Despre blind date!

Anul trecut impreuna cu don' Codruttzz am dat nastere la o categorie de scris pe numele ei 'La tranta cu sexele".
Asa ca fiecare dintre noi arunca o minge la fileu, si apoi pe tema incercam sa aberam fiecare in stilul lui propriu si personal.
Ce a fost de mult, dar ce a iesit acum...:)

Zambetul necunoscut,

, de Codruttzz

Las usor telefonul sa alunece ca pe un tobogan pana ajunge pe pat.
E greu de crezut ca de la o varsta mai poti face asa ceva…
Obisnuiam sa fac asta in liceu cand nici mijloacele de comunicatie nu prea ne ajutau…dar acum, la 27 de ani?
Parca mi-e putin ciuda ca am acceptat…da, ciudat, nu sunt si suparat…ma intriga acest sentiment…ma face parca sa traiesc, sa curga energie prin mine.
A trecut ceva timp…o relatie de lunga durata iti anestezieaza simturile, iti atrofiaza instinctele si te moleseste complet descupanindu-te serios in aceasta jungla a barbatilor.
Realitatea isi trage iar partea…a castigat iar lozul cel mare….potul ce gras la masa verde…e zdrobitoare.
Un “blind date”! Ce haios suna. Ce serios suna!
Gandul meu zboara la ce fel de femeie voi intalni? E bruneta? E blonda?
Zambeste cu acel zambet cu care m-am obisnuit? Rade cu aceeasi pofta? Viseaza cu aceeasi minte? Respira acelasi aer? O nebuloasa…
Un mister total tinand cont ca nici nu a vrut sa imi fie aratate poze cu ea…sa fie descrisa…sa comunice cu mine…a preferat sa lase mana destinului sa ne ghideze spre neprevazut.
Zambesc din nou. Incepe sa imi placa, incepe sa ma cuprinda euforia, incep sa traiesc.
Ma uit in sifonier si nu stiu ce sa aleg…alta data alegea altcineva pentru mine. Se pricea mult mai bine. Acum ma chinui sa inlatur acest gand care ma sacaie…pun mana repede pe ceva si ma imbrac. Stiu sigur ca nu trebuie sa imi lipseasca fularul gri si caciula cu “plete rasta”!
Ma bufneste un ras isteric si nu ma pot opri. Ce o fi fost in capul meu cand am spus ca dupa asta voi fi recunoscut?? Mamaaa….si rad iar!
Sunt gata! O ultima privire in oglinda din baie aburita inca de la dusul de mai devreme…sunt bine! Nu mai sunt ce am fost odata dar nici departe nu sunt…ma magulesc si eu asa…gandirea pozitiva si atitudinea care reiese din aceasta este totul. Sunt pregatit.
Masina aluneca usor pe soseaua uda de la topirea ghetei ce a transformat orasul intr-un mare sat de iglu-uri.
Ajung cu 15 minute mai devreme…ca de obicei. Simt cum nervozitatea ma cuprinde. Intrebarile incep sa curga…
O fi frumoasa? Slaba? Grasa? Cu pistrui? Blonda? Bruneta? Roscata….mmmmhhh ce bine ar fi sa fie roscata…nu am mai iesit cu roscate de mult…nu am mai iesit cu femei de mult…doar cu una…offff…
O fi mai inalta ca mine? Prea scunda?
Incetez…daca nu ar fi meritat macar o intalnire nu cred ca mi-ar fi povestit Adriana de ea…are ceva aparte inseamna.
Cum am intrat eu in acest joc? Stiu de fapt…dar mi se pare prea copilaresc ca sa il recunosc…am acceptat pentru ca mi s-a parut nastrusnic de frumos la o varsta asa frumoasa .
“sa va cunoasteti ca in secolul XVIII, pe nevazute, pe neauzite, deodata asa, sa vedem cum functioneaza acest mecanism stravechi” mi s-a zis. Cum sa nu accepti aceasta provocare? Acest joc, acest inceput de poveste parca…
Gandurile o iau razna dar ochii sunt fixati statuia aceea inca inghetata care priveste necontenit marea. Acolo trebuie sa apara si ea cu a ei esarfa albastra stransa de doua ori in jurul gatului.
Nu prea e lume dar parca orice fiinta care trece pe langa statuie imi taie rasuflarea…nu e ea…undeva, adanc in sufletul meu ranit, nu imi doresc sa apara. Imi doresc sa raman cu dezamagirea, transformata in o fericire interioara seaca, cu gandul ca femeia visurilor mele am pierdut-o si nu o sa mai fie nimeni ca ea…dar scutur din cap si ma gandesc ca asta nu e atitudine pozitiva…ce a fost a fost…sa ramana asa…
Inghit in sec cand observ ca…ratacit prin gandurile mele, dorinte si alte sentimente…o silueta in negru isi facuse aparitia in fata statuii…
Ii trag o injuratura printre dinti si ies repede din masina…
Ma deplasez deleghidat ca pe o banda de alergat dar parca nu ajung la final…dureaza o vesnicie sa ajung din strada …15 metri parcursi parca in 30 de minute…asa de incet curge timpul…
Statura medie, o caciulita neagra impletita ii acopera parul, un palton negru si esarfa albastra ii contureaza spatele frumos…totul terminandu-se cu o pereche de pantaloni si niste cizme.
“Buna seara” ma adresez usor incercand sa nu o sperii provocand exact ceea ce nu mi-am dorit.
“Uuuu…ce m-am speriat” spune domnisoara in timp ce se intoarce spre mine cu un zambet pe care nu stiam ca il merit.
“Salutare! Deci, tu esti Alex!” si isi mareste zambetul ca un fel de recompensa pentru prezenta mea acolo.
Zambetul ei scoate in evident o dantura frumoasa, nu perfecta, dar frumoasa . Zambetul ei primeste nota maxima. Este acel zambet care te determina sa zambesti inapoi, te forteaza sa fii fericit, te scoate din sarite cu naturaletea lui.
“Salut Elena!” zic un pic inecat.
Si mainile noastre se strang intr-un gest electrizant .
“Hai sa ne plimbam putin…vrei?” ma intreaba sigura pe ea stiind ca nu am cum sa o refuz.
Discutia incepe timid dar sigur. E clar ca niciunul dintre noi nu e tacut din fire. Fiecare povesteste, fiecare intreaba, fiecare rade…glumele se innoada ca parama in mainile unui marinar experimentat.
Singura trasatura a fetei care imi sare in evident este zambetul ei cu o singura gropita in obrazul drept. Ma uit la ea si este tot ce vad.
Nu e urata, nu e grasa, nu e mai inalta, nu e “papusa” dar e asa de naturala. Daca as putea sa musc din ea sunt convins ca ar avea gust de piersica. Zambesc continuu si gandurile mele o iau spre calea masculine…spre ce i-as face, cum i-as face…dar ma opresc…momentul e prea real sa ma gandesc la lucruri care i-ar strica gustul.
Nasul ei incepe sa se inroseasca, obrajii asemenea…si e timpul sa ne adapostim undeva.
Ideile ei nastrusnice ma amuza teribil dar nu o pot refuza desi prima reactie a fost sa schimb locatia…dar am zis ca merg pe mana ei.
Localul unde am intrat e unul comunist rau cu mese vechi si un aer greu inauntru dar acesta locatie va face ca amintirea acestei zile sa dainuiasca peste ani indifferent de finalul acestei povesti.
E caldura inauntru iar chipul ei incepe sa se dezmorteasca. Isi lasa usor paltonul pe scaun iar eu imi aduc aminte iar prea tarziu ca trebuie sa o ajut sa se dezbrace si sa ii trag scaunul…am pierdut momentul, dar asta e…trecem peste capitalizam in alte momente.
Maleta ei ii scoate in relief o pereche de sani frumosi. Mai mici decat speram dar frumosi . Cum or fi la atingere? Dar iar ma gandesc la lucruri pur sexuale si zambesc si ea realizeaza asta, face o conexiune si imi arunca mingea la fileu:
“Te asteptai la altceva?” si imi zambeste iar de data aceasta putin razbunator asa dar dulce ca mierea.
“Nici nu stiu despre ce vorbesti!” imi recunosc vina si zambesc si eu.
Isi da jos si caciulita lasand in aval un par frumos, brunet, putin ondulat care se potriveste perfect cu toate trasaturile ei. Daca as fi fost pictor pe ea as fi vrut sa o pictez.
Discutia aluneca usor, vinul rosu ne imbujoreaza la loc, zambetul ei inca nu imi da pace…
Mainile ei gesticuleaza usor, ochii ei caprui ma analizeaza discret.
Suntem in aceeasi situatie. Tatonam. Apreciem. Punem in balanta. Nimic mai normal. Suntem constienti de jocul nostrum strategic si parca ne intrecem. Vorbim de copilarie dar ochii nostrii se dueleaza ca doi indragostiti in pat cand se bat cu pernele. E fantastic de bine. Ma simt reimprospatat. Parca am mancat spanacul celebrului Popeye!
Doua ore speciale intr-o “carciuma”, vorba parintilor, deloc speciala la inceput dar cu semn de carte in varful ei la plecare.
Vreau sa fiu gentleman dar ea nu ma lasa. Achitam nemteste si plecam. Ma ofer sa o conduc si iarasi sunt refuzat…dar si cand sunt refuzat nu ma pot supara. Nu te poti supara pe soare ca rasare in fiecare dimineata…ma simt ca in liceu cand profesorul meu preferat imi punea 4 cu zambetul pe buze iar eu ieseam fericit de la ora de parca as fi luat un 10.
“Am petrecut o seara minunata…si mi-ar placea sa mi se mai intample de cateva ori in viata asta” recunosc placut impresionat de silueta ei iar acoperita de palton si caciulita.
“Si eu, trebuie sa recunosc, am simtit acelasi lucru” isi exprima gandurile cu un val de aburi Elena.
“Ma gandeam…” dar ma intrerupe scurt cu aratatorul mainii drept presat pe buzele mele putin inghetate.
“Stiu ce vrei, Alex!” si imi zambeste iar…
Nu mai resist sa vad buzele acestea zambind asa frumos stiind ca apoi nu le pot saruta patimas.
“Stii ce vreau?” ma intreaba cu o privire smechereasca si cu gropita in obraz.
“Ce?”
“Trebuie sa afli asta…”
Pana sa descifrez ce a vrut sa zica silueta ei deja inainta fulgerator de repede spre straduta lasandu-ma singur si in bataia vantului, nedumerit, trasnit de fulger parca, inmarmurit in mijlocul falezei.
Un vant puternic ii poarta inca parfumul acela special bun de pus in rama.
Se pierde in intuneric si zambesc . Sunt din nou fericit.

Povestea unui sconx,

, de Mona

Inainte de a incepe acest post-duet trebuie sa fac o singura precizare : detest blind date-urile.
Motive :
1. Pentru ca iti dau o stare de presiune cerebrala si fizica
2. Pentru ca te fac sa iti arunci sifonierul pe tine
3. Nici macar nu te gandesti la un Fat Frumos, iti inchipui numai capcauni urati si modalitati de scapare de ei.
4. Prietena ta cea mai buna va afla ca ti-ai dat a6a intalnire pe saptamana asta, pentru ca evident o suni sa-i zici sa te sune la ora x, ca sa ai motiv de plecare.
5. Niciodata nu esti atenta cum il cheama, pentru ca atentia o ai pe tine si pe felul in care iti pronunti numele. Toata viata ai facut asta, acum tre sa ii acorzi si atentie.
6. Ai senzatia ca oamenii din barul unde mergeti stiu ca sunteti la prima intalnire.
7. Te gandesti cum sa mimezi cat mai bine primul contact vizual si ti-e teama sa nu dai gres.
8. Si cel mai important, te oftici ca nu poti niciodata sa fii tu si atat la prima intalnire.

Pregatirea pentru un blind date.
Mereu am refuzat sa ma gandesc la cum va fi. “Probabil o sa vorbim despre furnici si despre cum fac ele sex, daca nu vom avea despre ce”, ma gandesc in timp ce imi aplic fondul de ten pe obraz.
Nu ma gandesc niciodata la ceva anume sa-i zic si mizez pe instinct. Pana la urma, trebuie si fata lui sa-mi zica ceva.
Cred ca ma uit de 4860 de ori la poza inainte sa hotarasc ca trebuie sa ma intalnesc si musai vorbesc de peste 3 ori cu el la telefon. E foarte important sa ma obisnuiesc cu vocea lui inainte de a-l vedea. Va imaginati un 2 metrii cu voce de cocostarc?! M-as strica de ras.
Deschid sifonierul. Aia nu, aia nu, mmm, nu, asta nu...Da!
We have a winner!
Nu incerc in general sa ma imbrac pompos de prima data pentru ca se simt fortarile in vestimentatie si nu vreau sa ii dau impresia ca am stat 4 ore sa ma pregatesc.
Am grija sa ma machiez impecabil. Fara graba si ordonat, mai sterg din cand in cand acolo unde vad ca exagerez. Apoi ma intreb stupefiata in oglinda “ oare daca ii dau sms si-i zic ca nu mai vin?”. (batai de inima) Imi trag un dos de palma in capul invechit si-mi continui machiajul.
Cat timp imi asez rimelul suav pe gene, imi mai vin in minte fel si fel de expresii de-ale lui si imi simt un zambet scurt in coltul stang al gurii.
Abia acum imi dau seama cat de mult imi doresc sa-l cunosc. :)

Minutele dinaintea intalnirii.
Am emotii. Ok?! Si ma uit din 10 in 10 secunde la ceas pe drum.
In general nu intarzii, nici un minutel. Mi se pare ca daca eu pot fi punctuala de la prima intalnire, el cu siguranta nu se bazeaza pe asta si va veni acolo cu cel putin 10 min.
Ma indrept usor spre punctul de intalnire.
Zaresc in fata mea un cuplu de batranei care ma privesc insistent. De fapt se holbeaza. Ma intreb, ori mi-am dat cu prea mult ruj, ori ei stiu ceva. Poate stiu unde ma duc. Imi zgaltai capul usor exact cum isi facea Tom in desene. Pentru luciditate, normal.
Continui.
Clar nu sunt pe tocuri. Emotii si tocuri?! No way.
“Trebuie doar sa trec de colt si cu siguranta il voi zari acolo”, gandesc eu ca o eroina.
Trag aer adanc si privesc spre locul de intalnire. Vad puhoi de baieti parca ca intr-un sir indian cum vin spre locul unde ma aflam eu. Pasesc stanjenita fara sa-i privesc cu atentie.
Au trecut. Am ajuns in fata barului unde trebuie sa ma intalnesc si nu e nimeni.
Ma simt oarecum dezamagita si putin de tot infuriata.
Ma uit cu privirea fixa in spatele meu, cautandu-l.

Momentul inalnirii
Din gasca de baieti care trecuse mai devreme unul se pare ca isi ia ramas bun. Vine fuga spre mine si zambeste clapaug. Stiu ca se foloseste mai mult la urechi expresia “clapaug” da’ asa ranjea omu.
Stiti cum e cand va spalati cu apa calda si e bine, va incalziti, va relaxati si dintr-o data vine apa rece la dus? Cam asa trecusem eu printre stari. De la dezamagire la multumire.
Ma uitam si cred ca-mi placea ce am in fata ochilor. Simturile mele erau pe balcon mai mai sa cada, atarnate de felul in care el se uita la mine. Imi placea si cred ca ma simteam si fastacita putin.
“-Erai printre baietii aia?” Il intreb in lipsa de altceva.
Iar el imi raspunde cu ranjetul lui deja simpatic “da, vroiam sa vad daca mi-ai atrage atentia pe strada, cred c-am trecut cu baietii de 20 de ori pana sa vii”.
M-a bufnit rasul. Cred ca pentru o clipa s-a oprit sa-mi masoare zambetul si a facut-o cu atat de multa atentie. M-am simtit ca privita de un vecin de la balcon in timp ce fac dus.
Cred ca ma asteptam la replica asta, « ai un zambet frumos ! ».
s-a rotit pe calcaie si mi-a deschis usa unde aveam sa intram, loc stabilit cu mare atentie cu 2 zile inainte la telefon.

Stop cadru! Visati? :))) Hai sa vedem exact cum s-a intamplat.
Trec strada si il zaresc uitandu-se destul de des la ceas. Ajung in fata lui si timida de privirea la care inca nu ma uitam cu atentie, incerc sa-i zic un « hey »banal.
Se uita atent la mine si-mi zice “ha, esti prima care nu a intarziat!”, apoi incepe cu un ras ca de mamifer stricat la stomac. Prilej care imi face prim cadru la lopatarii idiotului.
In momentul ala, intr-un plan imaginativ, arat ca o schizofrenica care isi pune mainile pe fata si isi manjeste de nervi rimeul si fardul si tusul si tot.
Apoi se uita suav spre el, in acelasi hal de manjita, si-i spune cat se poate de tentant “ intram, sconxule?”.
.......................................................................................

N-am vorbit despre furnici si nici despre cum fac ele sex, desi mi s-ar parea dibusie curata sa aud o asemenea poveste.
A fost simpatic, mi-a zis bancuri cu Basescu (:))), si-a scapat lingurita pe jos si s-a dus la baie sa si-o spele singur, s-a inecat de 2 ori cu ciocolata calda, a raspuns de 2 ori la telefon cu “da, da, da, da, da, nu, da, da”, s-a uitat de 3 ori la fundul chelneritei si pe ultima suta de metrii mi-a vorbit despre un film pe care-l vazuse el cu spermatozoizi.

