N-am mai privit un monitor de calculator de mai bine de o saptamana, de cand ma aflu in spital. Presimt ca v-a fost dor de mine, mie nu va mai spun. Cred ca ma declar alergica la ritmul de viata din spitale care numai ritm de viata nu poate fi denumit.
Nu ma intelegeti gresit, n-am vrut sa dureze asa mult, dar dupa 4 zile de tratat o infectie care nu-mi dadea pofta de mancare si care aparent era super enigmatica, un nenea chirurg se decide sa ma pipaie, apai si numai pipait nu poa sa-ti faca un chirurg cand iti masoara coastele si organele cu manutele lui de macelar.
Verdictul a fost apendicita acuta.
In aceeasi zi treceam dupa 4 zile de haos in spital, prin mainile acestui chirurg si prin emotiile unei taieturi care aparent stiu ca e banala pe langa altele, dar care ma dadea peste cap.
M-au ciuruit.
Urmeaza inca 3 zile de stat in spitale, fara somn si cu supa prin mate.
De-asta ziceam ca ma consider alergica la spital, pentru ca n-am reusit sa ma odihnesc decat vreo 2 ore pe fiecare noapte. Si experienta e mai mult decat sinucigasa.
Momentan sunt o leguma autentica, am facut ieri 10 minute la urcatul unor scari de bloc, din cauza celor 7 zile de stat numai in pat.
Azi pot sa zambesc si sa fac toate celelalte lucruri normale pe care voi le faceti zilnic fara sa le dati importanta.
Ma bucur c-am scapat de ce era mai rau si ca m-am intors acasa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu