Despre blind date!

Anul trecut impreuna cu don' Codruttzz am dat nastere la o categorie de scris pe numele ei 'La tranta cu sexele".
Asa ca fiecare dintre noi arunca o minge la fileu, si apoi pe tema incercam sa aberam fiecare in stilul lui propriu si personal.
Ce a fost de mult, dar ce a iesit acum...:)

Zambetul necunoscut,

, de Codruttzz

Las usor telefonul sa alunece ca pe un tobogan pana ajunge pe pat.
E greu de crezut ca de la o varsta mai poti face asa ceva…
Obisnuiam sa fac asta in liceu cand nici mijloacele de comunicatie nu prea ne ajutau…dar acum, la 27 de ani?
Parca mi-e putin ciuda ca am acceptat…da, ciudat, nu sunt si suparat…ma intriga acest sentiment…ma face parca sa traiesc, sa curga energie prin mine.
A trecut ceva timp…o relatie de lunga durata iti anestezieaza simturile, iti atrofiaza instinctele si te moleseste complet descupanindu-te serios in aceasta jungla a barbatilor.
Realitatea isi trage iar partea…a castigat iar lozul cel mare….potul ce gras la masa verde…e zdrobitoare.
Un “blind date”! Ce haios suna. Ce serios suna!
Gandul meu zboara la ce fel de femeie voi intalni? E bruneta? E blonda?
Zambeste cu acel zambet cu care m-am obisnuit? Rade cu aceeasi pofta? Viseaza cu aceeasi minte? Respira acelasi aer? O nebuloasa…
Un mister total tinand cont ca nici nu a vrut sa imi fie aratate poze cu ea…sa fie descrisa…sa comunice cu mine…a preferat sa lase mana destinului sa ne ghideze spre neprevazut.
Zambesc din nou. Incepe sa imi placa, incepe sa ma cuprinda euforia, incep sa traiesc.
Ma uit in sifonier si nu stiu ce sa aleg…alta data alegea altcineva pentru mine. Se pricea mult mai bine. Acum ma chinui sa inlatur acest gand care ma sacaie…pun mana repede pe ceva si ma imbrac. Stiu sigur ca nu trebuie sa imi lipseasca fularul gri si caciula cu “plete rasta”!
Ma bufneste un ras isteric si nu ma pot opri. Ce o fi fost in capul meu cand am spus ca dupa asta voi fi recunoscut?? Mamaaa….si rad iar!
Sunt gata! O ultima privire in oglinda din baie aburita inca de la dusul de mai devreme…sunt bine! Nu mai sunt ce am fost odata dar nici departe nu sunt…ma magulesc si eu asa…gandirea pozitiva si atitudinea care reiese din aceasta este totul. Sunt pregatit.
Masina aluneca usor pe soseaua uda de la topirea ghetei ce a transformat orasul intr-un mare sat de iglu-uri.
Ajung cu 15 minute mai devreme…ca de obicei. Simt cum nervozitatea ma cuprinde. Intrebarile incep sa curga…
O fi frumoasa? Slaba? Grasa? Cu pistrui? Blonda? Bruneta? Roscata….mmmmhhh ce bine ar fi sa fie roscata…nu am mai iesit cu roscate de mult…nu am mai iesit cu femei de mult…doar cu una…offff…
O fi mai inalta ca mine? Prea scunda?
Incetez…daca nu ar fi meritat macar o intalnire nu cred ca mi-ar fi povestit Adriana de ea…are ceva aparte inseamna.
Cum am intrat eu in acest joc? Stiu de fapt…dar mi se pare prea copilaresc ca sa il recunosc…am acceptat pentru ca mi s-a parut nastrusnic de frumos la o varsta asa frumoasa .
“sa va cunoasteti ca in secolul XVIII, pe nevazute, pe neauzite, deodata asa, sa vedem cum functioneaza acest mecanism stravechi” mi s-a zis. Cum sa nu accepti aceasta provocare? Acest joc, acest inceput de poveste parca…
Gandurile o iau razna dar ochii sunt fixati statuia aceea inca inghetata care priveste necontenit marea. Acolo trebuie sa apara si ea cu a ei esarfa albastra stransa de doua ori in jurul gatului.
Nu prea e lume dar parca orice fiinta care trece pe langa statuie imi taie rasuflarea…nu e ea…undeva, adanc in sufletul meu ranit, nu imi doresc sa apara. Imi doresc sa raman cu dezamagirea, transformata in o fericire interioara seaca, cu gandul ca femeia visurilor mele am pierdut-o si nu o sa mai fie nimeni ca ea…dar scutur din cap si ma gandesc ca asta nu e atitudine pozitiva…ce a fost a fost…sa ramana asa…
Inghit in sec cand observ ca…ratacit prin gandurile mele, dorinte si alte sentimente…o silueta in negru isi facuse aparitia in fata statuii…
Ii trag o injuratura printre dinti si ies repede din masina…
Ma deplasez deleghidat ca pe o banda de alergat dar parca nu ajung la final…dureaza o vesnicie sa ajung din strada …15 metri parcursi parca in 30 de minute…asa de incet curge timpul…
Statura medie, o caciulita neagra impletita ii acopera parul, un palton negru si esarfa albastra ii contureaza spatele frumos…totul terminandu-se cu o pereche de pantaloni si niste cizme.
“Buna seara” ma adresez usor incercand sa nu o sperii provocand exact ceea ce nu mi-am dorit.
“Uuuu…ce m-am speriat” spune domnisoara in timp ce se intoarce spre mine cu un zambet pe care nu stiam ca il merit.
“Salutare! Deci, tu esti Alex!” si isi mareste zambetul ca un fel de recompensa pentru prezenta mea acolo.
Zambetul ei scoate in evident o dantura frumoasa, nu perfecta, dar frumoasa . Zambetul ei primeste nota maxima. Este acel zambet care te determina sa zambesti inapoi, te forteaza sa fii fericit, te scoate din sarite cu naturaletea lui.
“Salut Elena!” zic un pic inecat.
Si mainile noastre se strang intr-un gest electrizant .
“Hai sa ne plimbam putin…vrei?” ma intreaba sigura pe ea stiind ca nu am cum sa o refuz.
Discutia incepe timid dar sigur. E clar ca niciunul dintre noi nu e tacut din fire. Fiecare povesteste, fiecare intreaba, fiecare rade…glumele se innoada ca parama in mainile unui marinar experimentat.
Singura trasatura a fetei care imi sare in evident este zambetul ei cu o singura gropita in obrazul drept. Ma uit la ea si este tot ce vad.
Nu e urata, nu e grasa, nu e mai inalta, nu e “papusa” dar e asa de naturala. Daca as putea sa musc din ea sunt convins ca ar avea gust de piersica. Zambesc continuu si gandurile mele o iau spre calea masculine…spre ce i-as face, cum i-as face…dar ma opresc…momentul e prea real sa ma gandesc la lucruri care i-ar strica gustul.
Nasul ei incepe sa se inroseasca, obrajii asemenea…si e timpul sa ne adapostim undeva.
Ideile ei nastrusnice ma amuza teribil dar nu o pot refuza desi prima reactie a fost sa schimb locatia…dar am zis ca merg pe mana ei.
Localul unde am intrat e unul comunist rau cu mese vechi si un aer greu inauntru dar acesta locatie va face ca amintirea acestei zile sa dainuiasca peste ani indifferent de finalul acestei povesti.
E caldura inauntru iar chipul ei incepe sa se dezmorteasca. Isi lasa usor paltonul pe scaun iar eu imi aduc aminte iar prea tarziu ca trebuie sa o ajut sa se dezbrace si sa ii trag scaunul…am pierdut momentul, dar asta e…trecem peste capitalizam in alte momente.
Maleta ei ii scoate in relief o pereche de sani frumosi. Mai mici decat speram dar frumosi . Cum or fi la atingere? Dar iar ma gandesc la lucruri pur sexuale si zambesc si ea realizeaza asta, face o conexiune si imi arunca mingea la fileu:
“Te asteptai la altceva?” si imi zambeste iar de data aceasta putin razbunator asa dar dulce ca mierea.
“Nici nu stiu despre ce vorbesti!” imi recunosc vina si zambesc si eu.
Isi da jos si caciulita lasand in aval un par frumos, brunet, putin ondulat care se potriveste perfect cu toate trasaturile ei. Daca as fi fost pictor pe ea as fi vrut sa o pictez.
Discutia aluneca usor, vinul rosu ne imbujoreaza la loc, zambetul ei inca nu imi da pace…
Mainile ei gesticuleaza usor, ochii ei caprui ma analizeaza discret.
Suntem in aceeasi situatie. Tatonam. Apreciem. Punem in balanta. Nimic mai normal. Suntem constienti de jocul nostrum strategic si parca ne intrecem. Vorbim de copilarie dar ochii nostrii se dueleaza ca doi indragostiti in pat cand se bat cu pernele. E fantastic de bine. Ma simt reimprospatat. Parca am mancat spanacul celebrului Popeye!
Doua ore speciale intr-o “carciuma”, vorba parintilor, deloc speciala la inceput dar cu semn de carte in varful ei la plecare.
Vreau sa fiu gentleman dar ea nu ma lasa. Achitam nemteste si plecam. Ma ofer sa o conduc si iarasi sunt refuzat…dar si cand sunt refuzat nu ma pot supara. Nu te poti supara pe soare ca rasare in fiecare dimineata…ma simt ca in liceu cand profesorul meu preferat imi punea 4 cu zambetul pe buze iar eu ieseam fericit de la ora de parca as fi luat un 10.
“Am petrecut o seara minunata…si mi-ar placea sa mi se mai intample de cateva ori in viata asta” recunosc placut impresionat de silueta ei iar acoperita de palton si caciulita.
“Si eu, trebuie sa recunosc, am simtit acelasi lucru” isi exprima gandurile cu un val de aburi Elena.
“Ma gandeam…” dar ma intrerupe scurt cu aratatorul mainii drept presat pe buzele mele putin inghetate.
“Stiu ce vrei, Alex!” si imi zambeste iar…
Nu mai resist sa vad buzele acestea zambind asa frumos stiind ca apoi nu le pot saruta patimas.
“Stii ce vreau?” ma intreaba cu o privire smechereasca si cu gropita in obraz.
“Ce?”
“Trebuie sa afli asta…”
Pana sa descifrez ce a vrut sa zica silueta ei deja inainta fulgerator de repede spre straduta lasandu-ma singur si in bataia vantului, nedumerit, trasnit de fulger parca, inmarmurit in mijlocul falezei.
Un vant puternic ii poarta inca parfumul acela special bun de pus in rama.
Se pierde in intuneric si zambesc . Sunt din nou fericit.

Povestea unui sconx,

, de Mona

Inainte de a incepe acest post-duet trebuie sa fac o singura precizare : detest blind date-urile.
Motive :
1. Pentru ca iti dau o stare de presiune cerebrala si fizica
2. Pentru ca te fac sa iti arunci sifonierul pe tine
3. Nici macar nu te gandesti la un Fat Frumos, iti inchipui numai capcauni urati si modalitati de scapare de ei.
4. Prietena ta cea mai buna va afla ca ti-ai dat a6a intalnire pe saptamana asta, pentru ca evident o suni sa-i zici sa te sune la ora x, ca sa ai motiv de plecare.
5. Niciodata nu esti atenta cum il cheama, pentru ca atentia o ai pe tine si pe felul in care iti pronunti numele. Toata viata ai facut asta, acum tre sa ii acorzi si atentie.
6. Ai senzatia ca oamenii din barul unde mergeti stiu ca sunteti la prima intalnire.
7. Te gandesti cum sa mimezi cat mai bine primul contact vizual si ti-e teama sa nu dai gres.
8. Si cel mai important, te oftici ca nu poti niciodata sa fii tu si atat la prima intalnire.

Pregatirea pentru un blind date.
Mereu am refuzat sa ma gandesc la cum va fi. “Probabil o sa vorbim despre furnici si despre cum fac ele sex, daca nu vom avea despre ce”, ma gandesc in timp ce imi aplic fondul de ten pe obraz.
Nu ma gandesc niciodata la ceva anume sa-i zic si mizez pe instinct. Pana la urma, trebuie si fata lui sa-mi zica ceva.
Cred ca ma uit de 4860 de ori la poza inainte sa hotarasc ca trebuie sa ma intalnesc si musai vorbesc de peste 3 ori cu el la telefon. E foarte important sa ma obisnuiesc cu vocea lui inainte de a-l vedea. Va imaginati un 2 metrii cu voce de cocostarc?! M-as strica de ras.
Deschid sifonierul. Aia nu, aia nu, mmm, nu, asta nu...Da!
We have a winner!
Nu incerc in general sa ma imbrac pompos de prima data pentru ca se simt fortarile in vestimentatie si nu vreau sa ii dau impresia ca am stat 4 ore sa ma pregatesc.
Am grija sa ma machiez impecabil. Fara graba si ordonat, mai sterg din cand in cand acolo unde vad ca exagerez. Apoi ma intreb stupefiata in oglinda “ oare daca ii dau sms si-i zic ca nu mai vin?”. (batai de inima) Imi trag un dos de palma in capul invechit si-mi continui machiajul.
Cat timp imi asez rimelul suav pe gene, imi mai vin in minte fel si fel de expresii de-ale lui si imi simt un zambet scurt in coltul stang al gurii.
Abia acum imi dau seama cat de mult imi doresc sa-l cunosc. :)

Minutele dinaintea intalnirii.
Am emotii. Ok?! Si ma uit din 10 in 10 secunde la ceas pe drum.
In general nu intarzii, nici un minutel. Mi se pare ca daca eu pot fi punctuala de la prima intalnire, el cu siguranta nu se bazeaza pe asta si va veni acolo cu cel putin 10 min.
Ma indrept usor spre punctul de intalnire.
Zaresc in fata mea un cuplu de batranei care ma privesc insistent. De fapt se holbeaza. Ma intreb, ori mi-am dat cu prea mult ruj, ori ei stiu ceva. Poate stiu unde ma duc. Imi zgaltai capul usor exact cum isi facea Tom in desene. Pentru luciditate, normal.
Continui.
Clar nu sunt pe tocuri. Emotii si tocuri?! No way.
“Trebuie doar sa trec de colt si cu siguranta il voi zari acolo”, gandesc eu ca o eroina.
Trag aer adanc si privesc spre locul de intalnire. Vad puhoi de baieti parca ca intr-un sir indian cum vin spre locul unde ma aflam eu. Pasesc stanjenita fara sa-i privesc cu atentie.
Au trecut. Am ajuns in fata barului unde trebuie sa ma intalnesc si nu e nimeni.
Ma simt oarecum dezamagita si putin de tot infuriata.
Ma uit cu privirea fixa in spatele meu, cautandu-l.

Momentul inalnirii
Din gasca de baieti care trecuse mai devreme unul se pare ca isi ia ramas bun. Vine fuga spre mine si zambeste clapaug. Stiu ca se foloseste mai mult la urechi expresia “clapaug” da’ asa ranjea omu.
Stiti cum e cand va spalati cu apa calda si e bine, va incalziti, va relaxati si dintr-o data vine apa rece la dus? Cam asa trecusem eu printre stari. De la dezamagire la multumire.
Ma uitam si cred ca-mi placea ce am in fata ochilor. Simturile mele erau pe balcon mai mai sa cada, atarnate de felul in care el se uita la mine. Imi placea si cred ca ma simteam si fastacita putin.
“-Erai printre baietii aia?” Il intreb in lipsa de altceva.
Iar el imi raspunde cu ranjetul lui deja simpatic “da, vroiam sa vad daca mi-ai atrage atentia pe strada, cred c-am trecut cu baietii de 20 de ori pana sa vii”.
M-a bufnit rasul. Cred ca pentru o clipa s-a oprit sa-mi masoare zambetul si a facut-o cu atat de multa atentie. M-am simtit ca privita de un vecin de la balcon in timp ce fac dus.
Cred ca ma asteptam la replica asta, « ai un zambet frumos ! ».
s-a rotit pe calcaie si mi-a deschis usa unde aveam sa intram, loc stabilit cu mare atentie cu 2 zile inainte la telefon.

Stop cadru! Visati? :))) Hai sa vedem exact cum s-a intamplat.
Trec strada si il zaresc uitandu-se destul de des la ceas. Ajung in fata lui si timida de privirea la care inca nu ma uitam cu atentie, incerc sa-i zic un « hey »banal.
Se uita atent la mine si-mi zice “ha, esti prima care nu a intarziat!”, apoi incepe cu un ras ca de mamifer stricat la stomac. Prilej care imi face prim cadru la lopatarii idiotului.
In momentul ala, intr-un plan imaginativ, arat ca o schizofrenica care isi pune mainile pe fata si isi manjeste de nervi rimeul si fardul si tusul si tot.
Apoi se uita suav spre el, in acelasi hal de manjita, si-i spune cat se poate de tentant “ intram, sconxule?”.
.......................................................................................

N-am vorbit despre furnici si nici despre cum fac ele sex, desi mi s-ar parea dibusie curata sa aud o asemenea poveste.
A fost simpatic, mi-a zis bancuri cu Basescu (:))), si-a scapat lingurita pe jos si s-a dus la baie sa si-o spele singur, s-a inecat de 2 ori cu ciocolata calda, a raspuns de 2 ori la telefon cu “da, da, da, da, da, nu, da, da”, s-a uitat de 3 ori la fundul chelneritei si pe ultima suta de metrii mi-a vorbit despre un film pe care-l vazuse el cu spermatozoizi.

Ei bine cam atat cu blind date-ul nostru.
N-o sa pot niciodata sa merg pe o finalitate serioasa si plina de dragoste in blind date-uri pentru ca niciodata nu ies.
Suntem ca popandaii captivati de orice mica greseala pe care o face celalalt, iar noi la randul nostru exageram. Fie prin mimica, fie prin tonalitate, fie prin continut.
Nu cred in blind date-uri, dar sper ca don’ codruttzz a crezut mai mult. :))