Azi pe ce melodie ne trezim?! :D
pe
pe
pe
pe...
asta!
2009/07/17
Maximum Kouette-Out of time man
Ultimul meu post parca transmite un mesaj de genul : ai grija, D-zeu e printre noi! :p
Azi pe ce melodie ne trezim?! :D
pe
pe
pe
pe...
asta!
Azi pe ce melodie ne trezim?! :D
pe
pe
pe
pe...
asta!
2009/07/16
Un mail din viitor
Santi, dupa ce am scris asta, imi spuneam : mai mult de atat nu poti abera!
Leapsa o gasiti pe : http://santiaggo.com/
Un mail din viitor :
Presupun ca te-ai trezit si m-am gandit ca inainte sa ma duc eu la somn sa-ti trimit niste idei, care poate o sa-ti dea ceva de gandit azi si de acum inainte. Mi-ar fi mai usor sa stiu ca n-ai crezut o iota din ce-o sa-ti scriu dar in posibilitatea in care vei crede voi avea grija sa uiti in timp toate informatiile astea.
Stiu c-o sa ti se para absurd daca nu cumva deja incepe sa se intample asta din prima mea fraza.
Fara grija, nu-s o straina si daca cumva vei avea probleme cu ratiunea eu o sa fiu prin preajma.
De la noapte cel putin.
Am fost creata putin dupa ce deprinderile tale de copil ti-au fost adoptate de cele constiente si ulterior mature. Nu avem voie sa aparem in viata celor mici care actioneaza sub ordinea celorlalti si cu atat mai putin la varsta la care mananci creta ca sa absentezi de la scoala.
La inceput eram si eu stangace. Oamenii de aici de unde sunt eu, mi-au spus ca la inceput trebuie sa te veghez noaptea, sa vad care-ti sunt obiceiurile si sa incep sa invatz cat de cat despre tine.
Mi-a fost greu, erai o ciudata, azi aveai un vis maine altul niciodata nu ti le continuai nici macar in timp si mereu ma confundai. Dimineata cand te trezeai, eu trebuia sa plec si mereu ma lasai trista ca nu reuseam nici sa-mi dau seama prin ce treci.
Lucrurile n-au mai stat mult timp asa si am inceput sa te cunosc. Treceau noptile si nici nu te mai asteptam sa intrii in vis pentru ca dupa expresia fetei tale si dupa felul in care te asezai in pat pentru a dormi, imi dadeam seama cand avusesei o zi proasta sau una buna.
De multe ori cand erai agitata in somn ramaneam cu tine peste noapte, alteori imi vedeam de treburile mele.
Pentru ca misiunea mea noapte de noapte era foarte complicata.
Mereu cand oamenii viseaza, creierul lor devine ca un platou de filmare. Ei isi creaza un anumit peisaj, isi asuma roluri, aduna actori si oameni pe langa ei si incep sa traga pelicula.
Tu cand dormi, rolul tau este jucat de mine. Eu arat la fel ca tine, sunt pensata in acelasi mod, am aceleasi haine, ma dau cu oja de fiecare data cand te dai si tu.
Eu joc rolurile in care tu apari in visele tale. Eu pentru tine si toti cei ca mine pentru oamenii din jurul tau.
Este exact ca-n filme, cand actorul care viseaza in film, a trebuit ulterior sa filmele si scena visului.
Acelasi lucru se intampla si in viata de zi cu zi, numai ca nu tu joci rolul, ci eu.
Misiunea mea in general este foarte importanta. Pentru ca modul in care eu joc rolurile iti lasa tie anumite informatii, concluzii in subconstient. Te-ai trezit vreodata mult prea agitata? Sau suparata? Sau te-ai trezit brusc si nu stiai de ce?
Partea interesanta abia de acum vine.
Voi oamenii stiti mult prea putine despre vise. Si tot ce stiti exagerati pana va incurcati si propriile adevaruri.
Eu si toti ceilalti ca mine, cand ne-am nascut aveam varsta la care voi practic ati fi incetat sa mai fiti pe pamant.
Ne-am nascut cu acea varsta pe care oricat de mult as vrea sa ti-o spun, nu pot.
Si ne traim viata descrescator in fiecare noapte in visele voastre.
Adica visul pe care tu o sa-l ai diseara si unde tu apari la varsta ta de acum, eu il voi juca probabil peste multi ani cand voi ajunge descrescator la varsta de acum.
Sunt destul de batranioara, e tot ce poti sa-ti spun.
Visele tale din fiecare noapte imi dau mie viata. Daca tu de maine prin absurd nu ai mai visa eu n-as mai avea ce face, iar viata mea in timp ar sta pe loc pana cand ar ajunge sa dispara.
Prin visele tale tu ma lasi sa traiesc si sa inaintez, pana cand voi ajunge la momentul nasterii tale.
Acolo mi se va termina misiunea, exact in momentul in care ti se va termina si tie.
Tot ce pot sa-ti spun de aici de la mine, este ca prin fiecare rol pe care il joc, incerc sa dau tot ce-i mai bun din mine, ca sa-ti asigur ganduri cat mai limpezi si mai linistitoare pentru cand vei trece pe aici.
Si de fiecare data cand sunt in dilema pentru interpretarea unei scene, incerc sa-mi aduc aminte de modul in care iti puneai palmele sub cap inainte sa adormi, sau de noptile in care te colaceai in somn, sau de cand te inecai in somn si ma speriai atat de tare, si-mi dau seama de cum trebuie sa-mi duc la final rolul.
Imi place sa cred ca intr-o buna zi imi vei multumi pentru batranetea pe care ti-o fac cadou cu pasii mei mici dar siguri.
Ehe, piciule...drumul a fost lung si s-a facut de dimineata, iar eu trebuie sa merg sa ma odihnesc.
Nu-mi ramane decat sa sper ca n-ai avut rabdarea sa citesti tot acest mail, si ca in clipa in care ne vom intersecta in aceasta viata, sa treci pe langa mine ca pe langa orice alt om.
Nu uita piciule,
traverseaza pe unde vor ei, ca sa ajungi unde vrei tu!
M.
Leapsa o gasiti pe : http://santiaggo.com/
Un mail din viitor :
Neata piciule!
Presupun ca te-ai trezit si m-am gandit ca inainte sa ma duc eu la somn sa-ti trimit niste idei, care poate o sa-ti dea ceva de gandit azi si de acum inainte. Mi-ar fi mai usor sa stiu ca n-ai crezut o iota din ce-o sa-ti scriu dar in posibilitatea in care vei crede voi avea grija sa uiti in timp toate informatiile astea.
Stiu c-o sa ti se para absurd daca nu cumva deja incepe sa se intample asta din prima mea fraza.
Fara grija, nu-s o straina si daca cumva vei avea probleme cu ratiunea eu o sa fiu prin preajma.
De la noapte cel putin.
Am fost creata putin dupa ce deprinderile tale de copil ti-au fost adoptate de cele constiente si ulterior mature. Nu avem voie sa aparem in viata celor mici care actioneaza sub ordinea celorlalti si cu atat mai putin la varsta la care mananci creta ca sa absentezi de la scoala.
La inceput eram si eu stangace. Oamenii de aici de unde sunt eu, mi-au spus ca la inceput trebuie sa te veghez noaptea, sa vad care-ti sunt obiceiurile si sa incep sa invatz cat de cat despre tine.
Mi-a fost greu, erai o ciudata, azi aveai un vis maine altul niciodata nu ti le continuai nici macar in timp si mereu ma confundai. Dimineata cand te trezeai, eu trebuia sa plec si mereu ma lasai trista ca nu reuseam nici sa-mi dau seama prin ce treci.
Lucrurile n-au mai stat mult timp asa si am inceput sa te cunosc. Treceau noptile si nici nu te mai asteptam sa intrii in vis pentru ca dupa expresia fetei tale si dupa felul in care te asezai in pat pentru a dormi, imi dadeam seama cand avusesei o zi proasta sau una buna.
De multe ori cand erai agitata in somn ramaneam cu tine peste noapte, alteori imi vedeam de treburile mele.
Pentru ca misiunea mea noapte de noapte era foarte complicata.
Mereu cand oamenii viseaza, creierul lor devine ca un platou de filmare. Ei isi creaza un anumit peisaj, isi asuma roluri, aduna actori si oameni pe langa ei si incep sa traga pelicula.
Tu cand dormi, rolul tau este jucat de mine. Eu arat la fel ca tine, sunt pensata in acelasi mod, am aceleasi haine, ma dau cu oja de fiecare data cand te dai si tu.
Eu joc rolurile in care tu apari in visele tale. Eu pentru tine si toti cei ca mine pentru oamenii din jurul tau.
Este exact ca-n filme, cand actorul care viseaza in film, a trebuit ulterior sa filmele si scena visului.
Acelasi lucru se intampla si in viata de zi cu zi, numai ca nu tu joci rolul, ci eu.
Misiunea mea in general este foarte importanta. Pentru ca modul in care eu joc rolurile iti lasa tie anumite informatii, concluzii in subconstient. Te-ai trezit vreodata mult prea agitata? Sau suparata? Sau te-ai trezit brusc si nu stiai de ce?
Partea interesanta abia de acum vine.
Voi oamenii stiti mult prea putine despre vise. Si tot ce stiti exagerati pana va incurcati si propriile adevaruri.
Eu si toti ceilalti ca mine, cand ne-am nascut aveam varsta la care voi practic ati fi incetat sa mai fiti pe pamant.
Ne-am nascut cu acea varsta pe care oricat de mult as vrea sa ti-o spun, nu pot.
Si ne traim viata descrescator in fiecare noapte in visele voastre.
Adica visul pe care tu o sa-l ai diseara si unde tu apari la varsta ta de acum, eu il voi juca probabil peste multi ani cand voi ajunge descrescator la varsta de acum.
Sunt destul de batranioara, e tot ce poti sa-ti spun.
Visele tale din fiecare noapte imi dau mie viata. Daca tu de maine prin absurd nu ai mai visa eu n-as mai avea ce face, iar viata mea in timp ar sta pe loc pana cand ar ajunge sa dispara.
Prin visele tale tu ma lasi sa traiesc si sa inaintez, pana cand voi ajunge la momentul nasterii tale.
Acolo mi se va termina misiunea, exact in momentul in care ti se va termina si tie.
Tot ce pot sa-ti spun de aici de la mine, este ca prin fiecare rol pe care il joc, incerc sa dau tot ce-i mai bun din mine, ca sa-ti asigur ganduri cat mai limpezi si mai linistitoare pentru cand vei trece pe aici.
Si de fiecare data cand sunt in dilema pentru interpretarea unei scene, incerc sa-mi aduc aminte de modul in care iti puneai palmele sub cap inainte sa adormi, sau de noptile in care te colaceai in somn, sau de cand te inecai in somn si ma speriai atat de tare, si-mi dau seama de cum trebuie sa-mi duc la final rolul.
Imi place sa cred ca intr-o buna zi imi vei multumi pentru batranetea pe care ti-o fac cadou cu pasii mei mici dar siguri.
Ehe, piciule...drumul a fost lung si s-a facut de dimineata, iar eu trebuie sa merg sa ma odihnesc.
Nu-mi ramane decat sa sper ca n-ai avut rabdarea sa citesti tot acest mail, si ca in clipa in care ne vom intersecta in aceasta viata, sa treci pe langa mine ca pe langa orice alt om.
Nu uita piciule,
traverseaza pe unde vor ei, ca sa ajungi unde vrei tu!
M.
2009/07/15
Editors
Nu stiu ce faceti voi in august, eu clar stiu ce cadou o sa-mi fac de ziua mea : un bilet la concertul The Editors. Ca tot e prin preajma.
Daca n-ati ascultat pana acum ati pierdut niste acorduri simpatice, daca ascultati de acum incolo mai aveti timp sa va decideti si sa mergeti in Bucuresti pentru concert.
The Editors canta un indie rock bazat pe chitara cu un sound aparte lucru care le-a si dat emblema de "marca inregistrata" peste toate compozitiile lor.
Au doua albume : The Back Room si An End Has a Start, iar anul acesta se lanseaza si cel de-al treilea album.
Deci, 16 august, Bucuresti-Teatrul de Vara Herastrau, ne vedem la The Editors.
Pret bilet : 85 lei.
Comanda bilet pe : www.myticket.ro
2009/07/14
Cu legea dupa noi
In general prin plecarile mele de-a lungul timpului, mereu am avut de-a face cu oameni care la cat de simpatici sunt, la fel de dubiosi rezulta a fi. Poate si pentru ca ei vin mereu din alte zone ale tarii.
Cand am plecat duminica seara din Gura Portitei, ne-am urcat in vaporas cu aproape 20 de oameni : nemti, bucuresteni, ieseni si cine stie din care alte parti se trageau ceilalti de pe vas. Nu i-am intrebat. Nu pareau interesanti.
