aparent pe lucruri mega banale, dar asta e ritmul vietii si daca nu esti pro esti musai contra, fie generatia "hai la un suc".
Mie "club" imi suna mega pompos si de altfel cand cineva imi zice "am fost aseara in club", deja imi imaginez tinuta aia musai de club in care m-as simti atat de incomoda, plus o muzica pe care neam n-as suporta-o, plus oameni cu obiceiuri de club. Oamenii cu obiceiurile de club mi-ar putea manca zilele. La modul cel mai serios. Ei or fi super oameni, dar in club sunt tot clubberi. Fusesem acum nush cand, de fapt cred ca eram ultimu an de facultate cand am mers ultima data din cele 5 ori in club, fortata de imprejurari la ziua cuiva. E putin stresant sa fii la nivelul ala de oameni care aparent spun ca se distreaza in club. Mie mi s-au parut crispati atunci. Parca preferau sa fie oriunde numai nu acolo. Exista o bariera intre oameni, prin tinuta, atitudine, mod de dans si cocktailul din pahar.
Nu m-as putea incadra dar sincera sa fiu nici n-am prea incercat s-o fac. Cine stie, viata imi poate rezerva multe surprize. Dar dac-as iesi mult cu ei, i-as dezamagi pentru ca sigur as emigra spre alte gasti.
Apoi va zic ca de curand mi-am schimbat impresia despre doar denumirea de "club". Exista un loc unde muzica e pe gustul meu, unde oamenii sunt din cercul sau de pe langa cercul care-mi place mie sa-l frecventez.
Dintr-o data ma duc in club. Desi, inca nu-i zic club, ii zic pe denumirea lui pentru ca inca nu ma pot obisnui cu termenul.
Generatia "hai la suc" din care facem parte majoritatea, la un moment dat ma stresa. Intrasem in rutina sucurilor atat lunea ca zi de saptamana cat si sambata, deci weekend. Nu ne distram, mergeam la suc. Era totusi un mod de distractie pentru noi. Inca e de fapt, cand esti la masa cu oamenii potriviti.
Mie mi se pare dupa ziua de azi ca "hai la suc" nu mai e un mod de distractie, e o necesitate. Si nu c-am fi dependenti de iesirea pura din casa, dar sunt atat de multe lucruri mijto pe care le putem afla la suc. Si oamenii au atatea idei si ar fi asa pacat sa le tina numai pentru ei.
Cred ca asta e un post care se va termina eventual cu nevoia de a spune a nu stiu cata oara ca ma simt atat de bine cu oameni la masa care au idei. Si care nu se jeneaza sa le zica pe gura.
Si mai vreau sa zic ca-mi era asa de dor de Sch, un prieten care s-a intors din spain, incat ma uit la el la masa si-mi vine sa ma cocolosesc in bratele lui la fiecare fraza pe care o zice. :)
Asa ca...hai la suc!

Frustrarea

Frustrarea.
In general apare din cauza unor inhibitii si cenzuri. Iti vine sa spargi capul cuiva dar totusi n-o faci.
Iti vine sa mergi in fata persoanei care nu-ti da pace si sa-i zici "ma enervezi ca tu poti sa-ti vezi de viata ta si eu nu; si ma mai enervezi ca eu stau ca fraiera si te urmaresc la tot pasul, si ma enerveaza ca te-ai ingrasat si ca iti permiti sa scrii "pudism" pe blog si nimanui inafara de mine nu-i pasa ca tu ai folosit un termen din dex sau nu, si ma mai enerveaza ca ma ignori, si ma mai enerveaza si ca ai prieten si eu care urlu vehement ca detest relatii stabile, mor de ciuda ca nu le am, si ma mai enerveaza si ca n-am reusit sa-ti demonstrez ca sunt mai tare ca tine, da' eu stiam ca n-am cum sa ma intrec cu tine, dar totusi am fost prostuta si am dat drumu acestui conflict".
Sfarsitul acestui monolog telepatic se incheie cu "in fond imi cam pare rau ca-s asa pentru ca ma chinui pe mine insami, dar tot vreau sa demonstrez ceva...nu stiu exact ce, dar vreau".
Ei bine dragii mei, as vrea in fata voastra, a tuturor, sa rog o fidela cititoare a acestui blog care ma urmareste vehement de vreo 2 ani de zile, care ma critica pe unde apuca, care este preocupata de aspectul meu, de viata mea sexuala si publica, de prietenii mei si de tot imi permit sau nu sa scriu pe acest blog .... sa ma ignore cu toata fiinta ei.
Asta ca si un moment publicitar, promit sa revin cu lucruri mai importante.

Less talk, more action!

Oficial detest barbatii care vorbesc foarte mult despre sex.
Si asta imi reaminteste foarte tare de momentul in care am avut un blind date cu un tip, nu pe motiv de cuplare. Vroiam sa-i fac omului niste fotografii.
Si dupa sedinta noastra foto ne hotaram sa ramanem la un suc prin oras, c-asa e frumos, mereu de un loc de buna ziua. Cred ca tot sucul ala mi-a intrat cu noduri. Tot ce-am aflat in ziua aia e ca lui ii placea foarte tare sa i se faca sex oral. Si...cam atat. Ma intreb, oare se astepta sa zic "c'moooon, daca tot suntem aici si daca tot iti place.....".
Dar detest barbatii care din cateva fraze trebuie sa arunce si o ironie sexuala. Sau cei care vin cu mofturi si obiectii la ultima partida de sex de aseara, sau cei care vorbesc despre fanteziile lor muuuult prea mult.
Ce am vrut eu de fapt sa zic aici, e ca barbatii in general fac sex, nu vorbesc despre el. Nu te dai la o parte, nu refuzi, nu strambi din nas decat daca are 30 de kile peste masura. Faci! Ca de-asta esti barbat...
Si apropo de unul dintre posturile trecute, un prieten imi zice "daca si noi eram pudici ca voi, stateam unu intr-un colt al canapelei, unul in celalalt si ne masturbam prin pantaloni".
And he was right...

Armata romana si kilele lor

Fiecare cu pasarica lui, exact cum se zice.
Si ma uitam eu cu niste oameni pasionati de ce o sa va zic, pe un site unde niste alti oameni pasionati mult mai mult decat astia de stateam eu la masa cu ei, si-au facut atelier in Franta de costume si accesorii ale armatei romane. Vestita armata romana.
Si cum ne uitam noi acolo, iaca afla Mona lucruri noi.
Cum ar fi: greutatea unui scut care se aproapie de 10 kile, o sabie care cantareste cam 4 kile si de parca n-ar fi de ajuns, ditai coifu in cap care are si ala cca 1-2 kile.
O nebunie. Adica, cand venea nenea inamicu la lupta spre tine, cu ditai coltii si sabia trebuia sa ridici kilele astea, ca nu prea aveai ce face altceva, si sa lupti.
Cu ce se hraneau romanii bai? Ca de vitamine pentru muschi si de sala sigur nu auzisera.

AC/DC in Romania

Cred ca Romania cand vine vorba de sosirea unor nume mari fie ca sunt din muzica fie din cinema samd, traieste un moment unic pe care nu ar putea sa-l mai traiasca niciodata.
Poate ca Metallica se va indura sa mai vina si a treia oara anul acesta, dar un moment ca cel al concertului ACDC nu cred ca va mai fi.
Si eu cred ca iubitorii muzicii rock, fie ca sunt mai pustani fie ca sunt mai varstanici isi vor cam procura biletul si vor fi acolo.
Concertul ACDC nu trebuie ratat.
Adica intr-o viata, pe langa plantarea unui copac si cladirea unei case, e un musai si un concert de genul asta.
16 mai 2010, Piata Constitutiei.

Am acordat diploma

ConstantaBlog a facut un sondaj la sfarsitul anului trecut prin care cititorii au ales barul anului 2009 in Constanta.
Friends&Co au castigat iar noi azi am mers sa dam diploma premiantilor, asa cum am promis.

Pudismul la femei

Am vazut recent un filmulet cu o tipa de pe nu-stiu-unde, care poza si filma nud. Adica un nene mustacios era in fata ei, ba lua camera ba aparatul si tipa ca sa se destinda in fata necunoscutului profesionist isi povestea viata. Irelevant pentru povestea mea e ca tipa se tragea dintr-o evreica si un musulman. Ma rog, succint povesteste cum intr-o zi nu s-a mai regasit in locul unde era si a taiat-o de acasa.
Si noi toti o priveam acum in acest documentar, cum poza nud pentru tipul respectiv.
Si arata cum sa va zic, era slabuta asa, genul de tipa excentrica, cu parul roz in cap, un breton lungutz, sanii medii, fundul ok.
Si se simtea extrem de relaxata in fata oamenilor, in sensul ca astia s-au si mirat care o filmau, din cauza spiritului ei. Adica, sa ma intelegeti, vorbea cu tipii aia din camera, ea fiind dezbracata, de parca erau la o sueta la coltul strazii cu trei cojoace pe ei.
Si la un moment dat, cineva din camera noastra zice "bai da' nu e deloc pudica!". Si atunci ne-a cazut noua fisa. Pentru ca stateam si ne uitam ca dobitocii la fata asta care nu transmitea nimic. Nu pentru ca nu avea nimic de zis, pentru ca povestea era simpatica, da' nu isi ferea nici un umar, picioarele ii cadeau inainte de parca era in mijlocul intersectiei. Era ceva in neregula cu ea.
Si atunci ne-am dat seama si am ajuns la concluzia ca domne, femeia e bine prin natura ei sa fie si putin pudica. Un mic gest de pudism face naturaletea mai naturala decat daca s-ar tranti ea asa pe masa fara pic de expresivitate corporala.
Da, si tot asa, am schimbat intr-un final canalul.

Iubi, un pufulet pot?

Cred ca la categoria "Aventuri din pat" avem cu totii o gramada de povestit. Unii dintre noi mai si exageram cand vine vorba de cat de vitezi suntem.
Dar ce o sa va povestesc nu auziti pe toate drumurile.
Imi zicea un prieten de curand ca era in fotoliu dupa ce facuse dragoste cu prietena lui. Erau pentru prima data intr-o postura atat de intima.
Tipa ii zice la un moment dat "iubi, un pufulet pot?". Nu aveau expresia "pufulet" in vocabular si nu stia ce inseamna, dar cum i-ai putea refuza un "pufulet" prietenei tale dupa o zi de amor?
Tananaaam :)) si se elibereaza tipa din senin de niste gaze adunate la stomac de il lasa pe al meu cu gura cascata :))
Asa ca din categoria "femeile nu se pudreaza cand se inchid in buda", mai asteptam povesiti de la baieti patiti!
Cred c-o sa bifez si optiunea cu anonimatul pentru asemenea povesitiri.

Zborul

In ultima perioada, in grupul meu de prieteni, se discuta din ce in ce mai mult despre plecare. Despre neajunsuri sau ajunsuri in Romania, despre cum sa ne mutam la mama naibii impreuna si s-o luam de la zero. Fara ajutor din afara, doar cu fortele noastre proprii, sa ne avem unii pe altii si atat.
Recunosc ca la o prima impresie a subiectului m-ar tenta la maxim sa imi iau viata de la zero, sa cred ca pot face orice si ca am curaj pentru orice noua provocare departe de constanta. Da' nu stiu cat de tare vreau sa fac asta. Cred ca mai mult as face-o pentru prieteni decat as face-o pentru mine. Sau cel putin asa gandesc in minutul asta, poate peste un an o sa scap de teama de a fugi din cuib.
E foarte usor sa spunem ca ne putem muta maine in Maldive si ca ne va fi dor de casa dar in 2 luni ne punem acolo pe picioare propria noastra familie. E greu rau de tot. Pentru ca la un joc imaginar, o calatorie, poate dura maxim 10 zile sa zic, dar mereu ne intoarcem acasa. Eu nu pot sta intr-un loc strain mai mult de 10 zile pentru ca ma plictisesc. Niciodata insa, nu ma plictisesc cand sunt acasa. Poate pentru ca de aici n-am unde sa ma mai duc.
Si mai sunt piticii oameni importanti pe care-i lasam acasa si de care oricand ne va fi dor. Ala da dor!
Una peste alta, doi dintre prietenii mei se muta luna asta in Tenerife. Iar din coltul meu de om fricos, eu ii admir.
And i am so gonna miss them...
Dar despre asta cu siguranta ca vom mai vorbi.

Perioada postsarbatori

Perioada asta 1-4 ianuarie, pana incepe lumea sa se trezeasca din baute de imbatraniri si de sfinti, e nebunie curata. Sau mai bine zis depresie curata. N-are lumea chef de nimic.
Drept dovada sambata seara cluburile si barurile erau goale.
Cred ca singurii care au avut spor au fost astia de la cityplex, care aveau cozi interminabile si taraituri de telefoane pentru rezervari.
Pentru lumea care nu avea chef de deplasarea pana la mall, existau si torrenturile, un bol de floricele ca la mama acasa si patul conjugal pentru seri de nechef de iesit din casa. Asta ca sa vi-i descriu in mare pe prietenii mei.
Si mot-cocotz azi noapte a si nins. Asta ca daca cumva aveai vreun chef azi sa iti scoti piciorusele la o plimbare pana in oras sau chiar si prin parc, sa fii impiedicat de polei.
Na, e posibil sa fiu printre putinii oameni care detesta zapada in stare de polei, dar prefer ditai vaju si iarna peste mine decat craci rupti sau daca nu atat de norocoasa febra musculara. Plus ca oamenii pe polei devin irascibili. Se cearta ca nu pot merge ca lumea, si urla unii la altii de parca oricare dintre ei ar fi de vina.
Avea un mare om inca in viata o vorba " oamenii-s ciudati in starea lor pura".
Asa or fi..

AIR in Rumania

11 februarie, ora 20:00, la Sala Polivalenta din Bucuresti.
Pretul unui bilet este de 95 de lei.
O nebunie.

AVATAR

In primul rand o sa va urez un an mult mai mijto decat cel care a trecut. Sper sa va atingeti targeturile in impliniri si bucurii.
Azi ne cam plictiseam in casa, de fapt era un cocktail de tacere si oboseala. Cred ca ziua asta, pentru cei care nu au fost sarbatoriti, a fost o zi suficient de plictisitoare pentru orice. Asteptam sa treaca ca sa dormim si sa ne odihnim ca lumea dupa noapte rebeliunii.

Noi am mers la Avatar!
Nu nu, opriti-va din orice ati face, mergeti la cinema, luati-va perne pentru fundulet pentru cele 165 de minute de film si bucurati-va de ele!
M-a prins pana la ultima rasuflare si merita toata osteneala unui drum pana la cinema. Asta chiar merita!
James Cameron and the Band rulz big time!

2009 in concluzii

Cea mai mare realizare: dubla expozitie Lipsa de galben Romania-Mexic. Cred ca si cea mai emotionanta zi din viata mea tot ziua expozitiei a fost.

Cea mai petrecareata petrecere: ziua mea in stil de bal mascat! A fost si una dintre cele mai minunate momente pentru c-am reusit sa-i strang cu mic cu mare si sa-i unesc mascati, nu oricum, de ziua mea. Ei mi-au colorat inima in 10 nuante de fericire. Prietenii mei pe care ii ador.

Cea mai reusita calatorie: Sighisoara, de departe. Pentru c-am pasit intr-o lume de poveste si pentru ca tot acolo am reusit sa ma indragostesc.

Cea mai mare pierdere: Dumnezeu sa-l odihneasca in mainile Lui, Regele a parasit scena!

Cea mai infricosatoare experienta: noaptea, pe Grind. Cand vroiau sa ma duca cca 100 de m prin buruieni de 2 m, cu luna ca un neon in cap, cu niste vajaieli dubioase si cu gandul numai la porci mistreti.

Cea mai de c...t experienta: trezirea de dupa anestezie.

Cea mai buna alegere la cumparaturi anul acesta: Stradivarius

Cel mai bun album: Florence and the Machine-Two Lungs

Cel mai romantic loc: Gura Portitei

Cel mai mare dor: pleaca spre Madrid.

Cea mai buna carte care mi-a trecut prin maini anul asta: Stephenie Meyer-New Moon

Cel mai bun ceai: Fruit Garden (Hang Out)

Cel mai mult am ascultat: Blue Foundation iar cel mai bun film strain, cu unul dintre cei mai buni actori ai acestei lumi, Heath Ledger, odihneasca-se in pace, The Dark knight.

Cel mai frumos vis neimplinit: o Amelie cu tenesi rosii pe un Chanselise de vara si un soundtrack ireprosabil de-al lui Yann Tiersen.

Poveste de Craciun (II)

Ultima oara cand fusese atat de linistit, in general lucrurile nu se intamplara chiar pe placul lui. Lenny avea impresia ca trebuie sa lupte pentru fiecare milimetru de implinire, iar toata calmitatea care il inconjura in statia din gara, il ducea cu gandul la vestea plecarii tatalui sau.
Inchise ochii pastrand putinele picaturi de apa sarata care ii invadasera neasteptat ochii.

Era iarna care avea sa-i ramana tanarului Lenny, toata viata, in minte. Era mahmur dupa o saptamana petrecuta prin baruri, telefonul suna isteric in timp ce Lenny isi facea de cap cu o femeie culeasa la nimereala dintre bunaciunile din bar. Cand a raspuns, cineva apropiat ii daduse vestea decesului tatalui. A plans ca un copil in bratele femeii care era dedesuptul lui si imediat dupa porni la drum in plina iarna.
Iarna luase stapanire pe intregul sat iar zapada acoperise cam tot peisajul familiar care-i mai aduceau lui Lenny amintirea copilariei. Isi jura ca nu va mai petrece nici o iarna in acel loc si in mare isi respecta promisiunea.
Si iata-l acum in plina iarna, asteptand autobuzul spre locul pe care nu ar mai fi vrut sa-l vada niciodata.

"Oamenii mari sunt oameni mici! Oamenii mari sunt oameni mici!". Lenny se trezi urland din visul sau si simti racoare pe spinarea transpirata. Se ridica din pat si privind la fereastra inghetata vazu o mare de alb pe care o tinea minte de anul trecut, peste aceleasi locuri.
Se schimba si iesi din camera, cautandu-i pe ai lui.
In casa nu era nimeni, dar de afara glasurile de copii erau atat de tipatoare incat Lenny deschise usa sa vada despre ce era vorba.
Cand frigul de afara intalnise pentru prima data pieptul vioi si transpirat al lui Lenny, mirosul de iasomie ii aparu tanarului exact ca in vis, invadandu-i narile mari. Albul ce-i umplea acum ochii si glasurile de copii pe care nici macar nu-i mai vedea in acea imensa ceata de zapada, adusera lacrimile in ochii copilului Lenny care pentru un ultim moment isi zari copiii jucandu-se zi zburdand de fericire.
Simti frigul cum il doboara pana cand corpul sau ajunse sa se lungeasca pe zapada atat de alba.
Vocilor copiilor sai il insotira pana tarziu, cand nimic nu se mai auzea din lumea pe care o lasa in acea dimineata.

Lenny arunca tigara langa picior si-o zdrobi cu bocancii lui mari si obositi. In sfarsit un microbuz isi facut aparitia, avand scris pe pancarda lipita de parbriz, destinatia la care vroia sa ajunga el. Se urca repezit si se aseza cu ochii la geam, reluand ultimele franturi din gandurile de pe peron.
Cand ajunse acasa isi intalni mama pe care o saruta cu atata dor si-si imbratisa tatal a carui amintire ii venea mereu in gand.

