2009/12/24

Poveste de Craciun (I)

Pentru a nu stiu cata oara in dimineata asta se auzea tropaitul infernal al telefonului de pe noptiera. Exact ca un ursulet de plus care se tara pe bucata de lemn uscat, ceasul investiga o noapte petrecuta departe de orice secret pe care Lenny l-ar fi putut ascunde. El insusi, tolanit ca un betiv pe patul plin de margele, refuza confruntarea directa cu intreaga dimineata.
Soarele restantier din ultima saptamana se juca pe corpul barbatului atingandu-i pielea alba si saturata de mirosul din camera. Toti porii tipului duhneau in incaperea plina de o dezordine crunta.

Dupa un sfert de zgomote tiuitoare, telefonul isi inceta ritualul sec si enervant de la acea ora. Lenny rasufla oarecum usurat de acest lucru.
Barbatul locuia intr-un cartier slab populat si rau famat de la marginea Paris-ului, unde in fiecare seara se auzeau alarmele
boutique-urilor sau a masinilor prost parcate. Lucra ca spalator de vase la un restaurant din centru, lucru care ii umplea ziua cu minimum 2 ore pe drum pana la munca si apoi acasa. In ziua de salariu lua taxi-ul, pentru ca de obicei se trezea tarziu si ingropat intr-o mare de lazi de bere. Locuia singur, si asta nu-i dadea prea mari batai de cap cu aranjarea lucrurilor prin apartament, decat atunci cand venea acasa cu vreo femeie mult prea pretentioasa pentru gusturile sale. Il enerva la culme sa i se spuna ce sa faca cu viata lui si in mare evita sa ajunga de sarbatori acasa. Mereu ajungea a2a zi invocand fel si fel de motive stanjenitoare pentru parintii grijulii si oarecum normali avand in vedere comportamentul fiului lor.

"Sunt Lenny si sigur ma doare capul, lasati-mi un mesaj dupa bip si va sun eu candva" apoi se auzi un bipait care-l zgudui putin, urmat de mesajul pe care fara sa vrea il auzi semi treaz "tipule, sunt la
Cafe ou soucre de juma de ora, ai plecat macar de acasa? Daca mai esti acolo suna-ma! Ai auzit Len? Suna-ma!". Se mai auzi un bipait dar nu asa de puternic pentru Lenny care masura acum cu ochii inchisi ultimele cuvinte auzite la telefon.

Afara era asteptat de frig pentru perioada asta a anului, iar dupa gerul de noapte trecuta se formase pe strazi un strat considerabil si alunecos de gheata.
Din blocul sumbru da navala afara un barbat de o statura medie, ciufulit in cap, imbracat gros dar cu pielea din jurul gatului la vedere, care isi astupa parca ridiculizat fata cu mainile deja rosii.
Se opri dupa cei 5 m facuti sa-si inchida parpalacul pana la baza gatului. Atunci i se descoperise fata uracioasa si mahmura.
Lenny facu cca 20 de minute pana la cafenea insa nu gasi pe nimeni acolo. Cel putin, nimeni cunoscut. Se scotoci in buzunare dupa ceva insa nu gasi nimic care sa-l multumeasca. Isi trecu mana prin parul valvoi si pleca inapoi spre apartament.

Cum noaptea trecuta nu apucase sa doarma decat vreo 2 ore, Lenny se hotara sa ramana acasa respingand toate apelurile care veneau cu intentia de iesire. Isi lua un film, 1 bere si se tolani in pat astepand sa adoarma.

Era aproape de pranz si Lenny intra cu bagajul imens in curtea parintilor sai. Acestia il intampinasera cu bucurie si-l poftira ca pe un musafir de onoare in sufrageria plina cu de toate. De la mancaruri la fel de fel de prajiturele si un brad imens impodobit ii umplura barbatului fata de bucurie. Un sunet de clopotei se auzi de la poarta iar doamna casei se indrepta sa vada cine venise in vizita neasteptata. Copii veniti cu colindu le cantara celor 3 cantecul de ajun si primind cativa banuti se indepartara cu vocile lor pure spre alte porti primitoare.

Dupa un ceas de vorba, la poarta se mai auzi o sonerie inceata. De aceasta data Lenny se ridica lasand-o pe mama sa nu se mai ridice de la masa.
Deschise usa casei si simti un adanc miros de iasomie invadandu-i narile butucanoase. Nu vedea nimic in fata ochilor si avu un moment de ezitare, insa cunoscandu-si destul de bine curtea parinteasca porni pe drumul care ducea la poarta. In jurul lui animalele scoteau niste sunete de suferinta pe care nu le pricepea, iar luminile care se vedeau din fata fantanii si apoi din centrul satului erau mancate de o mare de intuneric.
Lenny se simtea ca pe platourile de filmare ale unui film de groaza. Deodata zgomotele animalelor se auzeau mai tare si mai tare iar tanarul de atata spaima se intoarse brusc inspre calea de unde venise, insa nimic nu mai era acolo, parca nici nu se clintise din loc, pe orice parte ar fi mers era numai o poarta in zare care de-abia se vedea si cu o silueta asteptandu-l acolo.
Vru sa tipe dar simti un nod asa greoi in gat incat nu-i permitea sa scoata nici macar un sunet. Panica ii inlemni picioarele iar inima in piept batea atat de tare incat numai ea se mai auzea in sunetele acelea infricosatoare ale curtii.

Lenny se trezi brusc si isi potrivi cu privirea ceasul de la mana, vazand ca nu mai are timp de dormit. Se ridica si napustind peste geamantanul din coltul camerei, arunca acolo 1 pereche de pantaloni si 2 pulovere. Isi lua pasta de dinti si o carte de pe noptiera si pleca grabit lasand in urma lui o intreaga parada de tricouri si boxeri pe sub pat si peste tot in camera.
Ajunse la gara si nu gasi nici un autobuz care sa-l duca acasa. In fond era a doua zi de Craciun si pe strazi inca mai era pustiu, iar sansele sa gaseasca o masina sa-l duca la tara, erau slabe mai ales pe o vreme ca aia.
Isi aprinse o tigara si se propti cu spatele de un perete, asteptand orice miscare.

Reusi intr-un final sa ajunga la poarta debarasandu-se instantaneu de toate sunetele ce-l inconjurau. Acolo il astepta un baietel imbracat intr-un cojoc vechi pe masura lui si cu niste ochi mari care il priveau pesemne cu ura pe tanarul Lenny.
Inca speriat, niciunul dintre ei nu scoasera vreun sunet la intampinarea celuilalt.
Din casa se auzi un tipat ingrozitor iar parintii barbatului iesira cutremurati afara. Lenny fugea terorizat inspre ei in timp ce pe fata lui se citea o spaima nemaiintalnita.
Se napusi in casa si incuie usa repezindu-i cu brutalitate pe ai lui.

Va urma

Niciun comentariu: