Istoria umanitatii

Asta am gasit-o pe un alt blog:

1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Şi plânge. Bărbatul descoperă peşteră.
2. În peşteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.
3. Copii ţipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul şi bată şi pleacă la vânătoare.
4. De la atâta carne, copilul se îmbolnăveşte de scorbut şi beri-beri. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, bărbatul lipseşte prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc, găina, etc.
6. Femeia s-a săturat de friptură făcută la ţepuşă cu garnitură de boabe verzi fierte mâncată de pe o frunză. Şi plânge. Bărbatul descoperă olăritul.
7. În peşteră e curent şi umezeală şi din cauza asta copii răcesc, fac pneumonie şi mor. Femeia plânge. Bărbatul construieşte mai întâi un bordei apoi o casă din lemn şi piatră.
8. A venit iarnă şi e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea şi blană animalelor moarte se poate prelucra şi confecţionează haine.
9. Hainele din piele precum şi alea din blană put. Femeia plânge. Bărbatul descoperă pe rând hainele din lâna (care sunt aspre şi zgârie – femeia plânge), hainele din în (care tot aspre sunt – femeia suspină) şi într-un final hainele de mătase (care par a fi mulţumitoare – femeia zâmbeşte). Mai târziu, bărbatul rezolvă şi problemă mirosurilor emanate de pieile şi blănurile menţionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importantă cum ar fi protecţia turmelor de animale şi stârpirea potenţialilor prădători ţin Bărbatul departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticeşte câinele şi pisică.
11. Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Şi începe să plângă. Bărbatul inventează fardurile şi bijuteriile.
12. Femeia se plictiseşte de atâta stat în casă şi vrea să-şi lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează roată, domesticeşte calul şi descoperă barcă pentru că femeia e fragilă şi oboseşte repede. În plus de asta nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând…

Peste ani…
Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziţia pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Capac peste toate, ca de obicei, bărbatul nu e acasă şi oricum nici el n-ar înţelege mare lucru. Femeia ar avea aşaaaaa … un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuţi şi să fie o chestie care să păstreze anonimatul şi absolut totul trebuie să fie sub control şi pentru a nu ştiu câtă oară în istorie, femeia începe să plângă. Bărbatul inventează blog-ul.

Morala 1: Când femeile plâng, omenirea evoluează.
Morala 2: Fără femei bărbaţii ar fi trăit şi acum în copac.

Ziua UnU

Azi am inceput munca. My first day at work.
Cred ca pentru prima data in intreaga mea viata i enjoy my first day at work. De obicei se face cunostinta cu o gramada de oameni carora oricum le vei retine numele abia peste vreo 2 saptamani, si mai ales cand sunt o gramada cum am facut eu azi, e boring, ai nevoie de o tinuta speciala, bla bla-uri d-alea cu focus si stai drept si incearca sa fii natural dar nici prea dumb?!
Yeah, been there, done that!
Not today.
Azi au curs lucrurile cam in mod natural, plus ca am reusit sa vorbesc cu atatia oameni ciudati azi de am crezut ca-s in sala de asteptare de la sectia de psihiatrie.
Si pentru 9 ore de rabdare si super smile upon my dumb face, am primit azi o ciocolata Lion de la un tip de 57 de ani care suferea de handicap psihic.
Yeah, i feel myself lucky !

La botezul pustiului

N-am ratat nimic! Thnk God!

New t-shirt

Cum maine sunt fotograf la botezul lu' nepotu-miu, cel pe care l-ati vazut in pozele despre care va ziceam mai jos, azi ma duceam prin oras sa vad daca-mi sare ceva in ocheane. Vroiam sa-mi iau pantofi. Siii pana una-alta mi-am luat tricou cu Iron Man !!!!! :))) isn't it bountiful?!

Dog days are over

So, ieseam din scara. Si dupa ce fac 5-6 pasi, vad o gura cu niste dinti imensi in urma careia se lega un caine negru, venind spre mine. Trag un tipat scurt pt ca era 7 dupa-masa si lumea misuna pe strazi si ma intorc din 3 pasi, numai, in scara de unde plecasem. Stau eu potolita vreo 2 minute si ma aventurez iar. Nu era acolo dihania.
Mai merg vreo 5 minute si ma pregatesc sa intru in alta scara. Cand din stanga mea o alta dihanie venea cu aceeasi gura nepotolita. Ma opresc, imi dau gluga jos si zic tare "super cul, toti in aceeasi zi". Ma pomenesc cu o privire de om umbland in propriul portbagaj, aflat numai la 3 m de mine care-mi trimitea niste priviri dubioase. Aveam nervi.
Ma uit la el si-i zic rastit "erau niste caini!!".
El imi zambeste straniu si stiu ca s-a gandit "era asa tanara, ce bine ca nu vorbeste singura".
Intru in cea de-a doua scara si 2 matze se jucau cu un catzel mic.
Wtf?! Ma uit prea mult la Supernatural?!

Ce fac de 1 mai?

poze

top 5, little lover's so polite

You know, when Dostoevsky was writing The Gambler, he signed a contract with his publisher saying that he would finish it in twenty-six days, and he did it, but he had the help of this young stenographer. This girl, she... she stayed with him and she helped him. And... afterwards they actually got married. Ha, isn't that cool? That's how he met his wife. Anyway I found this story in the preface for Crime and Punishment so I was thinking that... and, this would have to be between you and me, but... I was thinking that I could read the books and tell you what's going on and that way you could just focus on your music. But only if you're comfortable with this, and if you're not then you can just forget it, and you can quit, but if you are... then open this door.



i love this song!



I won't heal given time
I won't try to change your mind
I won't feel better in the cold light of day
But I wouldn't stop you if you wanted to stay



so kiss me once, and maybe i'll kiss you ....forever.



Dream a little dream in my little corner of the world!

Ba...o vreau!

Uita-te la eticheta

Eram in oras. In fata mea, o tipa mergea in acelasi sens cu mine. In stanga mea, de pe banca se ridica un tiganus, cu un mers schiopatat, tipic anumitor copii de acest gen de pe strada, si ii pune in treacat tipei, mana pe fund. Se intoarce asta si ii paleste cateva genti peste fata de-a cazut piciul in fund. Ba si a inceput asta sa tipe si sa dea in acelasi timp, si sa tipe si iar sa dea de se uita toata strada la ei. Mai mult la ea, decat la tiganus.
Asta ca din ciclul "choosing the perfect guy for the wrong job".

Acum 2 zile, eram intr-un bar. Masa la care stateam noi era fix vis-a-vis de bar. Barmanitza, o tipa uscatica asa, la 1.60, stilul anemica, statea de dupa tejghea. Zic stil anemica, nu c-as avea ceva cu anemicii, nu, doar ca am murit de sete pan-a venit ea sa ne ia comanda. Se opreste muzica intr-o pauza si se aude un ragait puternic din dreptul barului. Noi ne uitam spre ea, ea se uita spre noi. Rectific, noi ne uitam spre ea in timp ce ranjeam cu disperare. Citez "cum a putut frate sa iasa din uscata aia ditai ragaiala?".
Asta din ciclul " jocurile cu ragaituri din noptile de vara de la scara, ma urmaresc si acum".

top 5, watch ma bracket

Prima regula atunci cand ploua: nu iesi afara! N-o sa cresti, doar o sa te faci leoarca. Cuvantul "leoarca" e imprumutat de la francezi?! Ca faci acolada aia in gura cand il pronunti exact cum fac francezii.
Anyway, aseara am iesit pe ploaie afara, and guess what?! what?! what?! Am venit leoarca!!



cand te plictisesti rau, imagineaza-ti ca acolo undeva sigur te asteapta un Matrix.



dac-o iei razna, tine-te de balustrada!



cand nu ai varianta care trebuie merge si asta chill



Have you ever seen the light?
Don't you wonder where I hide



la la la alala alala lala lalala

Cum am simtit primavara

Azi ne-am luat aparatele, lanternele si tzoalele de tarat pe pamant si ne-am dus la Pestera Liliecilor, unde ghici ce am vazut?! lilieci. Cica nu sunt, nu sunt, n-o speriati pe Mona, sunt numai guano apes, dar ete c-au simtit dihaniile ca vin eu acolo si-au aparut la vedere. Pui de lilieci plimbandu-se pe langa noi. O minunatie. Multa mocirla, mult rahatel de dihanii zburatoare, multa apa, mult miros urat, mult tarait pe jos. Cum ti-ai putea petrece ziua de duminica mai frumos?!
La final aveam numa pamant din pestera pe pantaloni, numa noroi printre unghii si ce zici ca era sa mai cad si intr-un rauletz?!
Cand mai mergem la pestera vreodata, eu astept afara pe iarba si ma bronzez. Serios.

top 5, let's smoke some ideas

Saptamana asta a-nceput cu o tigare la geamul din camera si a urmat cu o ditai activitatea de scriere. Copy paste si alte alea tot in camera, apoi un huge drum pana la biblioteca. Nici nu mai stiam exact sa folosesc calculatoarele alea de-acolo, m-am uitat si eu la vecinu din stanga. Mda, mi-am inceput disertatia. Apoi am ajuns la concluzia ca e mijto la biblioteque, ca e peacefull si relaxant. Continui cu tigari aruncate pe geam, cu drumuri la biblio, cu muzica, cu ceai de sunatoare, tigari aruncate pe geam, iar muzica, iar copy paste, copiat din agenda, iar tigari aruncate pe geam. Wtf?! Am un scris oribil! Noroc ca tastez.



Live fast and die young!! Let's have some fun!



it's the only wwwwwwwaaaaaaaaay!! Who's to blame?!



So dude, it's not a lie anymore when you believe it!



Good morning sunshine! Write me a letter and maybe i'll forgive you! so this is how i start writing....and writing....and writing....



extraordinar!

top 5, sunday walk

Babylon Noise face cate un top 5, din cand in cand, sub diverse mooduri cu cateva dintre piesele ei preferate si mi se pare o idee buna sa "infectam" lumea de muzica noastra, in felul asta.
Azi e una din diminetile in care imi vine sa lenevesc cu juma de geana spre fereastra plina de soare, si pana sa-mi fac curaj sa imi scot coatele la aer, ascult cateva dintre muzicile alea perfecte de dupa un weekend greu.



O uitasem in debara pana cand intr-una dintre serile petrecute cu prietenii mei am dat peste ea. Cred ca e nevoie doar de mult aer in plamani si castile pe urechi.



Baby, you're out of time!! Mmmm, fustita, tenesi si multe multe zambete prostesti!



When I'm down and my hands are tied
I cannot reach a pen for me to draw the line
From this pain I just can't disguise
Its gonna hurt but I'll have to say goodbye



Asta e descoperita de curand, si tot de curand a descoperit-o si creierul meu pe Connie Francis.



O sa am nevoie de racoare si nici apa pe mine, pentru asta!

Intrebare

Pe ou se pune data fabricatiei sau data expirarii?

Eu cand vreau sa fluier, fluier

Ma enerveaza crunt oamenii care pleaca de la ideea "nu vreau sa vad un film care a castigat nu stiu ce premiu". De ce? Pentru ca l-au privit o gramada de oameni deja si o sa-l mai priveasca pentru ca se gaseste repede pe imdb si de ce sa ma incadrez si eu in multimea aia? Adica e cliseic sa stau acolo cu totii muritorii aia si sa privesc filmul.
Ma mir cum de oamenii astia mai accepta sa respire acelasi aer cu noi. E la fel de cliseic stiti?!

Cred ca e o problema de acceptare la mijloc. De care al naibi daca nu va impiedicati. E la fel de cliseic si sa va retrageti din multime! La naiba ca dac-am analiza tot ce este cliseic si ce nu, am trai cu antidepresivele pe birou.

Asa.
Aseara am fost la avanpremiera "Eu cand vreau sa fluier, fluier". Si mi-a placut. E drama unui pusti dar e lucrata atat de bine din punctul de vedere al replicilor incat nu te "infige" drept in ea. Nu iti dai seama prea bine pe parcursul filmului ca este vorba de o drama in adevaratul sens. E tratat cu o lejeritate anume. Si un plus pe care-l aduce filmul dupa mine, este un suis de momente dramatice date de viata acestui adolescent alternate cu o serie de replici care starnesc rasul.
Mi-a placut si vi-l recomand.

Aici gasiti si parerea mea amanuntita despre film.

El camino de los ingleses

E atat de pasional si de artistic incat nu m-am putut abtine sa nu va zic. Banderas a umplut ecranele de cateva trairi perfect comprimate in culorile din Drumul englezilor.
E frumos rau! Si asta e dureros. Pentru ca toate lucrurile frumoase rau, sunt musai dureroase.

Patul lui Procust

Sa nu poti fi tu insuti – sau sa nu fii lasat sa fii tu insuti – intr-o relatie inseamna, in primul rand, lipsa de fair-play.
Asta pentru ca nu ai avut bunul-simt ca pana la varsta asta sa descoperi cine esti cu adevarat. Sau pentru ca parintii tai te-au neglijat ori, dimpotriva, te-au invatat niste tampenii care nu au mare legatura cu viata ta. Pentru ca scoala te-a uniformizat, si acum societatea iti amendeaza dur orice tentativa de a „iesi din rand“. Pentru ca, pana sa ajungi la maturitatea de a alege tu, responsabil, pentru tine, au decis altii ce trebuie si cum trebuie sa faci. Pana la o anumita varsta, trebuie sa fii ce si cum le trebuie altora. Si, daca experimentul lor cu tine a reusit si esti OK cu asta, nu mai este nimic de facut. Dar, daca revolta te sufoca, pentru ca intr-o zi iti dai seama ca ai fost un cobai, atunci ai o mare problema.

Te trezesti intr-o drama din care trebuie sa iesi singur, cumva. Dar nu oricum. Felul in care ai fost „modelat“ intra intr-o contradictie violenta cu ceea ce descoperi ca simti si ca-ti doresti cu adevarat. Si cu viata reala. Parintii, familia si scoala nu vor sa te ajute sa te descoperi, nu vor sa stie cu adevarat cine esti. Trebuie sa iesi un „produs“ uman care sa corespunda anumitor norme – prestabilite pe baza unei anumite conceptii despre ceea ce este normal si ce nu. Pentru ca efortul de a te ajuta sa te descoperi este prea mare, atunci exista mereu la indemna sabloanele, „Patul lui Procust“.

Continua sa existe milioane de parinti care-si fac din copii un fel de proiecte personale, ca si cum acestia ar fi niste papusi de lut in mainile unor „demiurgi“ ce creeaza toti dupa acelasi tipar prestabilit. Dar asta nu conduce decat la cresterea numarului divorturilor, la scaderea ratei natalitatii, la drame, discriminari absurde, singuratati si inadaptabilitati ce devin patologice, deseori cu finaluri tragice. De cate ori se sinucide un om care nu avea probleme psihice patologice, societatea este vinovata de inca „un proiect“ ratat.

Mamele nu inteleg decat sa-si servitoreasca, in general, barbatii si copii, facandu-i dependenti de un anumit sablon comportamental. Iesit din „cuibul“ familial, baiatul va cauta aceeasi „servitoare“ in persoana unei potentiale partenere. Iar libertatea lui trebuie sa fie superioara si absoluta, in timp ce libertatea femeii nu poate fi decat inferioara si conditionata de existenta celei masculine. Barbatul trebuie sa posede pentru a putea controla libertatea partenerei. El trebuie sa fie liber sa faca orice, iar ea are doar libertatea de a fi mereu zambitoare si dispusa sa faca numai ce are voie. Femeia trebuie criticata mereu pentru ceea ce nu poate sa fie, in timp ce barbatul trebuie laudat mereu numai pentru ceea ce este, defectele sale fiind „tabu“.

Barbatii care dau peste femei emancipate si libere, care nu accepta aceasta subordonare, fug de aceste relatii. Pe de o parte, fug de teama de a nu fi ei controlati, devenind dependenti – ca odinioara de propria mama – care, desi ii servitorea, ii si cenzura sever. Pe de alta parte, fug pentru ca le este teama de o fiinta pe care nu o pot controla in totalitate. Ei vor femei asa cum le trebuie lor, nu cum le trebuie si femeilor. Ar fi imposibil sa coexiste doua libertati totale, nu?
Asa cum entitatile care l-au format nu au fost interesate sa descopere cine este cu adevarat, tot astfel el nu vrea s-o cunoasca in mod real pe femeia pe care si-o doreste. Si ambii vor repeta eroarea in cazul copiilor lor.

articol preluat din One

Paste in familie

Am facut cel mai bun salam de buscuiti din istoria Frantei!
Si daca francezii nu fac salam de biscuiti?
Atunci i-am batut la funduletz din start!

Ma scoate din minti!
:))))))))))
De ce razi tuh?
Imi imaginam cum ai fi tu fara minti! :))))

La cat ai venit?
La 2 parca.
Pai la 2 juma eu eram inca la tine in camera.
Daca nu faceai sex cu tata, inseamna ca n-am observat.

Nu esti buna de nimic!
Oh, mai zi-mi!

Tati cum imi sta cu asta? (mama spre tata)
Tata- Stii care e diferenta dintre o sotie si o amanta?
Mama- Nu cred ca vreau sa stiu chiar acum.
Tata- uneori si 30 de kg.
:))))))))))
Mama- Si copii, ce mancati de Pastele asta?! Muraturi pe paine?!

Anca, cand te mariti nu vrei sa stai cu noi?
Riiiiiight!
Ce, n-ai sta?
Si daca zic vreodata, Io ma mut la mama!!! Ce fac, imi fac bagaju si vin la voi in dormitor?!

Nicooooo!
Cum o strigi fata pe maica-ta?
Pai ca sa-mi raspunda! Sunt o gramada de mame pe strada acum.
Orice mama isi cunoaste copilu cand o striga!
Riiiight. Nicoooooo!

Esti nesuferita! Ai primit mai multe mesaje de paste ca mine!
Si tu esti, pentru ca tu nu le primesti!

O sa ma ingras rau dupa sarbatori!
Dupa?! Vezi, puteai s-o faci inainte si nu mai exista nicio frustrare.

Cado' de 1 aprilie

An end has a start

And you were accepted, of course.
You moved from Boston to Paris into a little apartment on the rue du Faubourg-Saint-Denis. I shoed you our neighborhood, my bars, my school. I introduced you to my friends, my parents. I listened to your texts, your singing, your hopes, your desires, your music. You listened to mine. My Italian, my German, a bit of Russian. I gave you a walkman. You gave me a pillow. And one day, you kissed me.

Time went by, time flew and everything seemed so easy, so simple, so free, so new, so unique. We went to the movies, we went dancing, we went shopping, we laughed, you cried, we swam, we smoked, we shaved, sometimes for no reason, or for a reason. Yes, sometimes for a reason.

I brought you to the academy, I studied for my exams, I listened to your singing, to your hopes, your desires, your music. You listened to mine. We were close, so close, ever so close. We went to the movies, we swam, we laughed. You screamed, sometimes for a reason and sometimes without.

Time went by, time flew. I brought you to the academy, I studied for my exams. You listened to my Italian, German, Russian, French. I studied for my exams. You screamed, sometimes for a reason.
Time went by for no reason. You screamed for no reason. I studied for my exams, my exams, my exams.
Time went by, you screamed, you screamed, you screamed. I went to the movies.

So, Thomas Listen. Listen. There are times when life calls out for a change. A transition. Like the seasons. Our spring was wonderful, but summer is over now and we missed out on autumn. And now all of a sudden, it's cold, so cold that everything is freezing over. Our love fell asleep, and the snow took it by surprise. But if you fall asleep in the snow, you don't feel death coming.
Take care

Vorbe din duh

Bai, numai gura voastra se aude. Mai taceti si voi. Pai ce ma a ta se aude? Stai ma sa beau o bere, sa ma lubrifiez social.

Noi suntem frati de saliva. Ca n-am avut niciunu tupeu sa ne taiem si sa ne apropiem ranile, asa ca ne-am apropiat salivele. Pe deget.

Pai daca voi sunteti frati toti, vreau si eu sa ma infratesc cu voi. Sa fiu verisoara Mona. Da da da da. Da' stai ma, ca io m-am sarutat cu vara-mea. Si as vrea s-o mai fac si pe viitor.
Atunci sor'mea e vitrega ma, a avut tata nu stiu ce de facut.
Nu-mi convine ma, mai degraba sunt vecina Mona. Aaaaa, da da da, esti tanti Mona.
Da. Super. Ia-ti saliva inapoi.

Auzi, sor'ta unu m-a pupat pe gura, sor'ta doi pe mana. Tu unde ma pupi?
Stai sa te musc de ureche. Si asta e doar inceputul. Sunt timid.

L-am vazut pe exu meu cu gagica-sa, dansau. Si m-am dus la ei si cum la el nu ma puteam duce sa-i pun mana pe fund, pentru ca deja cunosteam locul, m-am dus la ea si m-am frecat de ea. Si el se uita la noi. Ce nenorocit frate: avea si viitorul si trecutul in fata!

Monicutele, esti atat de secsi. Iti stralucesc picaturile de apa pe tine.

Da' el nu danseaza ma? Nu, ca materialul din care e construit el nu-i permite sa se miste. Pai si cum merge? Nu stiu ma, intreaba-l tu.

De ziua mea, fetele se imbraca in baieti si baietii in fete. Da' nu-i corect ma, ca voi o sa fiti secsi. De cineva tot tre' sa radem!

O sa-i dau p-astia de la aere conditionate in judecata. Ca pun aerele mult prea jos pe Ferdinand, si eu ma lovisem in acelasi loc la cap, la accident.

Ce cap tare am. O sa ma duc la un tip si-o sa-i zic: auzi tipule, eu am capu tare, tu ce ai tare?

Auzi, au trecut 10 minute. Te mai doare? Putem sa radem?

Mi-a zis sa-mi gasesc cadou de ziua mea si mi-a dat o lista cu cifre si litere, si dupa mi-am dat seama ca vorbea de Bucuresti. Si apoi mi-a zis 312. si ca daca zic cuiva din bucuresti 312, ala o sa-mi zica bhua hua hua hua. Adica locul unde e cadoul meu.
Frate, faceti-mi si mie jocuri d-astea. Da' numa sa-mi dati mura-n gura.

Love poem

"It's so nice
to wake up in the morning
all alone
and not have to tell somebody you love them
when you don't love them
anymore"


Richard Brautigan

Leapsa din mail

Am primit o leapsa pe mail. Si m-am simtit atat de aruncata-n sus, eu si ego-ul meu, incat o s-o si onorez. Asa ca:

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Cred ca mi-ar placea atat de mult sa ma indragosesc zilnic. Sau poate nu zilnic, dar sa am parte numai de indragosteli. Sa nu constientizez nevoia de imbatranire si de afiliere, doar sa ma pot opri la dulcegarii. As plati pentru asa ceva.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
Cred c-as face un copil. Asta in primul rand. Si apoi, cu conditia sa existe un bratz puternic in jurul gatului meu, as pleca cu cei mai importanti doi oameni din viata mea, intr-un tur al lumii. Sau cel putin intr-un tur al celei mai apropiate lumi. Oricat ne-ar tine banii.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Nu, cu siguranta ca daca as avea banii aia, as face mult mai multe. Acum nu fac nimic.
A si, btw, pot fi si impozabili, ca nu ma deranjeaza.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
Din tara asta?! Mmm, greu. Cred c-as vrea sa se scrie ca urc pe scena sa cant cu Yann Tiersen. La Bucuresti.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
:)))) Cred c-as vrea sa ma imite, fiecare. Si sa-si aminteasca de tampeniile pe care le faceam impreuna si sa le mai povesteasca o data. Cred c-as rade eu in sinea mea acolo. :))

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Cred ca mi-ar placea sa existe o tablita pe care sa poata scrie toti oamenii care m-au iubit, ceva.

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Doctorita. Apoi cred c-am vrut sa ma fac actrita. Si apoi am inceput sa cant cu spray-ul prin camera.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
As lua-o mereu de la capat.

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
C-am profitat de orice clipa a vietii mele si ca la fel mi-ar placea sa profite si ei.

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
Pe o scara de la 1 la 10, ce nota ti-ai da?
Care au fost cele mai minunate momente?
Si....ce ti-ar placea sa fii intr-o viata viitoare? Who knows, poate cineva tine cont. :))

Remake

Cineva m-a batut pe umar si mi-a zis ca am exagerat cu descrierea accidentului. Pentru unii dintre voi care cititi mai tarziu, ei bine da, acum 2 zile am avut accident cu masina.
Toata descrierea mea din postul anterior este buna pentru o moarte clinita perfecta :)) dar mie-mi plac detaliile si cum ele sunt multe, le pot da un inteles mult prea amplu.
A fost mai usor decat a parut, si eu sunt bine :)

Chasing white rabbits

Last night i was definitely chasing white rabbits.

Praf.
De unde e atata praf????? Ma auzi???? Nu mai pot sa respir!!! Ma auzi????
Din geam tasnesc cateva bucati de sticla exact cum firicelele de sange se contopesc cu apa. Lin. Nu e nimeni in jur decat tacere.
Nu pot sa respir!!!! Fa ceva!!!! Nu mai respir deloc!!!
Bucata de cristal se crapa atat de incet pentru perceptia ochiului meu uman. Nu se mai vede nimic altceva decat bucati mici de sticla care parasesc intregul. Inchid pleoapele, fixand punctul in care ultima bucatica isi lua portia de viata. In visul meu de dupa pleoape, era imaginea ultimului val de cristale sparte. Aveam pacatul lor acum cu mine, in constiinta mea de dupa pleoape. Brusc mi s-a facut un dor nebun de ele. Vroiam sa imi rezem capul de geam si sa le soptesc c-o sa fie bine. Ca erau numai bucati de sticla ce nu simteau durerea. Ca menirea lor era sa se sparga intr-o buna zi. Dar si menirea mea pe pamant era tot sa pier intr-o zi. Numai ca eu credeam ca sufar mai mult. Dar ele?! Ele erau bucati nesemnificative de sticla. Ce durere puteau avea ele?
Mi-au tasnit lacrimi din ochi, dupa ultimul meu gand.

Nu vede nimeni???? De ce nu vede nimeni ca nu mai respir?????
Cand am deschis ochii, ruptura nici nu se mai clintise. Ma astepta pe mine sa reiau totul. Atunci am stiut ca nu geamul era cel care se rupea. Eu eram cea care il sfarama cu intreaga mea fiinta. De indata ce am privit labirintul de cristale desprinse, geamul si-a reluat drumul spre sfasiere. M-am uitat rapid in jurul meu sa vad daca se mai uita cineva la asta. O gramada de lumini si umbre miscatoare se repezeau parca spre mine dar pana sa ajunga se loveau de sticla suferinda.

Sunt aici!!!! Nu pot sa ma misc dar sunt aici!!! Mai respir??? Zi-mi daca respir!!!
Am deschis gura si am scos un geamat atat de urat. Tacere. Apoi urlete de disperare mi-au iesit din gatul uscat de praf. Am stat asa minute bune. Nici eu nu stiu de unde puteam scoate atatea racnete de durere. Ma durea pieptul si capul. Probabil pentru ca incepusera sa cedeze din cauza lipsei de aer. Erau ultimele mele clipe. Iar eu stateam acolo singura, in haosul acela de lumini si urlam fara sa fiu auzita.
Sunt aici!!!! De ce nu vorbeste nimeni cu mine???? Sunt aici!!!! Nu respir, dar sunt aici!!!!
Obosisem. Obosisem dar nu ma opream. Nu puteam sa ma opresc. Nu imi trecea nimic prin cap care sa ma faca sa ma opresc. Am urlat atat de tare incat mi-am simtit plamanii desprinsi de corp!
La naiba cu tot! Cu tot!!! La naiba cu soarele de maine, la naiba cu sunetul de biciclete, la naiba cu gustul de vanilie, cu muzica unui ras, la naiba cu diminetile alea minunate, cu manutele de copii, cu buzele alea calde, cu gustul de vin rosu, cu umeri goi, cu zapada, la naiba cu carul mare, cu soneria de la usa, cu o palma dupa ceafa, cu jaluzele verzi, cu pantaloni prea strimti, la naiba cu mancarea sarata, cu aplauze, cu obraji rosii, cu riduri, cu ochii rosii, cu palme aspre, cu tot si tot!!!! DA!!!
La naiba cu tot!!!!!
.............................................................................................

-Esti bine???
Nu puteam sa respir....nici acum nu pot.
Cand a deschis usa portierei, am simtit aerul. A intrat cu atata forta si mi-a imbratisat plamanii cu atata nevoie. Mi-am pus palmele pe genunchi si am inceput sa ma misc.
Umbrele miscatoare se concretizau acum in oameni repeziti. Cat de frumosi erau oamenii si cat de minunati erau ei asa grabiti.

Last night i was definitely chasing white rabbits.

Yes, i've been punked!

Ma suna azi Paul, cu care nu mai vorbisem de la revolutie.
P- Mon' sunt in cta! (P. locuieste in Navodari si avem ocazia sa ne facem cu mana numai vara cand el e prea consumat in Epava iar eu prea pe fuga)
Je- Aaaaaaaaaaaaaa! Asa si?
P- Si am niste treaba dupa care te astept sa bem o cafea.
Je- Mmmm, do i really have to move my ass for your generose view? :)))) Ok, unde?
P- Ba, sunt vis-a-vis de Bourbon, ala de pe tomis si trebuie sa-mi aduca cineva niste acte acolo pe la 1. Vii atunci?
Je- Dude Bourbon? :))))
P- Pai nu stiu cand vine ala ma. Hai aici, ne mutam dupa, daca e.
Je- Ok, Bourbon. :)) Sper sa gasesc intrarea.
1:10 on the phone Je- Hai ca io-s in fata. Tu unde esti?
P- Hai ca si eu ajung in 3 minuti. Mergi inauntru si zi-i tipului de la bar ca am rezervat pe numele meu masa.
Je- De ce c....t ai rezerva masa la ora 1?!
P- Ca asa e ma acolo, super full mereu. Intra ca stiu eu, vin des in c...tul ala de loc.
Je- Ok. Lumea interlopa te stie tot de Paul nu?

Intru. In stanga mea era o singura masa ocupata cu 2 tipe si la bar mai erau vreo 2 atarnati.
Ma gandesc sa nu mai intreb de rezervare si sa ma asez la masa.
Dupa 2 minuti vine un tip la mine:
Je- Salut, auzi am si eu o masa rezervata pe numele de Paul. Da' vad ca e gol si nu cred ca mai are importanta nu?
Nesuferitu( asa i-am zis) - Pai e gol. Si oricum n-are nici o importanta. Dupa care ma fileaza din cap pana-n picioare excluzand fundul (hiu) care era deja pe canapea.
Je-mmm, asta am zis si eu nu?!
N- da, numai ca tu m-ai intrebat.
Je-oh did i?! :))))
N- Poftim?
Je- Las-o asa.
N-am vrut nimic. Vroiam sa-l mai sun pe Paul o data si sa plecam de acolo.
Je- Hai ma unde esti?!
Paul - rasete crancene.
Je- Te gadila cineva?
P- :)))))))) tu chiar ai crezut ma?!
Je- ce sa cred? Cred ca negam :))))) First step.
P- Bai Mon' ma jur, io-s acasa in chiloti si ma uit la Simpsons.

Am inchis telefonul.
Am iesit din Bourbon, m-am urcat in autobuz, am mers pana la gara, apoi m-am urcat intr-un 23, a plecat ala in 10 minute, am ajuns in juma de ora in Navodari, am coborat in fata casei de cultura, i-am vazut blocul, mi-am amintit de scara lui, i-am recunoscut masina CT-XX-Rxx (kiss my ass!!) mi-am cumparat 5 oua de la alimentara de vis-a-vis, si i le-am aruncat pe parbriz.
M-am urcat in 23 si am scris sms : Data viitoare cand mai vii prin cta, sa te gandesti la masina ta! Aici ploua cu oua!

"Chestia" de la radio

X: Salut! Mmm, am si eu o problema pe care as vrea s-o discut. Mmm, eu si prietena mea am facut sex acum vreo 2 ani pentru prima data, cam dupa mmm, 6 luni de cand eram impreuna, mmmm, pentru ca ea era virgina.
X: Mmm, si a fost totul ok, pana cand am inceput sa experimentam lucruri noi in pat. Mmmm, si prima data am facut eu chestia aia orala ei dupa care mmm, mi-a facut ea mie chestia aia orala. Adica, eu i-am facut mai devreme chestia aia, dar dupa un timp a vrut sa faca si ea chestia aia.
X: Mmmm, si dupa asa mi-a zis ca-i place foarte mult chestia aia.
Kiss Fm: Si asta e un lucru bun nu? Sa-i placa CHESTIA aia!
X: Mmm, da. Numai ca de aproximativ cateva luni facem numai chestia aia orala. Adica nu isi doreste si altceva, ne oprim la chestia aia.
Pauza
X: Si mmm, ma gandeam c-ati putea sa-mi dati un sfat sau ceva.
Kiss Fm: (pufait de ras) e ciudat X. M-ai inchis! (alt pufait de ras). Adica, majoritatea barbatilor suna pentru ca prietenele lor nu sunt de acord cu CHESTIA aia. Si tu ai parte de mult prea multa CHESTIE!
Un hahahahaha lung din masina noastra a urmat, dupa care unul dintre cei de la radio s-a incumetat sa ia situatia serios si a zis:
Kiss Fm: Eu zic X, ca sa nu mai faci nimic (aici am ras crunt) pana cand nu primesti un raspuns. Adica, sa nu amani discutia pe alta data pentru ca ai nevoie de un raspuns.

Kiss Fm,18 martie 2010, 23:45, pe strazi spre casa.

The book of light

Ma, in seara asta cand ma coboram de pe treptele cinematografului, urmarind cu privirea pasii celui din fata mea, sistematic si gradat asa, m-am gandit ca macar 90% din oamenii care au decis sa vada The Book Of Eli si nu orice alt rahatel cu renume aparut la cityplex, ar avea in ei macar acelasi ecou pe care l-a lasat filmul asta, in mine.
Si nu e vorba de mine aici si de preferintele mele, m-as uita eu 5 ani la filme coreene sau daneze sau franceze sau low budget sau ce vreti voi. Nu e vorba de gusturi aici. E vorba de ecoul ala!
Ma crede si pe mine cineva pe cuvant?
I hope so.
Merita toata osteneala unui drum spre cinema. Nu e freAK, nu e idiot, nu are regizori tembeli care sa trezeasca cine stie ce lectii oculte in interiorul meu.
E cel mai bun postapocaliptic film pe care l-am vazut.

Amintiti-mi maine sa va povestesc ce-am auzit la radio cand ma intorceam spre casa.

O lume contrafacuta

Ce se intampla cand esti adult si fara nici un bagaj de amintiri esti aruncat intr-un loc total necunoscut, incepand o viata noua, cu oameni noi, un job nou si o iubita noua?
Iar condimentul vietii tale o da angoasa pe care o traiesti intr-o lume secata.
Clachezi, iar oamenii nici nu reactioneaza. In lumea lor contrafacuta, esti ca un peste pe uscat.
Den brysomme mannen in norvegiana sau The Bothersome man e un film de un ecou excelent.

Moment de furie

Dac-ar fi o mlastina in fata mea plina de chestii suculente "iac" gen, cu noroi, buruieni, verdeata si mult praf amestecat...they were asking for me!!!
De azi nu mai e lumea cretina, azi io's cretina. Adica, c'mon...i got the dreamers disease. So what?!???!!!
Imi iau dictionarul de spaniola si mi-l dau in cap. Asta fac. Mai vrei ?? Normal ca mai vrei!
In sfarsit iti gasesti utilitatea in viata mea!

Am vazut Paris, je t'aime. Shit, vreau o viata in Paris. Vreau sa plec si sa-mi fie dor. Dupa dor, incep sa uit. Si apoi nu se mai simte nimic.
E atat de lame sa-mi doresc sa plec, dar ma jur ca vreau sa ma reinventez departe.
Sa traiesc pe bune acel sweet 60's!

Am stat vreo 10 min cat timp mi-am suflat nasul suculent, gen, si m-am uitat la tavan. E alb.
N-o sa pleci, n-o sa uiti, n-o sa taci. O sa fii la fel.
And then i screamed...

2046

Imaginati-va asta: ora 4 dimineata, nu pot dormi. Ma zvarcolesc ca un peste dulce intr-o apa sarata. In camera de alaturi se aud tropaituri de pat lovind brutal peretele despartitor. Oricat de pasional ar fi momentul de dupa paravan imi simt narile cufundate de nervi, in miros de tutun aprins.
Ma duc langa peretele care se misca o data cu zgomotul arcurilor ieftine si il ating. Habar n-am daca mangai bucata de lemn sau nu. Atingerea mea ma faca sa sar ca fripta.
Imi trag un scaun si-l rezem de el. Imi postez capul pe perete in timp ce trag amagitor dintr- o tigara.
Restul .... e in muzica.

sursa

Dimineata cretina

M-am trezit cu nasu-n placinta de mere. Asta nu inseamna c-am dormit pe masa din bucatarie :))))
Imi imaginez fata maica-mii sa ma gaseasca duminica dimineata pe masa din bucatarie dormind, cu nasu-n farfuria cu placinta. Oare ar bufni-o rasu' sau plansu'? :))
Si cand sa ma ridic ma tinea ficatul. Va imaginati un tip (sper sa fie tip) care sa-si bage gherutele in mine (pe dinauntru) / ( asta ar trebuie sa fie visul oricarui barbat:))) si sa zica "Nu pleci de aici!!".
De asta e ficatul in dreapta.
Cum ziceam o data, splina se numeste Splina pentru ca e in Stanga, iar ficatul Ficat pentru ca e in Dreapta. :))))

Singura fraza inteligenta de aseara pe care mi-o amintesc a fost ca in anul 300 d.h. (cred :))))) s-au intalnit 2 oameni super tari carora nu le retin numele pt ca era frig si aveam caciula pe urechi, care s-au hotarat ce sa se scrie in Biblie.
Pentru mine seara s-a oprit acolo!!! :))
Si la mult. Apoi mi-a curs o baluta din gura.

Imi cer scuze pt acest post dar simteam nevoia sa scriu cretinitatile astea :)))

The unforgettable night

Trezeam in mine instincte pe care mi le descoperisem pentru prima data intr-un loc unde ar fi trebuit sa ma comport ca un om normal. Ce este normalitatea cand suntem toti plini de prejudecati?

Aseara a fost altceva. Tot sangele imi clocotea in mine tasnind spre aceeasi idee obsedanta. Vroiam sa fiu atinsa cu aceeasi intensitate cu care si eu la randul meu as fi atins. Imi doream atat de mult sa fiu pradatorul care nu isi pierde victima din priviri. S-o silesc sa mi se ingenuncheze, sa ma traga usor spre inferioritatea ei si sa ma tintuiasca acolo sub dansul haotic si privirile celor care refuzau sa ne faca jocul. Vroiam sa fiu iubita acolo in mijlocul lor.

Dupa o scurta pauza frenetica in care fiecare si-a imaginat gustul placerii, am atins buzele Ei. Erau exagerat de moi imbibate ca o bucata imensa de vata cu multa bere. Am simtit pentru prima data gustul amar al berii si imi venea sa-l sorb de pe buzele Ei ca un insetat de placere. Dintr-un singur gest, carnea ei ar fi putut fi a mea. Din gura ei iesea o forta inimaginabila de placere careia nu ma puteam impotrivi. Imi venea sa strig cu puterea mintii mele sa fim lasate acolo in pace. Vroiam sa ma ridic in genunchi si apoi sa ma cufund in bratele Ei in timp ce buzele noastre isi continuau jocul acela nebunesc.
Am simtit apoi o nevoie de aer. Vroiam sa incetez orice miscare a mintii mele, vroiam sa ma opresc ca sa pastrez in mine totul. Acum era a mea.

Cand am incetat, amandoua aveam pe fata zambetul multumirii. Ne iubeam. Cel putin asta simteam amandoua in fata Lui.
El ne privea atintit de gesturile noastre. I-am simtit regretul in ochi. Isi dorea sa facem asta cu adevarat. Nu acolo, nu cu toti acei oameni care dansau nebuneste incarcandu-ne peisajul cu detalii nesemnificative. S-a asezat departe de noi si nu ne-a privit. I-am simtit pielea de la distanta care ardea. Imi doream atat de mult sa vina langa noi si sa-i mangai mainile atat de puternice, apoi sa-l sarut grumazul care isi dorea sa fie sarutat.
S-a asezat langa noi in timp ce eu o priveam pe Ea si buzele ei pe care le avusesem numai ale mele.

Cand El s-a asezat langa noi am vrut sa fim acolo toti trei. Ii iubeam. In acel moment simteam ca-i iubesc pe amandoi si ca mi-i doresc pentru mine si numai pentru mine. Vroiam sa ma ia in brate si sa ma duca intr-un loc mai intim. Sa imi rupa hainele si sa ma muste fiecare pana cand as fi inebunit.
Atunci l-am simtit ca ne vrea. Cred ca si-ar fi dorit si el acelasi lucru. M-am ridicat lasandu-le un mic spatiu intre ei. Cred ca vroiau amandoi sa se ia in brate si sa se sarute in fata ochilor aceia straini ca doi copii. Pentru a doua oara in acea seara am simtit ca-i iubesc si ca au nevoie de mine exact cum si eu am de ei.

M-am apropiat de chipul Ei si i-am atins buzele cat timp el ne privea curios. Acum nu numai buzele ei imi ofereau placerea aia imensa dar si ochii Lui atintiti asupra noastra. I-am apucat gatul si i l-am apropiat incet spre buzele noastre.
Pentru cateva secunde am fost toti trei acolo sarutandu-ne si atingandu-ne limbile fierbinti.
M-am indepartat usor si i-am privit cu atata atasament pe amandoi cum se sarutau nebuneste in vazul meu triumfator.
Erau ai mei, iar eu eram cu totul a lor.

Mooduri din randuri

Cum sa spui adio chiar e o intrebare. Si de altfel una foarte grea. Nu-ti iese niciodata la fel cum iti imaginai.
Stiu oameni care au trait fericiti pana la adanci batraneti pentru ca n-au gasit raspunsul.
Intr-un final s-au lasat pagubasi in fata lui.
Sau sunt alti oameni care s-au intors si au plecat. Nu s-au mai uitat in spate gasind cuvantul, cuvintele sau amanuntele.
Puterea de a spune adio ne lipseste.
O ciudatenie a firii secolului nostru trebuie sa fie, caci in lumea noastra totul e posibil.

S-a dus 8!

Afirmatie ingrozitor de grava, stiu fetelor, dar trebuie s-o spun: Cat de pustie ar fi lumea daca n-ar exista barbatii!!

Exact asta am simtit aseara. La masa cu fetele mele, cu bautura pe masa, tigari, rasete, si barbati necunoscuti care se schimonoseau in fata noastra mimand sex-appealuri gretoase.
Dupa experienta de aseara ne-am hotarat sa nu mai iesim fara baieti cand vrem sa ne "betivim" ca oricum nu iese cum trebuie.

Puteam sa optam pentru un film fain cu pufuleti si multa ciocolata, ba chiar si o sticla de vin rosu, puteam sa ne holbam toata seara pe discovery sau chiar m-as fi cufundat in lectura unei carti bune.
Cred ca si aripioarele de la KFC erau mai picante ca seara trecuta.

De notat pentru urmatorul an: evita barurile si cluburile unde se sarbatoreste ziua de 8 martie!

And the winner is...

Cursa pentru Oscar III

Ramtamtam pararam.

A serious man ?! Fratii Cohen, sunt molipsitori! Au un stil deosebit in a face filme. Nu-i de Oscar, adica ma rog, dupa propriile mele valori cinematografice, as da un Oscar unui film care nu-l priveste toata planeta salivand, cu gandul ca de fapt asta e trendul nou, dar evident ca nu se va intampla asa. Nu am vrea sa pornim cu razboi mondial avand ca sursa un Oscar. NU.
Dar filmul este de departe foarte fain! Idee molipsitoare si perfect naturala. Superb surprinsa. E mai mult decat modern, mi-a placut.

The Hurt Locker. Cand am vazut trailerul filmului mi-am zis eu asa ca trebuie cu greu sa indur 2 ore de film tipic de razboi unde se surprind evenimente d-astea evident de razboi, cu panica, teama si disperare. E carismatic rau de tot bai filmul asta. M-a prins pana la ultima secunda din el. Foarte bine realizat! I-as da Oscarul fara sa ma uit in spate.

E greu rau sa-mi dau verdictul. O sa ma gandesc si revin cu o concluzie.

Want!

In seara asta ne-am unit la o bere. De ce n-am face asta? Berea e buna, cel putin mai buna decat absintul, care te ustura pe gat in cel mai crunt hal posibil. Da, am baut si eu absint la viata mea. Cat sa ma usture, nu mai mult.
Si am discutat despre bere, nu doar am baut-o. Adica, atunci cand esti mic, te gandesti de ce-or bea oamenii bere pentru ca e amara, sau de ce-or bea tarie dupa care se stramba in ultimul hal, si apoi dupa ce epuizeaza momentul strambaturii exclama in 99% din cazuri "bun e ba!". Si ajungi sa te faci mare si sa bei bere. Viata e ciudata si iti rezerva o gramada de surprize.
Exact cum zice Tib, e bine ca ne rezerva sanse si surprize, mediocru si stupid e cum le dam ca prostii cu piciorul.

Oamenii, adica noi, avem o gramada de posibilitati de a face ceva cu viata noastra. Si nu ma refer la cliseul mod de a incerca sa facem bani dintr-o meserie care ne scoate peri albi. Nu.
Ma refer la celalalt mod cliseic de a face bani din ceva ce iubim cu adevarat.
E si mai adevarat ca e greu sa facem ce ne place azi, cand majoritatea pasiunilor noastre ajung la stadiul de a ne lasa sa murim de foame.
Cred ca e mai important sa credem in noi in primul rand si apoi in ceea ce vrem sa facem cu adevarat. E greu, dar nu imposibil.

Mereu am crezut ca daca imi voi aduce pasiunile la stadiul de munca de zi cu zi le-as rupa cumva de contextul de pasiune. Si m-as trezi apoi in imposibilitatea de a mai aprecia un lucru pe care-l uzez pana la final cu acel lucru "mijto" pe care il fac atunci cand chiar simt ca vreau sa-l fac si pe care il respir la maxima intensitate ca fiind "pasiunea mea".
Cred totusi ca a fi artist, inginer sau orice altceva va place voua rau, nu e o crima intr-un univers care conspira la revarsarea tuturor lucrurilor pe care le-am facut bine sau nu.

Cred ca trebuie sa vrem si apoi vom putea.
Vreti si voi!

Fal fal

Azi am simtit primavara invadandu-mi narile ca ploaia ce batatoreste aripile energice ale unui fluturas uitat la inceput de vara tarzie.
Abia astept sa respir aroma, sa privesc culoarea si sa simt primavara.
La fel cum am simtit-o azi. Pe strazi, in culoarea hainelor mai putin mancate de molii, in zambete si pasi grabiti.

The Lovely Bones

Azi am privit The Lovely Bones.
Mi s-a parut c-am primit un raspuns parca, la discutia noastra de zilele trecute referitoare la ce va fi dupa ce vom muri.
Sfrrr zicea ca e trist sa gandesc ca se va stinge lumina si se va incheia totul atat de sec. Dar mie mi s-ar parea raspunsul cel mai simplu intr-o lume in care e de preferat sa n-o luam razna.
The Lovely Bones este o fereastra catre ce va fi dupa ce vom muri, prin ochii unui copil.
Copiii ajung mereu in Rai.
Cine stie, poate ca si oamenii mari ajung tot in Rai.