Atentia mi-a fost atrasa din prima clipa de cei doi ieseni, un el si o ea care pareau cuplul perfect vamaiot din dreptul statiunii aproape de bulgari.
El era ars de soare, cu o barba aproape alba, o camasa cu maneca lunga in dungi colorate, pesemne o purta din cauza arsurilor de la soare care-i razbeau pana si pe fata si gatul aproape ars; de maxim 30 de ani, cu niste pantaloni negrii pe el si cu un bluzon cu captusala ca de lana, reusea sa atraga atentia oamenilor de pe vas.
Tipa de aproape 25 de ani, avea vreo 3 tatuaje pe maini si o bascuta ciudatica pe cap.
Cand am coborat de pe vapor, impreuna cu Radu, ne pregateam sa cautam un autobuz care sa ne transporte pana in Constanta. Si in tot acest timp din cauza ploii care pornise, ne rezemam de un visin si incepem amandoi sa mancam fructe din el.
Cei doi ieseni care probabil ne vazusera si ei din vapor asa cum i-am vazut noi pe ei se ofera sa ne duca pana mai aproape de Constanta.
Ne-am urcat.
Pareau simpatici iar masina lor era plina de pufuleti si mancare de patiserie, asta in timp ce si din pielea noastra si din a lor se emana un parfum de ploaie, nisip si arsuri de la plaja.
La nici 2 minute de mers, suntem opriti de politia locala pentru o verificare de acte.
In momentul ala mi-am adus aminte de prietenii pe care iesenii ii lasasera in Gura Portitei si pe care vaporasul i-a asteptat pret de cateva secunde sa le aduca celor 2 de pe vas cu care noi eram acum in masina, un pahar de bere si o apa plata.
Cand ne-a oprit politia, stateam si ma intrebam cine isi comandase dintre ei doi berea si cine apa.
Momentul straniu a fost cand am aflat si noi o data cu politistul din dreptul geamului ca tipul nu avea actele la el.
A dat cartea de identitate politistului care indepartandu-se de masina noastra, s-a adapostit intr-a lui si in acel moment s-a lasat liniste in masina noastra.
Ii vedeam mana ieseanului sprijinita de geamul din partea sa, tremurand.
Recunosc ca mi-a fost teama pentru ca nu stiam cu ce om sunt in masina.
S-a ridicat, si-a bagat portofelul in buzunar si s-a dus la masina politistilor unde a stat mai bine de 5 minute.
Cat a fost el plecat, femeia care ramasese cu noi, ne-a povestit ca se cunoscusera doar de 2 zile si ca s-a oferit s-o duca in iasi, amandoi fiind din acelasi oras si avand unul sau doi prieteni comuni.
Dupa ce am aflat asta, tipul s-a intors la masina afisand un ranjet mai mult fortat care ascundea probabil o frumoasa suma de bani pierduta din portofel.
In timp ce ne continuam drumul, am inceput sa abordam fel si fel de subiecte mai mult sau mai putin de dragul conversatiei.
In masina era un danf de usoara relaxare, insa in fiecare dintre capetele noastre era lasata o amprenta a celor 5 minute pe care le petrecusem cu masina de politie in fata noastra.
Cand am plecat duminica seara din Gura Portitei, ne-am urcat in vaporas cu aproape 20 de oameni : nemti, bucuresteni, ieseni si cine stie din care alte parti se trageau ceilalti de pe vas. Nu i-am intrebat. Nu pareau interesanti.
Atentia mi-a fost atrasa din prima clipa de cei doi ieseni, un el si o ea care pareau cuplul perfect vamaiot din dreptul statiunii aproape de bulgari.
El era ars de soare, cu o barba aproape alba, o camasa cu maneca lunga in dungi colorate, pesemne o purta din cauza arsurilor de la soare care-i razbeau pana si pe fata si gatul aproape ars; de maxim 30 de ani, cu niste pantaloni negrii pe el si cu un bluzon cu captusala ca de lana, reusea sa atraga atentia oamenilor de pe vas.
Tipa de aproape 25 de ani, avea vreo 3 tatuaje pe maini si o bascuta ciudatica pe cap.
Cand am coborat de pe vapor, impreuna cu Radu, ne pregateam sa cautam un autobuz care sa ne transporte pana in Constanta. Si in tot acest timp din cauza ploii care pornise, ne rezemam de un visin si incepem amandoi sa mancam fructe din el.
Cei doi ieseni care probabil ne vazusera si ei din vapor asa cum i-am vazut noi pe ei se ofera sa ne duca pana mai aproape de Constanta.
Ne-am urcat.
Pareau simpatici iar masina lor era plina de pufuleti si mancare de patiserie, asta in timp ce si din pielea noastra si din a lor se emana un parfum de ploaie, nisip si arsuri de la plaja.
La nici 2 minute de mers, suntem opriti de politia locala pentru o verificare de acte.
In momentul ala mi-am adus aminte de prietenii pe care iesenii ii lasasera in Gura Portitei si pe care vaporasul i-a asteptat pret de cateva secunde sa le aduca celor 2 de pe vas cu care noi eram acum in masina, un pahar de bere si o apa plata.
Cand ne-a oprit politia, stateam si ma intrebam cine isi comandase dintre ei doi berea si cine apa.
Momentul straniu a fost cand am aflat si noi o data cu politistul din dreptul geamului ca tipul nu avea actele la el.
A dat cartea de identitate politistului care indepartandu-se de masina noastra, s-a adapostit intr-a lui si in acel moment s-a lasat liniste in masina noastra.
Ii vedeam mana ieseanului sprijinita de geamul din partea sa, tremurand.
Recunosc ca mi-a fost teama pentru ca nu stiam cu ce om sunt in masina.
S-a ridicat, si-a bagat portofelul in buzunar si s-a dus la masina politistilor unde a stat mai bine de 5 minute.
Cat a fost el plecat, femeia care ramasese cu noi, ne-a povestit ca se cunoscusera doar de 2 zile si ca s-a oferit s-o duca in iasi, amandoi fiind din acelasi oras si avand unul sau doi prieteni comuni.
Dupa ce am aflat asta, tipul s-a intors la masina afisand un ranjet mai mult fortat care ascundea probabil o frumoasa suma de bani pierduta din portofel.
In timp ce ne continuam drumul, am inceput sa abordam fel si fel de subiecte mai mult sau mai putin de dragul conversatiei.
In masina era un danf de usoara relaxare, insa in fiecare dintre capetele noastre era lasata o amprenta a celor 5 minute pe care le petrecusem cu masina de politie in fata noastra.
2009/07/12
La Gura Portitei
Saptamana asta ne vine ideea stralucita s-o taiem undeva departe, ca si-asa n-am mai fost de mult in peisaje indepartate, dar ne-am razgandit din cauza unui sarbatorit ( :p ) care ne-a ametit vineri seara si asa am renuntat la ideea trezirii noastre mult prea devreme.
Asa ca am decis sa fie ceva mult mai aproape de noi dar sa compenseze (oarecum) nevoia noastra de drumetie.
Am pus degetul pe harta si am ales ...Gura Portitei.
Ne-am urcat in autobuzul care pleaca la 15:30 (singurul direct si care se ia de la autogara din Tomis 3) spre Jurilovca, iar dupa nici 2 ore ne aflam in fata comunei care avea sa ne deschisa orizonturi de invidiat.
Cu ATM-uri in satul asta, numele lui necunoscut devenea o surpriza placuta.
La ora 18 aveam sa ne urcam cu alti 10 oameni si un labrador pe nume Yogy, intr-un vaporas care ne-a aratat o posibila latura a deltei.
Uau!
Stropiti, ametiti de vant si curiosi, am mers aproape 1 ora jumate cu vaporul.
De vis a fost, mai ales ca nici eu si nici Radu nu ne mai urcasem intr-un vapor pana atunci.
Cand am ajuns in Gura Portitei am zis ca nu exista asa ceva atat de aproape de noi. N-am avut cuvinte, am ramas efectiv amutiti iar eu nu incetam sa privesc peisajul inca din vaporul care nu ajunsese la punte, prin aparatul meu de fotografiat din care tot ieseau sunete la atingerea butonului de declansare a pozelor.
Ne-am cazat la casuta pe plaja, unde aveam un pat dublu, o noptiera, un cuier, un bec si o priza.
Dar ce ne mai lipsea?!
Primul contact cu statiunea a fost turul de cunoastere pe care l-am facut cu cate o bere in mana si cu aparatul prin care reuseam sa importalizam minunatiile alea de locuri.
Dupa jumatate de ora intelesesem: Gura Portitei este un loc mult prea mic si mult prea divin.
Pe la ora 22, asa cum au fost anuntate, un card de lipovence ne-au condus cu vocile lor pe un ritm de acordeon pana pe plaja, unde era incins un foc imens si unde au inceput sa faca hore si sa cante in straiele lor traditionale.
Lumea dansa si fotografia derutata, ba femeile care cantau, ba focul imens din spatele lor, ba fulgerele din zare care se apropiau insistente.
Dupa nici o ora de cantat si chiuit, am fost rapusi de ploaie. Am inceput sa fugim care cum apuca pe la casute.
Ne-am continuat bauta in casuta noastra pe ritmuri crancene de fulgere si tunete.
Astazi, am continuat sa facem poze, am fost la plaja si ne-am relaxat cum am putut noi mai bine.
Intoarcerea acasa am facut-o cu un vapor care ma ducea cu gandul spre un mini vas de croaziera; loc unde am reusit sa fac niste fotografii absolut bestiale din cauza unor nori obraznici care veneau din Constanta.
Am ajuns franti si de cand am pus piciorul in judetul nostru nu facem altceva decat sa vorbim despre Gura Portitei.
Va dau cuvantul meu de cercetas, ca desi preturile acolo sunt putin cam piperate, motiv pentru care va si recomand sa va luati cat mai multe lucruri de acasa, chiar se merita sa va petreceti un weekend in acest loc.
2009/07/09
Uite-ti leapsa Danutz
Windance alias Diana, prietena mea, ne-a dat o leapsa.
Ea a scris inceputul, eu am continuat.
Sper sa-ti placa Danutz :D
"01:37. Am pus telefonul de-o parte, dupa ce l-am trecut prin nesuferitul obicei de a-l pune sa sune la o ora suficient de matinala. am bagat mana pe sub perna, mi-am ridicat genunchiul opus mainii de sub perna, la piept, am oftat un pic inspirand aerul cald al zilei ce tocmai trecuse si am inchis ochii, sperand la venirea cat mai rapida a lui Mos Ene.
La nici un minut juma` (:p) dupa toata drumetia asta inspre somn, am intredeschis ochii, privind intr-un punct fix. Cu coada ochiului... intredeschis... , am surprins ... (...)"
...o umbra ca de aripi ai unui pescarus singuratec, exact ca-n povestile de duminica perfecta prin Constanta pe care obisnuiam sa mi le administrez rareori dar suficient de des incat sa le simt importanta.
Si acum ma mir cum de imaginatia mi-a zburat spre aripile pasarii de tarm de care atat de dor mi se facuse tocmai in acel moment.
Nu era asta reactia normala pe care eu, Diana, as fi avut-o intr-un moment de sesizare al unui lucru in miscare in plenitudinea noptii.
Nu simteam panica.
Mi-e frica sa ma uit la intuneric de cand eram mica.
Mama ma intindea in pat, ma acoperea cu patura si apoi obsinuia sa-mi lase lumina aprinsa pe holul care imi lega camera de cea a parintilor mei, pret de aproape 40 de minute, pana se asigura c-am adormit.
Rareori ma prefaceam, tocmai pentru a o lasa si pe ea sa se odihneasca fara grija stingerii becului din casa, dar mereu sfarseam panicata sau speriata de intuneric.
Adormeam intr-un final.
Poate asta ar fi trebuit sa-mi doresc si acum, sa adorm si sa nu ma gandesc la pescarusul, la orasul, la marea si la nisipul de care ma leaga atat de multe amintiri.
Miscarea lenta si repetata a aripilor din lumina difuza a becului din strada mi se accentua pe figura dandu-mi mai mult o curiozitate nemaisimtita.
Iar ochii imi aratau cu incredere o iluzie optica de care o parte a creierului meu era constienta : umbra aripilor se tot marea de parca avea pasi ca ai unui om care se apropie incet si sistematic.
Abia atunci am simtit panica.
Mereu am crezut ca exista doua cai de a iesi din starea asta : 1. sa astept sa se intample ceva dar in acelasi timp sa simt fiecare bataie a inimii ca un gong stationat in mijloc fiecarui simtz, lucru pe care il consider tare "dureros" sau 2. sa ma misc brusc si rapid inspre nucleul producerii temerii, in fond cu cat se termina mai repede, cu atat mai bine, si asa aflu despre ce e vorba.
Cand am vrut sa ma ridic din pat, sau cel putin cand am avut intentia asta scartaitul arcurilor ruginite asa cum mi le imagina sunetul produs m-au scos pentru 1 secunda din starea de mai devreme. Imi oprea toata actiunea si parca decizia mai devreme imi era rasturnata din cauza scartaitului astuia. Mi-as fi dorit sa pot sa sar brusc si sa fiu deja cu picioarele pe podea fara sa ma mai ating nici macar un centimentru de asternutul patului pe care in momentul acela il detestam. Parca ma dadea de gol si nu stiam daca asta era un lucru bun sau rau.
Stiu ca mi-as fi dorit sa fi fost un lucru bun, asta e clar.
Ochii mi-au fost furati de existenta telefonului de langa mine, care pret de o clipa m-a dus spre salvarea mea ca om in fata oricarui lucru pe care eu personal nu-l intelegeam. Un singur telefon si in camera ar fi intrat oamenii ceilalti care m-ar fi putut salva de umbra aceea.
Dar telefonul nu avea ce cauta in povestea asta, unde toate numerele de salvare duceau spre intelesuri mult prea realiste pentru tot amestecul de trairi de care eram constienta in momentul acela.
Am realizat atunci ca dupa toate "disputele" mele cu patul care nu ma lasa sa inaintez, cu sunetul arcurilor care m-ar fi dat de gol si cu sesizarea telefonul de pe noptiera, uitam sa privesc umbra care-mi disparuse timp de cateva secunde din minte si din fata ochilor ocupati de toate celalalte lucruri din jurul meu.
Cand am privit inspre coltul unde lumina isi creea umbra inspaimantatoare de mai devreme, am ramas inmarmurita.
In momentul acela sangele parca imi tasnea prin venele subtiri dinspre pupila inegrindu-mi vederea, degetele de la maini le simteam cu plumb in loc de unghii iar racoarea care-mi acoperea picioarele imi lasa impresia ca dupa ce le-as fi uns cu spirt.
Pijamalele imi stateau lipite de piele si le simteam cum imi asfixiaza orice urma de por prin care as mai putea urma ciclul aerului din camera.
Simteam atat de multa tensiune incat as fi putut sa pic acolo pe loc daca cumva mi-as fi permis sa mai trag o data aer in piept.
Ma simteam ca intr-un sfarsit de melodie in care sunetul tobei se accentueaza pentru a ajunge la finalul brusc si mut.
Toate astea se intamplau atat de rapid si totusi sfarsitul melodiei se lasa asteptat.
Dimineata ma trezisera razele puternice de care nu reuseam deloc sa fug prin prisma coverturii din geam.
Cand ajung acasa, ii spun mamei sa-mi coasa niste material gros pentru draperie ca sa-mi astup fereastra, imi spun hotarata mult prea matinal.
Cand usa de la camera se deschise ii zaresc chipul somnoros al lui Andrei.
I-am spus de atatea ori sa nu mai intre fara sa ciocane la usa.
-Diana, azi jucam "Pescarusul", scena mica in 20 de minute! Grabeste-te!
pff, detest sa-mi incep repetitiile fara sa-mi beau cafeaua.
Ea a scris inceputul, eu am continuat.
Sper sa-ti placa Danutz :D
"01:37. Am pus telefonul de-o parte, dupa ce l-am trecut prin nesuferitul obicei de a-l pune sa sune la o ora suficient de matinala. am bagat mana pe sub perna, mi-am ridicat genunchiul opus mainii de sub perna, la piept, am oftat un pic inspirand aerul cald al zilei ce tocmai trecuse si am inchis ochii, sperand la venirea cat mai rapida a lui Mos Ene.
La nici un minut juma` (:p) dupa toata drumetia asta inspre somn, am intredeschis ochii, privind intr-un punct fix. Cu coada ochiului... intredeschis... , am surprins ... (...)"
...o umbra ca de aripi ai unui pescarus singuratec, exact ca-n povestile de duminica perfecta prin Constanta pe care obisnuiam sa mi le administrez rareori dar suficient de des incat sa le simt importanta.
Si acum ma mir cum de imaginatia mi-a zburat spre aripile pasarii de tarm de care atat de dor mi se facuse tocmai in acel moment.
Nu era asta reactia normala pe care eu, Diana, as fi avut-o intr-un moment de sesizare al unui lucru in miscare in plenitudinea noptii.