Ei bine cam atat cu blind date-ul nostru.
N-o sa pot niciodata sa merg pe o finalitate serioasa si plina de dragoste in blind date-uri pentru ca niciodata nu ies.
Suntem ca popandaii captivati de orice mica greseala pe care o face celalalt, iar noi la randul nostru exageram. Fie prin mimica, fie prin tonalitate, fie prin continut.
Nu cred in blind date-uri, dar sper ca don’ codruttzz a crezut mai mult. :))

La tranta de Valentine's day!

Barbat! ... de valentine's day

Am revenit in forta!
Ii ziceam lu’ Codruttzz : bai codruttzz nu ne mai trantim si noi de-a sexele sau cu sexele sau ceva asemanator, si el zice entuziasmat : unde, cand?!
Si eu ii raspund: pe blog, de valentine’s day.
…si asa am cazut la comunul de acord sa scriem azi.

Fetelor am greaua misiune sa adun toate fortzele cu care ne-a inzestrat mama natura pe noi fetele bineinteles si prin propriul meu instinct feminin sa ma transpun in locul unui barbat si sa-mi imaginez ce gandeste el de ziua indragostitilor.

Asa ca...iata:
Cateva motive pentru care barbatii detesta valentine’s day-ul :

1. “Buna, sunt Florin am 24 de ani si doresc sa-i fac iubitei mele cel mai frumos cadou posibil de ziua noastra, am avut de ales intre un sejur in buenos aires, o bratara de aur extrem de scumpa si toata dragostea mea. Normal ca am ales dragostea mea ... e singura cu adevarat palpabila pt ea...” ... dragilor niciodata nu v-ati priceput la cadouri dar cu atat mai putin la minciuni.

2. 1 martie flori, 8 martie flori again, paste ... vine iepurasul ( cine a mai vazut ma iepuras caraus de cadouri ??? ), ziua ei…normal, trebuie sa se fi si nascut intr-o zi, onomastica … pentru ca parintii daca erau mai moderni nu tineau atat la numele astea sfinte si au trebuit sa-i puna tocmai ei nume sfant!, craciunul … cate genti apar domne de craciun, voi ati vazut ??? si motz cocotz valentine’s day-ul!
E prea mult!!!

3. Noi nu ne permitem sa strambam din nas (noi barbatii) cand vine vorba de cadoul primit pentru ca sigur ar incepe sa planga si sa ne scoata ochii ca nu apreciem si plus de asta in gandul ei vor fi cuvintele : diseara te masturbezi singur! Ea insa stie ca daca misca din nas noi nu putem spune : doar ce ti-ai platit sucul, si pana la urma ii vom lua dupa 2 zile cadoul pe care si-l astepta. ( oh, poor guys)

4. e ziua in care se spune prea usor si prea fortat Te iubesc! ( de fapt ele vor sa auda oricand asta, iar de valentine’s vor sa auda mai mult...iar eu nu m-am nascut poet!!)

5. De ce noua barbatilor mereu nu ne pasa ce cadouri primim iar femeilor le pasa atat de mult. Cadoul nostru perfect ar putea fi reprezentat si de niste simple cuvinte. Ca...: iubitule, vreau sa-ti fac un blow job!

6. niciodata de valentine’s day nu putem iesi si cu ceilalti prieteni, adica ele ca intre fete sa vorbeasca despre oja, coafor dar sa mai stam si noi ca baietii la o aluna, la o bere ... ce atata intimitate, avem intimitate dupa, acasa!

Mai sunt?? Sigur ca mai sunt dar in fond cat pot si eu sa empatizez??!!


Va ganditi la ce ma gandesc si eu ?
Motive pentru care barbatii iubesc valentine’s day-ul :
……………………………………………………………….
………………………………………………………………
………………………………………………………………
…………unfound source and target!......

p.s. ma intreb ce-o fi scris codruttzz ?! :D

The Dream Of Valentine's Day

E 8 diminieata si primesc un mesaj! E de la Marcel...ma iubeste!!!

Offf...e asa romantinc! Astazi facem un an de cand suntem impreuna!

Ma uit in urma si nu vad decat zambete si fericire! Exact acum un an imi strangea mana cu fermitate rostindu-mi numele cu gingasie. Eram la un suc cu niste prieteni comuni! M-a studiat toata seara si cand ma asteptam sa imi vorbeasca frumos si sa imi spuna vorbe dulci a trebuit sa plece. In graba!

Eram dezamagita...doar ca sa pot reveni la normal mai impresionata ca niciodata!

Marcel s-a intors excat cand sa plec, cu un trandafir si o rama foto bicolora si mi-a spus:

"Floarea este pentru ca m-ai cucerit cu o singura privire iar rama este pentru ca vreau sa faci o poza cu mine acum si o vei inrama acum sa ne amintim impreuna de ziua aceasta!"

Inmuguream de fericire! Rar baieti ca acestia!

Inca un mesaj..ii e dor de mine! Si mie de el!

Sunt sigura ca mi-a pregatit ceva, a fost cam misterios in ultima vreme, si l-am lasat sa fie!

Este ora 12 fix si se aude un ciocanit la usa! Deschid si vad un barbat imbracat in uniforma de serviciu a unei forme de curierat! Are un pachet pentru mine!

E albastru, una din culorile mele preferate! Il deshid si inauntru este o poza cu noi doi iar pe spate sta scris: "Asta e doar inceputul, astazi e o zi speciala...si lunga"

Tresar de fericire! S-a priceput tot timpul la surprize, dar parca azi isi da licenta!

Ora 13.20 se aude in casa o alarma! Nu am mai auzit niciodata alarma asta. Telefonul meu nu e sigur! colega de apartament e plecata de acasa! O fi uitat telefonul acasa? Nu cred!

Sunetul se aude din ce in ce mai tare...din sifonier! Descid incet, ma simt ca in filmele horror, si incep sa cotrobaiesc prin haine! In una din gecute gasesc un telefon vechi care avea un reminder pentru ziua de azi: "imbracate si coboara pe malul marii"!!

Ora 14 sunt jos pe plaja! Totul e pustiu! Nimeni pe aici! Ma simt putin stanjenita dar sunt curioasa!
Ora 14.30 sunt putin nervoasa! Am asteptat cam mult si incep sa ma intreb daca nu o fi o greseala! Dar marea ma relaxeaza, sunetul talazurilor imi limpezeste mintea. Ma plimb cu privirea in departari si admir cerul innorat si gri care vrea sa fie rau dar nu prea ii iese! Imi amintesc de locul unde m-a dus el prima oara aici sa imi arate luna! Ce dragalas a fost! Nu e departe asa ca imi continui plimbarea!

E nebun! De aia il iubesc! Mereu cu un pas inaintea mea! Mereu! Stabilopozii pe care se sprijinea el in serile cu luna plina cand ma strangea in brate si ma saruta cu foc erau semnati cu vopsea, un graffiti: "Te asteptam"!

Mi-au dat lacrimile...pe pamant era un plic alb si o cutie mica negara!

Deschid plicul si citesc cu ochii siroind a placere interiora!

"Stiu ca nu e luna plina! stiu ca nu e nici pe departe privelistea cu care te-am obisnuit aici, dar locul acesta e special pentru noi si ma gandeam ca o sa-ti trezeasca amintiri frumoase! In cutie ai un mic cadou care stiu ca iti place!"

Deschid cutia repede si inauntru este o acadea! Ce om! Zambesc toti muschii in mine, de sus pana jos! Am fost aici de mult si mi-a dat o acadea de cirese, exact ca aceasta, mi-a placut la nebunie!

Alerg ca o nebuna pana acasa strangand la piept puternic plicul si cutia neagra pentru ca nu vreau sa pierd eventualele noi surprize!

Ora 17! Deschid usa si este Andrei, un vecin de pe scara! Imi spune ca a fost "angajat" sa faca pe soferul in seara aceasta! Si ca are un mesaj pentru mine! Imi intinde un cartonas ca o carte de vizita!

"Acopera-ti corpul cu cea mai sexy rochita si lasa-te purtata de gandul ca in curand ma vei revedea"

Il rog pe Andrei sa ma astepte ins ufragerie si merg sa ma imbrac! A spus rochita deci mergem undeva unde trebuie sa fiu eleganta! cu ce sa ma imbrac?? Sa fie asta sau cealalta? Mai bine ma imbrac cu ce ii palce lui, rochita lui preferata!

Timpul zboara usor cand faci lucrurile cu placere dar saracul vecin nu cred ca e de acord cu mine! Sunt gata! Plec!

Ajungem la marginea orasului si ne indepartam incet lasand agitatia si luminile multicolore in spate! Il intreb pe sofer udne mergem si imi spune ca nu paote sa spuna. Misterul e total!

Ajungem in statiunile de vara din Constanta, cred ca e Neptun sau Olimp, niciodata nu le-am stiu prea bine! Masina se opreste usor in fata unui hotel de 4 stele luminat pe jumatate! Oare a rezervat hotelul? Restaurantul? O camera? Recunosc ca e mai mult decat ma asteptam!

Andrei imi ofera ultimele coordonate: "Intri si mergi catre lift, cred ca de acolo gasesti alte indicii!"

Pasesc sfioasa pe coridorul hotelului si numai receptionera imi arunca o privire lenesa care nu imi transmite nimic! In fata liftului nu e nimeni! AStept sa vina cutia de metal dupa ce am apasat butonul!

Intru si peste tot sunt puse post-it-uri de diferite culori iar toate butoanele sunt acoperite in afara de unul singur cel cu ultimul etaj! Apas butonul si incep sa citesc post-it-urile! Sunt numele tuturor prietenilor nostri, parintii, locurile in care am mancat, unde am dormit, unde am fost la munte, afara din tara, la mare, ce nebunii am facut impreuna, ce jocuri am jucat cred ca sunt peste 100 de biletele care ma transpun intr-o alta dimensiune, in trecutul frumos petrecut impreuna! Prezentul se hraneste cu amintirile trecutului!

Un sunet discret ma scoate din starea aceasta de feerie si revin la realitate!

Usile se deschid si imi apare in fata un coridor semi-intunecat plin de sageti care imi indica pe unde sa o iau! Ajung la usa care da pe acoperis si o deschid incet!

Peste tot liniste! Vantul bate incet desi suntem la jumatatea lui februarie. E racoare!

Un panou mare sta intins in dreapta pe care scrie mare: "Te casatoresti cu mine?" Izbunesc in plans si spun tare "DA"! "DA"! Vantul imi intinde lacrimile pe toata fata dar nu pot abtine!

Deodata panoul cu intrebarea cade si din spatele lui toti prietenii nostrii ies zambind si se indreapta spre mine! Toate fetele ma imbratiseaza si ma pupa! Si dupa cateva secunde de nebunie generala si grup hug toti se dau la o parte si il vad pe Marcel cum se indreapta spre mine! E elengat ca de obicei! Se indreapta agale spre mine de parc fiecare pas al lui e ca o ora in capul meu! Nu mai rezist! Incep sa alerg spre el si cand ne intalnim ma strange in brate ca si cand ar face-o dupa o lunga si dureroasa despartire!

Ma saruta si imi spune ca are ceva pentru mine!

O cutiuta mica, negara din catifea! Ma saruta din nou!

Primul pas-Deflorarea!

Ok, eu si Codruttzz am dat start la o serie de "trante" avand subiect deja controversatele diferente care exista intre sexele noastre...si ale voastre, ale noastre tuturor.

Azi am inceput... so enjoy :D

Deflorarea, nimic interesant!
de Codruttzz

Nu am vazut uraganul Katrina dar cred ca se aseamana cu ce e in mintea unei femei in momentul in care se hotaraste ca el este intra-adevar alesul! S-a gandit intens, a intors problema pe toate partile si stie ca el nu o va dezamagi!
In mintea lui este calmul unei zile incinse de vara! Nimic nu adie pe materia lui cenusie! Stie ce are de facut, treaba e simpla! Merge, ajunge la ea, o saruta, o dezbraca, vrea sa intre, nimereste greu, intra, iese, intra, iese, vorbeste frumos, este intelegator la durerea ei, intra, iese, intra, iese, termina, iese de tot, putin postludiu, un sarut, ajunge acasa, deschide carnetelul si noteaza: Cristina, numarul 2, mi-a placut!

Obiceiul acesta stravechi este asa de desconsiderat de barbati incat a ajuns mai mult o mandrie personala pentru unii. Altii in schimb fug de aceasta povara. De ce?
Pentru ca, totusi, a deflora o domnisoara si a o transforma in femeie necesita anumite calitati pe care nu toti barbatii le poseda! Toti barbatii pot dar nu toti stiu cum se face!
Tocmai de aceea barbatii nu dau importanta acestei clipe! Pentru ei nici propria dezvirginare nu are importanta prea mare. Ei nu se gandesc ca sunt deflorati si ca isi vor aduce aminte peste ani de fata bruneta care e cu el ci ca fac sex pentru prima oara! In sfarsit pot sa vorbeasca si ei din experienta nu doar din minciuni!

Daca am face o statistica ar reiesi ca pentru fete cel mai important eveniment din viata de pana la 18 ani este pierderea virginitatii urmat indeaproape de intrarea la facultate si permisul auto! In schimb baietii au alte criterii de a stabili importanta evenimentelor asa ca pentru ei primul lucru ar fi numarul de domnisoare trecute prin asternut apoi primirea buletinului si probabil petrecerea de majorat!
Se remarca doua lucruri simple si normale! Fetele cauta intotdeauna calitatea iar baietii cantitatea! Femeile cauta un barbat cu toate calitatile iar barbatul multe femei cu o singura calitate!

Alergand dupa magia unei clipe de poveste, pe care sa o transmita prin viu grai mai departe, si care sa le ofere siguranta, placere, confort si relaxare, fetele uita ca barbatii toti sunt niste porci si ca obiectivele ei nu corespund niciodata cu ale lui. Si nici nu vor corespunde vreodata!

Big Bang! sau Deflorarea
de Mona

“27 februarie 2006 … una dintre cele mai importante zile din viata mea,inafara de cea cand am luat bacu, cand m-a sarutat Georgel in scara blocului si cand mi-a reusit operatia de apendicita…e ziua cand m-am daruit lui Vasilica… aveam asa mari emotii, stiam ca se va intampla, stiam ca de-asta mergem acasa la el…ii vedeam poarta usii atat de departe, iar pasii mei atat de multi… imi tremurau mainile, si el simtea asta…se mai oprea din cand incand pe drum si mi le saruta, apoi imi atingea fatza palida cu mainile si imi soptea “stii cat de mult te iubesc nu?” ...

Intorcandu-ma in timp va spun ca mie-mi tremurau si picioarele nu numai mainile :))
Ok, cat de mult conteaza pentru o fata asta... cred ca pe la varsta de 18 ani, atunci cand in mod normal biologic cat si psihic, doctorul iti da acordul lui ca poti “sa-i dai bice” , subiectul asta este centrul discutiiilor si problemelor fetelor. Si de aici femeile se impart in mai multe categorii :

1. Fata care apuca sa implineasca 18 ani si are o relatie stabila, va fi fericita care isi va incepe activitatea sexuala in cele mai bune conditii, cu siguranta ca dupa va mai trai cel putin 1 an jumate fericita in ideea perpetuarii iubirii si a sigurantei ca-l va iubi numai pe primului ei barbat. Ea va fi adultul care va sfatui tinerele adolescente sa se culce prima data cu un El din iubire, si zic eu cea mai responsabila mama pe viitor :p ( pe ea o cuceriti cu un film de dragoste, cateva bomboane, 4-5 luni de stat pe tusha :)) si cateva versuri din Minulescu)

2. Fata care desi nu are o relatie stabila, se va deflora in urma presiunii discutiilor din anturaj si a curiozitatii, poate si a unui usor semn de complexitate transmis de sexul masculin, ea este cea care va privi probabil cu regret inceperea vietii sexuale, si care va fi mult prea precauta cu viitorii ei copii in privinta acestui aspect.( un party pe plaja as zice eu :)) )

3. Fata care crescuta intr-un ambient haotic, pornind mai tarziu un anturaj bazat pe vagabontaj, isi va incepe viata sexuala fara nici o incarcatura emotionala, nu i se va parea un subiect important, si drept urmare nu isi va da seama de prezenta nici unui regret, dand mai departe o aceeasi educatie lipsita de tactica. ( mmm, hardcore night?! )

4. In categoria asta intra 2 tipuri de femei :
A. femeia care traind o trauma emotionala pe la varsta adolescentei, un posibil caz 2 as zice eu, e probabil sa se inchida in ea, si sa ajunga sa se foloseasca de o prima partida de sex, pentru ca la fel o poate numi si ea,ca un lucru banal, normal, celelalte partide avand aceeasi importanta pentru ea. ( aici eu as folosi substanele chimice, niste droguri, bautura...sau tantum rosa, e posibil sa aibe chiar ea :))
B. Femeia care ajungand la o varsta inaintata, as putea spune chiar 22-23 de ani, se va simti anormala,in randul fetelor de varsta ei devenite deja femei si se va arunca intr-o prima relatie si incepere a vietii sexuale, poate intr-un mod gresit poate nu, in momentul ala ce simte ea e cel mai important.(NU face nimic! Las-o pe ea !!! )

Nu mai e nimic nostim si stiu c-am abordat subiectul poate putin prea serios, dar eu cred ca e un punct important, in devenirea viitoarei femei,sotii, mame.

De data asta nu as vrea sa dau vina pe nici un mascul pentru ca si ei au o parte importanta in aceasta ecuatie a initierii noastre :”>