Cred ca-s o gramada de lucruri mijto pe lumea asta, pe care chiar daca din depresi-unea fiintelor din generatia ultima-si-dupa-nu-stim-ce-o-mai-fi, nu prea le zarim, am eu certitudinea ca-ntr-o buna zi le vom cam intelege si parcurge.
Mi s-a intamplat minunea, ieri am fost sa-mi cunosc nepotelul in varsta de 3 zile si m-am trezit cu ochii-mi atarnati de pielea lui catifelata si parfumata, de manutele cat 2 aripioare de broscuta, cu piciorusele cracanate si rapide si cu o gurita mica care-si cauta mereu sanul izvorator de hrana.
S-a oprit timpu-n loc cand l-am luat in brate si i-am tinut capsorul in jumate de pumn.
Cred ca cea mai buna afacere pe care a putut s-o faca Dumnezeu cu omenirea, a fost sa ne tranteasca minunatiile alea mici si sa ne lase sa le crestem.
Am zis, am zis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu