Viata este o imaginatie bogata. Daca.

We are all Mr. Nobody. Cause we know our scenary may not exist.

Nemo este un copil de 7 ani ai carui parinti divorteaza. Pus in momentul de a alege cu cine sa ramana, viata lui ia conotatia imaginata de propria lui situatie. Fiecare alegere este un scenariu de urmat, si fiecare scenariu are propriul lui scenarist.

Si ma gandeam in timp ce priveam filmul ca toate scenariile astea, posibilele astea vieti sunt ca niste bilute puse intr-un bol. Ai bagat mana si hop, daca nu esti prea atent la incheietura, ai ales biluta roz. Poate daca era mai cald afara, o alegeai p-aia verde.


- Everything you say is contradictory. You can't have been in one place and another at the same time. Of all those lives, which one is the right one?
-Each of these lives is the right one! Every path is the right path. Everything could have been everything else and it will have just as much meaning.

Wake me up when september ends

Soul Kitchen

Imi cam pare rau c-am privit doar primul film, ce-o fi urmat chiar nu stiu. Noi am stat doar la Soul Kitchen, un film despre un restaurant cu 12 mese, un patron care face pe bucataru, o ospatarita cu nume de Lucia, un batran hippie care vopseste o barca, niste prieteni care canta rock, o iubita care pleaca la Shanghai si un frate iesit cu portia din puscarie.
Si se pun ingredientele, se amesteca si iese o comedie mijto.
Cred ca foarte foarte putin m-am dus cu gandul la Coen brothers si la natura lor de a reconstrui viata intr-un mod academic, astfel pastisa lor este una perfecta, numai ca spre deosebire de ei in Soul Kitchen am simtit ca e totul mult mai viu. Dar, probabil e o comparatie putina.
Filmul asta e ca o poveste de viata captata fara stres si fara capatai, desi intamplarile sunt multe si incurcate.
E un film de bere si cu multi prieteni.

Una peste alta, KinoWave a fost fain. Candva, mai vrem.

KinoWave-update

Ne vedem pe plaja, da?

Barul este deschis pe durata proiectiei.
Deoarece s-a racorit afara va sfatuim sa va aduceti extra haine, paturici.. whatever makes you feel comfortable..
Saltele PORTOCALII sunt puse la dispozitie de plaja H2O.
See u there!

top5, adorable piano lines

Daca ma intreaba cineva pe nepusa masa ce instrument as fi, i-as raspunde fara nicio ezitare pian.
Imi plac aproape la fel de mult si tobele mai ales cand ascult hardcore, sau chitara si ce pot face instrumentistii din ea, vioara imi da o stare nebuneasca asa, ma incanta, dar nimic nu-i poate egala pianului, undeva in coltul mintii mele.
Am ales 5 melodii care au stat cel mai mult in mintea mea, de-a lungul timpului.

1. Clint Mansell-Together we will live forever
Am descoperit melodia mult dupa ce-am vazut filmul(The Fountain). De altfel, ocazional, Clint Mansell este unul din compozitorii care imi mangaie timpanele.

2. Yann Tiersen-Comptine d'un autre ete: l'apres midi
Yann Tiersen te poate baga in pamant, si tot el te poate scoate de acolo. Cineva imi zicea o data ca daca i-ar canta la moartea lui, n-ar putea rezista sa nu se ridice.
Mi s-a parut atat de frumos, spus. :)

3. Coldplay-Scientist
Scientist cred ca poate fi cantat si in thailandeza, iti da o stare absolut incredibila. Pianul, pianul e de vina, o sa ziceti. Chiar el.

4. Yiruma-River flows in you
Mai de mult am postat melodia pe blog, cu titul "Amazing"; n-am de gand sa schimb nimic de atunci.

5.Leonard Cohen-Chelsea Hotel(covered by Matthew Luke Sandoval)

Mime alphabet book

Oh, these images have made my day!

Gone Goodbye-Short film made in under 100 hours

Gone Goodbye - A short film from Session 7 Media on Vimeo.

I thought Gone Goodbye was beautiful and incredibly well produced, especially since it was made in under 100 hours. There’s a little surprise twist in the plot that is hard to pick up on, but I didn’t even care as I watched it the first time, I was just soaking up the amazing cinematography. If you want to know the meaning, read the spoiler below:

Keith Rivers (Director):
“…the balloon used the man to kill himself, the man by the lake is a bystander of the sequence of events.”

Taxi Driver

De curand nu mai citesc imdb-ul, decat dupa ce vad filmul. Am prea multe detalii acolo care ma pot influenta in opinia mea finala: nota, parerea, criticile, comentariile.
Si iata ca lista mea de must-see-movies continua.
Taxi Driver. Oamenii ca mine care au vazut la viata lor numa 3 maxim filme de-a lui Scorsese ar trebui sa-si vopseasca parul violet, asta numai dupa ce si-au facut rost de toata lista de filme pe care trebuie s-o vada.
Travis(Robert de Niro) e cu drama lui de om mic intr-un oras mare. El e subiectul principal al filmului, sofer de taxi de nevoie, angajat in singura activitate care-i poate aduce bani din orele de nesomn la care adera cu gratie.
"Lipsa somnului provoasa in timp tulburari psihice!" asta ar trebui sa scriem pe abtibilduri pe care sa le lipim in troleele marilor orase. Si Christian Bale din Masinistul tot din cauza nesomnului, ajunsese subiect principal al filmului despre care vorbeam. Gandindu-ma mai bine la asemanarea dintre ei, parca aratau cam la fel ca si fizionomie, noroc ca-n anii 70, greutatea scazuta a barbatilor nu era un motiv asa de gros de uimire.
Si Travis este singur si dramatic, si ca in orice drama motivele care o produc sunt happeninguri absolut normale vietii.

Margareta Paslaru-Cum e oare?

Yellow submarine!

Multumim domnului Mircea Alexandru pentru aceasta sedinta foto in pline 37 de grade!
Traiasca shake-ul de la McDonald's care s-a facut lapte in mai putin de 5 minute.

Mai mult eu si mai putin in voi

Cred ca trebuie sa scriu ceva. Mai mult am nevoia sa scriu pentru ca stiu ca si voi aveti nevoia sa va scriu. Simt eu, asa.
Am 24 de ani de 2 zile. Primesc sms-uri, telefoane, urari, cadouri, surprize de la voi. Cred ca va iubesc. Nu pentru toate astea, ci pentru ca-mi sunteti timp. Da, voi sunteti de fapt timpul.
Cred ca sunteti o bucata naturala din decor care vorbeste, se misca si ma face sa zambesc si care atunci cand mai trece un an imi arata gradatia asta perfecta.
La 24 de ani imi propun sa fiu mai putin plastica. Mi-as dori sa-mi iasa, asta si inca multe. Sa-mi iasa bufeul asta pe care vreau sa-l fac cu viata mea. Un hop spre o extrema, un strop de nebunie, un strop de furtuna, imi doresc sa pot fi mai mult eu si mai putin in voi.
Cand o sa-mi iasa, poate o sa stiti.

Inception joke

Rashomon

Un film senzational despre increderea in oameni. Si o expunere de fotografii de-a dreptul faina.

Au revoir les enfants

Am citit ca filmul este facut dupa o experienta personala a regizorului Louis Malle. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o scoala de catolici din Franta; 2 baieti se imprietenesc, unul dintre ei fiind francez iar celalalt evreu.
Plot-ul filmului se invarte in ascunderea acestui secret urmat fiind de prietenie si loialitate.
Actiunea nu este realizata din spatele dramei unui evreu aflat intr-un grup de francezi, ci din spatele catolicului care reuseste sa pastreze acest secret fata de ceilalti colegi si familie.
Se vrea o riposta de firi si o conturare a celor 2 copii intalniti intamplator, avand incarcaturi diferite: Julien, francezul care isi doreste o viata alaturi de mama sa, dar pe care aceasta il forteaza sa ramana la internat si Jean cel care nu si-a mai vazut mama de peste 3 ani de zile, din cauza razboiului.

Concluzia zilei

E prea cald sa mai pastram lucruri inutile!

top 5, songs for a next road trip

Melodii pe care parasesti orasul si nici nu te mai uiti in spate, apoi melodii pe care privesti linia continua si cam atat. In general melodiile de intoarcere sunt melodiile din minutele de prelungire ale liniei continue.
Nu sunt impotriva singuratatii in calatorii, e foarte fain sa pleci singur si sa ajungi la destinatia unde sa-ti gasesti prietenii. Dar la fel de faine sunt si plecarile galagioase.

1. Unkle-Burn my shadow
Pe Unkle, eliberam orasul. Noroc ca avem oglinzi retrovizoare, altfel ratam feelingul.

2. Portishead-Roads
Storm,
In the morning light,
I feel,
No more can I say,
Frozen to myself.

3. Nickelback-Savin' me
Pentru ca iti da putere sa fugi. Poate sa vezi fuga si ca o salvare.

4.Dire Straits-Sultans of Swing
Dire Straits e de altfel trupa de calatorie lunga.

5. Deftones-Passenger
Pentru ca niciun sentiment nu poate fi inlocuit de Passenger!

Tiparuri

La cealalta masa sunt tata si fiu impreuna cu toata familia, insa ei imi atrag atentia cel mai mult. Se uita la meci iar intre scurtele pauze masoara fustele scurte ale femeilor care trec pe langa.
De ce oare noi femeile, exclamam despre barbati ca sunt toti la fel?! Ma uit la pustiul, viitor barbat de meserie, care invoca aceleasi zeitati in fata rateurilor fotbalistice, iar apoi raman mai putin uimita se pare, la reactiile lui in fata unei rochii mai decoltate sau a unei fustite mai scurte, de parca tatal, fost major in intrigari de libidouri isi exercita satisfactia in reactiile copilului. Pesemne, mult i-a luat primului sa-i arate secretele acestea masculine, descensorului.
Barbatii sunt la fel pentru ca tiparul este la fel, iar tiparul nu poate fi altfel.
Aceleasi concluzii sunt si in cazul manelistilor, a idiotilor, a indroctrinarilor stupide si a femeilor care isi asteapta deflorarea dupa nunta.

-Ne ridicam si noi de aici?

Elephant

Inainte de toate mi s-a parut o drama educativa si o pledoarie adusa psihozei adolescentine. Apoi suita de scene si intercalarea lor atat de interdependenta mi s-a parut extraordinara, plus ca exista un procedeu pe care il regasesc in Elephant la fel cum mai vechiul Les herbes folles a reusit sa ma impresioneze: cadre lungi pe spatele subiectului in timp ce decorul isi face de cap pe restul ecranului.
Si ca sa inchei, nu stiu cum ati simtit voi, dar pentru mine Beethoven in muzica acestui film, a insemnat poate jumate din valoarea lui. Aplauze!

Oze noi

aici