2009/06/26

Doliu Planetar!

Sunt lucruri pe care efectiv nu le pot crede, pentru ca ele niciodata nu mi s-au aratat acolo in baza subconstientului meu; adica niciodata nu mi-am imaginat cum ar fi sa mor eu, si exact la asta mi s-a dus gandul azi fara sa vreau.

Am ajuns sa cred ca nimic nu mai este imposibil si ca oricum la un moment dat se intrerupe.

N-am crezut ca voi auzi vreodata "A murit Michael Jackson!".

E paradoxal, si mi s-a cutremurat tot creierul de dimineata cand mi s-a zis.
Am ramas pret de cateva minute cu un mare nod in gat avand tripuri peste copilaria mea cand ascultam cu tata la casetofonul care-mi prindea banda la casetele de 90 de minute, apoi caseta video de la concertul lui din Italia, putin inainte de concertul de la noi, pe care mi-a facut-o mama cadou de ziua mea, undeva pe la varsta de 7 ani cred.

Cateva weekenduri la rand, eu si tata ne uitam la concertul ala de parca de fiecare data era unul nou.

Ani la rand am ascultat muzica lui!
O data cu cresterea mea in varsta, crestea si speranta ca intr-o zi sa aud in presa "Ultimul album al lui M. J. a cutremurat lumea!".

Mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am rostit in gand asta.

Omul asta nu poate muri!


E ca si cum mi s-ar fi scufundat orice urma vie a copilariei mele!



In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I'll Never Let You Part
For You're Always In My Heart.

Un comentariu:

santi spunea...

Nu m-am gandit ca o sa apuc ziua asta... De azi, lumea e mult mai saraca.