Cand Lenny raspunse la telefon, vocea femeii de la celalalt capat la firului ii spuse cu vocea tremuranda ca Andreea a nascut un baietel. Isi impacheta putinele lucruri scoase din geamantan, isi pupa mama si fugi ca un bezmetic inspre statia de microbuze.
Cand ajunse in fata spitalului, picioarele i se inmuiara, capul ii era stapanit de o vajaiala puternica, iar inima ii tasnea din piept ca a unui copil.
A doua zi de Craciun, Lenny avea sa fie tatic.

Strangandu-si in brate copilul, cu lacrimi in ochi, lui Lenny ii venea in minte o voce indepartata si atat de cunoscuta auzului care ii repeta fara incetare "Oamenii mari sunt oameni mici! Oamenii mari sunt oameni mici!".

Aceasta povestire este inspirata dintr-un caz real.

Poveste de Craciun (I)

Pentru a nu stiu cata oara in dimineata asta se auzea tropaitul infernal al telefonului de pe noptiera. Exact ca un ursulet de plus care se tara pe bucata de lemn uscat, ceasul investiga o noapte petrecuta departe de orice secret pe care Lenny l-ar fi putut ascunde. El insusi, tolanit ca un betiv pe patul plin de margele, refuza confruntarea directa cu intreaga dimineata.
Soarele restantier din ultima saptamana se juca pe corpul barbatului atingandu-i pielea alba si saturata de mirosul din camera. Toti porii tipului duhneau in incaperea plina de o dezordine crunta.

Dupa un sfert de zgomote tiuitoare, telefonul isi inceta ritualul sec si enervant de la acea ora. Lenny rasufla oarecum usurat de acest lucru.
Barbatul locuia intr-un cartier slab populat si rau famat de la marginea Paris-ului, unde in fiecare seara se auzeau alarmele boutique-urilor sau a masinilor prost parcate. Lucra ca spalator de vase la un restaurant din centru, lucru care ii umplea ziua cu minimum 2 ore pe drum pana la munca si apoi acasa. In ziua de salariu lua taxi-ul, pentru ca de obicei se trezea tarziu si ingropat intr-o mare de lazi de bere. Locuia singur, si asta nu-i dadea prea mari batai de cap cu aranjarea lucrurilor prin apartament, decat atunci cand venea acasa cu vreo femeie mult prea pretentioasa pentru gusturile sale. Il enerva la culme sa i se spuna ce sa faca cu viata lui si in mare evita sa ajunga de sarbatori acasa. Mereu ajungea a2a zi invocand fel si fel de motive stanjenitoare pentru parintii grijulii si oarecum normali avand in vedere comportamentul fiului lor.

"Sunt Lenny si sigur ma doare capul, lasati-mi un mesaj dupa bip si va sun eu candva" apoi se auzi un bipait care-l zgudui putin, urmat de mesajul pe care fara sa vrea il auzi semi treaz "tipule, sunt la Cafe ou soucre de juma de ora, ai plecat macar de acasa? Daca mai esti acolo suna-ma! Ai auzit Len? Suna-ma!". Se mai auzi un bipait dar nu asa de puternic pentru Lenny care masura acum cu ochii inchisi ultimele cuvinte auzite la telefon.

Afara era asteptat de frig pentru perioada asta a anului, iar dupa gerul de noapte trecuta se formase pe strazi un strat considerabil si alunecos de gheata.
Din blocul sumbru da navala afara un barbat de o statura medie, ciufulit in cap, imbracat gros dar cu pielea din jurul gatului la vedere, care isi astupa parca ridiculizat fata cu mainile deja rosii.
Se opri dupa cei 5 m facuti sa-si inchida parpalacul pana la baza gatului. Atunci i se descoperise fata uracioasa si mahmura.
Lenny facu cca 20 de minute pana la cafenea insa nu gasi pe nimeni acolo. Cel putin, nimeni cunoscut. Se scotoci in buzunare dupa ceva insa nu gasi nimic care sa-l multumeasca. Isi trecu mana prin parul valvoi si pleca inapoi spre apartament.

Cum noaptea trecuta nu apucase sa doarma decat vreo 2 ore, Lenny se hotara sa ramana acasa respingand toate apelurile care veneau cu intentia de iesire. Isi lua un film, 1 bere si se tolani in pat astepand sa adoarma.

Era aproape de pranz si Lenny intra cu bagajul imens in curtea parintilor sai. Acestia il intampinasera cu bucurie si-l poftira ca pe un musafir de onoare in sufrageria plina cu de toate. De la mancaruri la fel de fel de prajiturele si un brad imens impodobit ii umplura barbatului fata de bucurie. Un sunet de clopotei se auzi de la poarta iar doamna casei se indrepta sa vada cine venise in vizita neasteptata. Copii veniti cu colindu le cantara celor 3 cantecul de ajun si primind cativa banuti se indepartara cu vocile lor pure spre alte porti primitoare.

Dupa un ceas de vorba, la poarta se mai auzi o sonerie inceata. De aceasta data Lenny se ridica lasand-o pe mama sa nu se mai ridice de la masa.
Deschise usa casei si simti un adanc miros de iasomie invadandu-i narile butucanoase. Nu vedea nimic in fata ochilor si avu un moment de ezitare, insa cunoscandu-si destul de bine curtea parinteasca porni pe drumul care ducea la poarta. In jurul lui animalele scoteau niste sunete de suferinta pe care nu le pricepea, iar luminile care se vedeau din fata fantanii si apoi din centrul satului erau mancate de o mare de intuneric.
Lenny se simtea ca pe platourile de filmare ale unui film de groaza. Deodata zgomotele animalelor se auzeau mai tare si mai tare iar tanarul de atata spaima se intoarse brusc inspre calea de unde venise, insa nimic nu mai era acolo, parca nici nu se clintise din loc, pe orice parte ar fi mers era numai o poarta in zare care de-abia se vedea si cu o silueta asteptandu-l acolo.
Vru sa tipe dar simti un nod asa greoi in gat incat nu-i permitea sa scoata nici macar un sunet. Panica ii inlemni picioarele iar inima in piept batea atat de tare incat numai ea se mai auzea in sunetele acelea infricosatoare ale curtii.

Lenny se trezi brusc si isi potrivi cu privirea ceasul de la mana, vazand ca nu mai are timp de dormit. Se ridica si napustind peste geamantanul din coltul camerei, arunca acolo 1 pereche de pantaloni si 2 pulovere. Isi lua pasta de dinti si o carte de pe noptiera si pleca grabit lasand in urma lui o intreaga parada de tricouri si boxeri pe sub pat si peste tot in camera.
Ajunse la gara si nu gasi nici un autobuz care sa-l duca acasa. In fond era a doua zi de Craciun si pe strazi inca mai era pustiu, iar sansele sa gaseasca o masina sa-l duca la tara, erau slabe mai ales pe o vreme ca aia.
Isi aprinse o tigara si se propti cu spatele de un perete, asteptand orice miscare.

Reusi intr-un final sa ajunga la poarta debarasandu-se instantaneu de toate sunetele ce-l inconjurau. Acolo il astepta un baietel imbracat intr-un cojoc vechi pe masura lui si cu niste ochi mari care il priveau pesemne cu ura pe tanarul Lenny.
Inca speriat, niciunul dintre ei nu scoasera vreun sunet la intampinarea celuilalt.
Din casa se auzi un tipat ingrozitor iar parintii barbatului iesira cutremurati afara. Lenny fugea terorizat inspre ei in timp ce pe fata lui se citea o spaima nemaiintalnita.
Se napusi in casa si incuie usa repezindu-i cu brutalitate pe ai lui.

Va urma

Despre blind date!

Anul trecut impreuna cu don' Codruttzz am dat nastere la o categorie de scris pe numele ei 'La tranta cu sexele".
Asa ca fiecare dintre noi arunca o minge la fileu, si apoi pe tema incercam sa aberam fiecare in stilul lui propriu si personal.
Ce a fost de mult, dar ce a iesit acum...:)

Zambetul necunoscut,

, de Codruttzz

Las usor telefonul sa alunece ca pe un tobogan pana ajunge pe pat.
E greu de crezut ca de la o varsta mai poti face asa ceva…
Obisnuiam sa fac asta in liceu cand nici mijloacele de comunicatie nu prea ne ajutau…dar acum, la 27 de ani?
Parca mi-e putin ciuda ca am acceptat…da, ciudat, nu sunt si suparat…ma intriga acest sentiment…ma face parca sa traiesc, sa curga energie prin mine.
A trecut ceva timp…o relatie de lunga durata iti anestezieaza simturile, iti atrofiaza instinctele si te moleseste complet descupanindu-te serios in aceasta jungla a barbatilor.
Realitatea isi trage iar partea…a castigat iar lozul cel mare….potul ce gras la masa verde…e zdrobitoare.
Un “blind date”! Ce haios suna. Ce serios suna!
Gandul meu zboara la ce fel de femeie voi intalni? E bruneta? E blonda?
Zambeste cu acel zambet cu care m-am obisnuit? Rade cu aceeasi pofta? Viseaza cu aceeasi minte? Respira acelasi aer? O nebuloasa…
Un mister total tinand cont ca nici nu a vrut sa imi fie aratate poze cu ea…sa fie descrisa…sa comunice cu mine…a preferat sa lase mana destinului sa ne ghideze spre neprevazut.
Zambesc din nou. Incepe sa imi placa, incepe sa ma cuprinda euforia, incep sa traiesc.
Ma uit in sifonier si nu stiu ce sa aleg…alta data alegea altcineva pentru mine. Se pricea mult mai bine. Acum ma chinui sa inlatur acest gand care ma sacaie…pun mana repede pe ceva si ma imbrac. Stiu sigur ca nu trebuie sa imi lipseasca fularul gri si caciula cu “plete rasta”!
Ma bufneste un ras isteric si nu ma pot opri. Ce o fi fost in capul meu cand am spus ca dupa asta voi fi recunoscut?? Mamaaa….si rad iar!
Sunt gata! O ultima privire in oglinda din baie aburita inca de la dusul de mai devreme…sunt bine! Nu mai sunt ce am fost odata dar nici departe nu sunt…ma magulesc si eu asa…gandirea pozitiva si atitudinea care reiese din aceasta este totul. Sunt pregatit.
Masina aluneca usor pe soseaua uda de la topirea ghetei ce a transformat orasul intr-un mare sat de iglu-uri.
Ajung cu 15 minute mai devreme…ca de obicei. Simt cum nervozitatea ma cuprinde. Intrebarile incep sa curga…
O fi frumoasa? Slaba? Grasa? Cu pistrui? Blonda? Bruneta? Roscata….mmmmhhh ce bine ar fi sa fie roscata…nu am mai iesit cu roscate de mult…nu am mai iesit cu femei de mult…doar cu una…offff…
O fi mai inalta ca mine? Prea scunda?
Incetez…daca nu ar fi meritat macar o intalnire nu cred ca mi-ar fi povestit Adriana de ea…are ceva aparte inseamna.
Cum am intrat eu in acest joc? Stiu de fapt…dar mi se pare prea copilaresc ca sa il recunosc…am acceptat pentru ca mi s-a parut nastrusnic de frumos la o varsta asa frumoasa .
“sa va cunoasteti ca in secolul XVIII, pe nevazute, pe neauzite, deodata asa, sa vedem cum functioneaza acest mecanism stravechi” mi s-a zis. Cum sa nu accepti aceasta provocare? Acest joc, acest inceput de poveste parca…
Gandurile o iau razna dar ochii sunt fixati statuia aceea inca inghetata care priveste necontenit marea. Acolo trebuie sa apara si ea cu a ei esarfa albastra stransa de doua ori in jurul gatului.
Nu prea e lume dar parca orice fiinta care trece pe langa statuie imi taie rasuflarea…nu e ea…undeva, adanc in sufletul meu ranit, nu imi doresc sa apara. Imi doresc sa raman cu dezamagirea, transformata in o fericire interioara seaca, cu gandul ca femeia visurilor mele am pierdut-o si nu o sa mai fie nimeni ca ea…dar scutur din cap si ma gandesc ca asta nu e atitudine pozitiva…ce a fost a fost…sa ramana asa…
Inghit in sec cand observ ca…ratacit prin gandurile mele, dorinte si alte sentimente…o silueta in negru isi facuse aparitia in fata statuii…
Ii trag o injuratura printre dinti si ies repede din masina…
Ma deplasez deleghidat ca pe o banda de alergat dar parca nu ajung la final…dureaza o vesnicie sa ajung din strada …15 metri parcursi parca in 30 de minute…asa de incet curge timpul…
Statura medie, o caciulita neagra impletita ii acopera parul, un palton negru si esarfa albastra ii contureaza spatele frumos…totul terminandu-se cu o pereche de pantaloni si niste cizme.
“Buna seara” ma adresez usor incercand sa nu o sperii provocand exact ceea ce nu mi-am dorit.
“Uuuu…ce m-am speriat” spune domnisoara in timp ce se intoarce spre mine cu un zambet pe care nu stiam ca il merit.
“Salutare! Deci, tu esti Alex!” si isi mareste zambetul ca un fel de recompensa pentru prezenta mea acolo.
Zambetul ei scoate in evident o dantura frumoasa, nu perfecta, dar frumoasa . Zambetul ei primeste nota maxima. Este acel zambet care te determina sa zambesti inapoi, te forteaza sa fii fericit, te scoate din sarite cu naturaletea lui.
“Salut Elena!” zic un pic inecat.
Si mainile noastre se strang intr-un gest electrizant .
“Hai sa ne plimbam putin…vrei?” ma intreaba sigura pe ea stiind ca nu am cum sa o refuz.
Discutia incepe timid dar sigur. E clar ca niciunul dintre noi nu e tacut din fire. Fiecare povesteste, fiecare intreaba, fiecare rade…glumele se innoada ca parama in mainile unui marinar experimentat.
Singura trasatura a fetei care imi sare in evident este zambetul ei cu o singura gropita in obrazul drept. Ma uit la ea si este tot ce vad.
Nu e urata, nu e grasa, nu e mai inalta, nu e “papusa” dar e asa de naturala. Daca as putea sa musc din ea sunt convins ca ar avea gust de piersica. Zambesc continuu si gandurile mele o iau spre calea masculine…spre ce i-as face, cum i-as face…dar ma opresc…momentul e prea real sa ma gandesc la lucruri care i-ar strica gustul.
Nasul ei incepe sa se inroseasca, obrajii asemenea…si e timpul sa ne adapostim undeva.
Ideile ei nastrusnice ma amuza teribil dar nu o pot refuza desi prima reactie a fost sa schimb locatia…dar am zis ca merg pe mana ei.
Localul unde am intrat e unul comunist rau cu mese vechi si un aer greu inauntru dar acesta locatie va face ca amintirea acestei zile sa dainuiasca peste ani indifferent de finalul acestei povesti.
E caldura inauntru iar chipul ei incepe sa se dezmorteasca. Isi lasa usor paltonul pe scaun iar eu imi aduc aminte iar prea tarziu ca trebuie sa o ajut sa se dezbrace si sa ii trag scaunul…am pierdut momentul, dar asta e…trecem peste capitalizam in alte momente.
Maleta ei ii scoate in relief o pereche de sani frumosi. Mai mici decat speram dar frumosi . Cum or fi la atingere? Dar iar ma gandesc la lucruri pur sexuale si zambesc si ea realizeaza asta, face o conexiune si imi arunca mingea la fileu:
“Te asteptai la altceva?” si imi zambeste iar de data aceasta putin razbunator asa dar dulce ca mierea.
“Nici nu stiu despre ce vorbesti!” imi recunosc vina si zambesc si eu.
Isi da jos si caciulita lasand in aval un par frumos, brunet, putin ondulat care se potriveste perfect cu toate trasaturile ei. Daca as fi fost pictor pe ea as fi vrut sa o pictez.
Discutia aluneca usor, vinul rosu ne imbujoreaza la loc, zambetul ei inca nu imi da pace…
Mainile ei gesticuleaza usor, ochii ei caprui ma analizeaza discret.
Suntem in aceeasi situatie. Tatonam. Apreciem. Punem in balanta. Nimic mai normal. Suntem constienti de jocul nostrum strategic si parca ne intrecem. Vorbim de copilarie dar ochii nostrii se dueleaza ca doi indragostiti in pat cand se bat cu pernele. E fantastic de bine. Ma simt reimprospatat. Parca am mancat spanacul celebrului Popeye!
Doua ore speciale intr-o “carciuma”, vorba parintilor, deloc speciala la inceput dar cu semn de carte in varful ei la plecare.
Vreau sa fiu gentleman dar ea nu ma lasa. Achitam nemteste si plecam. Ma ofer sa o conduc si iarasi sunt refuzat…dar si cand sunt refuzat nu ma pot supara. Nu te poti supara pe soare ca rasare in fiecare dimineata…ma simt ca in liceu cand profesorul meu preferat imi punea 4 cu zambetul pe buze iar eu ieseam fericit de la ora de parca as fi luat un 10.
“Am petrecut o seara minunata…si mi-ar placea sa mi se mai intample de cateva ori in viata asta” recunosc placut impresionat de silueta ei iar acoperita de palton si caciulita.
“Si eu, trebuie sa recunosc, am simtit acelasi lucru” isi exprima gandurile cu un val de aburi Elena.
“Ma gandeam…” dar ma intrerupe scurt cu aratatorul mainii drept presat pe buzele mele putin inghetate.
“Stiu ce vrei, Alex!” si imi zambeste iar…
Nu mai resist sa vad buzele acestea zambind asa frumos stiind ca apoi nu le pot saruta patimas.
“Stii ce vreau?” ma intreaba cu o privire smechereasca si cu gropita in obraz.
“Ce?”
“Trebuie sa afli asta…”
Pana sa descifrez ce a vrut sa zica silueta ei deja inainta fulgerator de repede spre straduta lasandu-ma singur si in bataia vantului, nedumerit, trasnit de fulger parca, inmarmurit in mijlocul falezei.
Un vant puternic ii poarta inca parfumul acela special bun de pus in rama.
Se pierde in intuneric si zambesc . Sunt din nou fericit.

Povestea unui sconx,

, de Mona

Inainte de a incepe acest post-duet trebuie sa fac o singura precizare : detest blind date-urile.
Motive :
1. Pentru ca iti dau o stare de presiune cerebrala si fizica
2. Pentru ca te fac sa iti arunci sifonierul pe tine
3. Nici macar nu te gandesti la un Fat Frumos, iti inchipui numai capcauni urati si modalitati de scapare de ei.
4. Prietena ta cea mai buna va afla ca ti-ai dat a6a intalnire pe saptamana asta, pentru ca evident o suni sa-i zici sa te sune la ora x, ca sa ai motiv de plecare.
5. Niciodata nu esti atenta cum il cheama, pentru ca atentia o ai pe tine si pe felul in care iti pronunti numele. Toata viata ai facut asta, acum tre sa ii acorzi si atentie.
6. Ai senzatia ca oamenii din barul unde mergeti stiu ca sunteti la prima intalnire.
7. Te gandesti cum sa mimezi cat mai bine primul contact vizual si ti-e teama sa nu dai gres.
8. Si cel mai important, te oftici ca nu poti niciodata sa fii tu si atat la prima intalnire.

Pregatirea pentru un blind date.
Mereu am refuzat sa ma gandesc la cum va fi. “Probabil o sa vorbim despre furnici si despre cum fac ele sex, daca nu vom avea despre ce”, ma gandesc in timp ce imi aplic fondul de ten pe obraz.
Nu ma gandesc niciodata la ceva anume sa-i zic si mizez pe instinct. Pana la urma, trebuie si fata lui sa-mi zica ceva.
Cred ca ma uit de 4860 de ori la poza inainte sa hotarasc ca trebuie sa ma intalnesc si musai vorbesc de peste 3 ori cu el la telefon. E foarte important sa ma obisnuiesc cu vocea lui inainte de a-l vedea. Va imaginati un 2 metrii cu voce de cocostarc?! M-as strica de ras.
Deschid sifonierul. Aia nu, aia nu, mmm, nu, asta nu...Da!
We have a winner!
Nu incerc in general sa ma imbrac pompos de prima data pentru ca se simt fortarile in vestimentatie si nu vreau sa ii dau impresia ca am stat 4 ore sa ma pregatesc.
Am grija sa ma machiez impecabil. Fara graba si ordonat, mai sterg din cand in cand acolo unde vad ca exagerez. Apoi ma intreb stupefiata in oglinda “ oare daca ii dau sms si-i zic ca nu mai vin?”. (batai de inima) Imi trag un dos de palma in capul invechit si-mi continui machiajul.
Cat timp imi asez rimelul suav pe gene, imi mai vin in minte fel si fel de expresii de-ale lui si imi simt un zambet scurt in coltul stang al gurii.
Abia acum imi dau seama cat de mult imi doresc sa-l cunosc. :)

Minutele dinaintea intalnirii.
Am emotii. Ok?! Si ma uit din 10 in 10 secunde la ceas pe drum.
In general nu intarzii, nici un minutel. Mi se pare ca daca eu pot fi punctuala de la prima intalnire, el cu siguranta nu se bazeaza pe asta si va veni acolo cu cel putin 10 min.
Ma indrept usor spre punctul de intalnire.
Zaresc in fata mea un cuplu de batranei care ma privesc insistent. De fapt se holbeaza. Ma intreb, ori mi-am dat cu prea mult ruj, ori ei stiu ceva. Poate stiu unde ma duc. Imi zgaltai capul usor exact cum isi facea Tom in desene. Pentru luciditate, normal.
Continui.
Clar nu sunt pe tocuri. Emotii si tocuri?! No way.
“Trebuie doar sa trec de colt si cu siguranta il voi zari acolo”, gandesc eu ca o eroina.
Trag aer adanc si privesc spre locul de intalnire. Vad puhoi de baieti parca ca intr-un sir indian cum vin spre locul unde ma aflam eu. Pasesc stanjenita fara sa-i privesc cu atentie.
Au trecut. Am ajuns in fata barului unde trebuie sa ma intalnesc si nu e nimeni.
Ma simt oarecum dezamagita si putin de tot infuriata.
Ma uit cu privirea fixa in spatele meu, cautandu-l.

Momentul inalnirii
Din gasca de baieti care trecuse mai devreme unul se pare ca isi ia ramas bun. Vine fuga spre mine si zambeste clapaug. Stiu ca se foloseste mai mult la urechi expresia “clapaug” da’ asa ranjea omu.
Stiti cum e cand va spalati cu apa calda si e bine, va incalziti, va relaxati si dintr-o data vine apa rece la dus? Cam asa trecusem eu printre stari. De la dezamagire la multumire.
Ma uitam si cred ca-mi placea ce am in fata ochilor. Simturile mele erau pe balcon mai mai sa cada, atarnate de felul in care el se uita la mine. Imi placea si cred ca ma simteam si fastacita putin.
“-Erai printre baietii aia?” Il intreb in lipsa de altceva.
Iar el imi raspunde cu ranjetul lui deja simpatic “da, vroiam sa vad daca mi-ai atrage atentia pe strada, cred c-am trecut cu baietii de 20 de ori pana sa vii”.
M-a bufnit rasul. Cred ca pentru o clipa s-a oprit sa-mi masoare zambetul si a facut-o cu atat de multa atentie. M-am simtit ca privita de un vecin de la balcon in timp ce fac dus.
Cred ca ma asteptam la replica asta, « ai un zambet frumos ! ».
s-a rotit pe calcaie si mi-a deschis usa unde aveam sa intram, loc stabilit cu mare atentie cu 2 zile inainte la telefon.

Stop cadru! Visati? :))) Hai sa vedem exact cum s-a intamplat.
Trec strada si il zaresc uitandu-se destul de des la ceas. Ajung in fata lui si timida de privirea la care inca nu ma uitam cu atentie, incerc sa-i zic un « hey »banal.
Se uita atent la mine si-mi zice “ha, esti prima care nu a intarziat!”, apoi incepe cu un ras ca de mamifer stricat la stomac. Prilej care imi face prim cadru la lopatarii idiotului.
In momentul ala, intr-un plan imaginativ, arat ca o schizofrenica care isi pune mainile pe fata si isi manjeste de nervi rimeul si fardul si tusul si tot.
Apoi se uita suav spre el, in acelasi hal de manjita, si-i spune cat se poate de tentant “ intram, sconxule?”.
.......................................................................................

N-am vorbit despre furnici si nici despre cum fac ele sex, desi mi s-ar parea dibusie curata sa aud o asemenea poveste.
A fost simpatic, mi-a zis bancuri cu Basescu (:))), si-a scapat lingurita pe jos si s-a dus la baie sa si-o spele singur, s-a inecat de 2 ori cu ciocolata calda, a raspuns de 2 ori la telefon cu “da, da, da, da, da, nu, da, da”, s-a uitat de 3 ori la fundul chelneritei si pe ultima suta de metrii mi-a vorbit despre un film pe care-l vazuse el cu spermatozoizi.

Ei bine cam atat cu blind date-ul nostru.
N-o sa pot niciodata sa merg pe o finalitate serioasa si plina de dragoste in blind date-uri pentru ca niciodata nu ies.
Suntem ca popandaii captivati de orice mica greseala pe care o face celalalt, iar noi la randul nostru exageram. Fie prin mimica, fie prin tonalitate, fie prin continut.
Nu cred in blind date-uri, dar sper ca don’ codruttzz a crezut mai mult. :))

P.S.

Am ramas fara bomboane de pom!

Movie: 500 days of Summer

Stiu ca pare, dar nu este o poveste de dragoste. Este tocmai inversul ei. E un film din randul carora reusesti sa tragi niste linii si poate sa inveti si ceva.
P.S. Super coloana sonora!

Ganduri si povestiri

De anul trecut iata ca am mai reusit sa mai crestem putin. Am mai suspinat la un gand, am mai ros o acadea, o cearta, o bucurie si multe zambete.
Asta am facut cel mai bine. Am reusit sa furam zambetele, fara ca ceilalti sa se prinda.

Imi aduc aminte una dintre frumoasele discutii pe care le aveam vara aceasta cu prietenii mei, unii dintre oamenii la care tin eu cel mai mult. Si discutam despre timp si despre existenta lui. Atunci cadeam toti la comunul de acord ca timpul nu exista, ca este de fapt un concept si atat.
Faceam asta pentru ca eram toti la masa, ne simteam bine, filosofam cum facem noi de obicei despre nimicurile noastre importante, si parerile noastre curgeau fara ca viata sa ne influenteze in vreun fel, cugetarea.
Astazi si la sfarsitul acestui an, suntem putin mai saraci in pareri si nu mai avem aceeasi cugetare.
Poate pentru ca nu suntem toti in acelasi loc. In sfarsitul acesta de an, pentru noi, timpul exista.

Cred ca la sfarsitul acestui an mi-am dat seama ca din imperfectiune iese perfectiunea si ca toata transformarea asta ar trebui sa ma surprinda si sa ma bucure. Asa cum este si natural.
Mai stiu un lucru important, si anume ca lumea nu are spatiu pentru visele mele multe si ca viata mea si oamenii care ma iubesc sunt singurele cadouri pe care le pot primi vreodata de craciun fara sa simulez bucuria primirii lor.
Am mai aflat anul acesta ca nu stiu absolut nimic despre mine, dar si ca nici de asta nu sunt atat de sigura...
De fapt nu sunt sigura de nimic, dar tocmai asta imi da ceritudinea ca toate ma intristeaza pentru a ma bucura din nou.
Asa ca Stop! azi vreau sa va iubesc.

Cel mai citit post

Stiti ca-s bune site-urile astea de masurare statistica asupra vizitatorilor?
Adica, acum in momentul asta trebuie sa apreciez cel mai bun post de-al meu ca fiind cel mai citit anul acesta si site-ul ala ma ajuta.
In urma lui, trag eu concluzia ca noi romanii suntem tare romantici. Cel putin lumea care ajunge la mine pe blog, e.
Cel mai citit post de-al meu pe 2009 este ..... Cea mai frumoasa poezie de dragoste

Pentru prieteni

Din adancuri

Cand intr-o ecuatie avem 2 barbati si o femeie, amandoi incercand sa fie friendly sau chiar mai mult cu ea, detronarea unuia dintre ei inseamna o "razbunare" la adresa ei. El va spune mereu un banc sau va incerca s-o jigneasca subtil pe ea ca semn de gelozie si de invadare a teritoriului.
Cand intr-o ecuatie avem 2 femei si un barbat, intotdeauna femelele se vor ataca reciproc pana la refuz pentru atentia barbatului.
Nu stiu ce naste concluzia asta in voi, dar in mine numai un sentiment puternic de misandrism.

nimic

Cu stupoare constat pentru a nu stiu cata oara ultima urma de falsitate din oameni.
Singurul lucru pe care mi l-au adus a fost scarba si umilirea, iar ultimul si nu cel din urma obiect de valoare pe care-l castig este curajul unui plan mult prea important pentru mine. Un plan de viata, de la care eu n-am de gand sa ma abat.
Nu mai pot trai langa oamenii astia. Nu mai pot.

Concertul de Craciun

Am mers aseara la un super concert de Craciun organizat in incinta Teatrului de opera si balet Oleg Danovski. Dirijor a fost d-nul Radu Ciorei care mie mi s-a parut absolut incredibil. Dansul impreuna cu toti solistii au reusit sa faca un spectacol incredibil aseara, parodiind mari sonete si cantece ale marilor compozitori din toata lumea. Au trecut de la Beethoven la soundtrack-ul Dallas-ului, de la Rossini la Valsul Matei si la multe multe alte ingenuozitati muzicale.
Nu a fost numai un concert in spiritul Craciunului, a fost mai mult decat atat, pentru c-am reusit sa radem si sa aplaudam nebuneste pentru inca o cantare si inca una si inca una.
N-am crezut ca voi iesi razand vreodata de la un concert de opera. But i did.

Movie: Planet 51

Nu iti recomand filmu daca esti extrem de plictisit pentru ca e tare posibil sa te plictisesti mai tare.
E un film light asa, de o dupa-amiaza cand nu ai chef sa privesti ca tampitu la teveu si nu ai ce pentru ca nu e nimic frumos acolo. Exact cum zicea Woodie Allen "nu aruncati gunoaiele, din ele se fac show-uri teve", e, cam asa trebuie sa fie si starea ta ca sa dai drumu la Planet 51.
Tema e interesanta, ar fi plina de istoria anilor '50 din America, vorbeste despre nebunia de dupa evenimentul cu pricina, dar vazuta din cealalta perspectiva, adica din perspectiva extraterestrilor.
Ete si traileru.

Cum sa fii vaca in intersectie

Va zic eu, nimic nu poate fi mai enervant intr-o seara cand stai la coada la alimentara sa-ti iei un bilet, si se baga o femeie cam de varsta medie tupeista, exact cum sunt soacrele alea de baieti simpatici, care stiu ce odor au acasa si se dau tantose prin autobuze, supermarketuri si piete. Exact asta te poate enerva la culme.
Sa vina dupa tine la rand, sa se bage in fata ta si in momentul in care tu ii dai un cot subtil pentru a vorbi cu vanzatoarea sa iti mai atraga si atentie ca te-ai bagat in fata ei.
Da, de la alimentara imi luam bilet pentru ca era tarziu si nu mai era nici un chiosc de ziare, deschis.

Si ramai asa uimit, pentru ca ai inauntru un atac de revolta cu uimire, adica de unde atata tupeu?!
Si apoi iesi din alimentara inca uimit si revoltat si te indrepti spre statia de autobuz, afara ploua si e frig si asta cu siguranta ca nu poate decat sa-ti alimenteze furia de mai devreme, si observi o masina parcata prost pe locul unde trebui(a) sa opreasca autobuzul.
Si te intrebi tu asa in sinea ta, oare care a fost boul care a parcat fix pe semnul mare cat ceapa lu nea Ion "BUS".

Iar apoi aflii cu stupoare ca nu era vorba de un bou, ci de o vaca. Si mai mult decat atat, e vaca care iti starnise starea de mai devreme.
Mare e gradina ta Doamne!!!

Din intelepciunea feminina...

...asta ca sa fiu in tandem cu don' codruttzz.
Barbatii sunt ca politica, intr-un final oricum te vor dezamagi!

Pazvante Chioru

Habar n-aveti cine a fost Pazvante Chioru.
Dar puteti afla aici