Nu simteam panica.
Mi-e frica sa ma uit la intuneric de cand eram mica.
Mama ma intindea in pat, ma acoperea cu patura si apoi obsinuia sa-mi lase lumina aprinsa pe holul care imi lega camera de cea a parintilor mei, pret de aproape 40 de minute, pana se asigura c-am adormit.
Rareori ma prefaceam, tocmai pentru a o lasa si pe ea sa se odihneasca fara grija stingerii becului din casa, dar mereu sfarseam panicata sau speriata de intuneric.
Adormeam intr-un final.
Poate asta ar fi trebuit sa-mi doresc si acum, sa adorm si sa nu ma gandesc la pescarusul, la orasul, la marea si la nisipul de care ma leaga atat de multe amintiri.
Miscarea lenta si repetata a aripilor din lumina difuza a becului din strada mi se accentua pe figura dandu-mi mai mult o curiozitate nemaisimtita.
Iar ochii imi aratau cu incredere o iluzie optica de care o parte a creierului meu era constienta : umbra aripilor se tot marea de parca avea pasi ca ai unui om care se apropie incet si sistematic.
Abia atunci am simtit panica.
Mereu am crezut ca exista doua cai de a iesi din starea asta : 1. sa astept sa se intample ceva dar in acelasi timp sa simt fiecare bataie a inimii ca un gong stationat in mijloc fiecarui simtz, lucru pe care il consider tare "dureros" sau 2. sa ma misc brusc si rapid inspre nucleul producerii temerii, in fond cu cat se termina mai repede, cu atat mai bine, si asa aflu despre ce e vorba.
Cand am vrut sa ma ridic din pat, sau cel putin cand am avut intentia asta scartaitul arcurilor ruginite asa cum mi le imagina sunetul produs m-au scos pentru 1 secunda din starea de mai devreme. Imi oprea toata actiunea si parca decizia mai devreme imi era rasturnata din cauza scartaitului astuia. Mi-as fi dorit sa pot sa sar brusc si sa fiu deja cu picioarele pe podea fara sa ma mai ating nici macar un centimentru de asternutul patului pe care in momentul acela il detestam. Parca ma dadea de gol si nu stiam daca asta era un lucru bun sau rau.
Stiu ca mi-as fi dorit sa fi fost un lucru bun, asta e clar.
Ochii mi-au fost furati de existenta telefonului de langa mine, care pret de o clipa m-a dus spre salvarea mea ca om in fata oricarui lucru pe care eu personal nu-l intelegeam. Un singur telefon si in camera ar fi intrat oamenii ceilalti care m-ar fi putut salva de umbra aceea.
Dar telefonul nu avea ce cauta in povestea asta, unde toate numerele de salvare duceau spre intelesuri mult prea realiste pentru tot amestecul de trairi de care eram constienta in momentul acela.
Am realizat atunci ca dupa toate "disputele" mele cu patul care nu ma lasa sa inaintez, cu sunetul arcurilor care m-ar fi dat de gol si cu sesizarea telefonul de pe noptiera, uitam sa privesc umbra care-mi disparuse timp de cateva secunde din minte si din fata ochilor ocupati de toate celalalte lucruri din jurul meu.
Cand am privit inspre coltul unde lumina isi creea umbra inspaimantatoare de mai devreme, am ramas inmarmurita.
In momentul acela sangele parca imi tasnea prin venele subtiri dinspre pupila inegrindu-mi vederea, degetele de la maini le simteam cu plumb in loc de unghii iar racoarea care-mi acoperea picioarele imi lasa impresia ca dupa ce le-as fi uns cu spirt.
Pijamalele imi stateau lipite de piele si le simteam cum imi asfixiaza orice urma de por prin care as mai putea urma ciclul aerului din camera.
Simteam atat de multa tensiune incat as fi putut sa pic acolo pe loc daca cumva mi-as fi permis sa mai trag o data aer in piept.
Ma simteam ca intr-un sfarsit de melodie in care sunetul tobei se accentueaza pentru a ajunge la finalul brusc si mut.
Toate astea se intamplau atat de rapid si totusi sfarsitul melodiei se lasa asteptat.
Dimineata ma trezisera razele puternice de care nu reuseam deloc sa fug prin prisma coverturii din geam.
Cand ajung acasa, ii spun mamei sa-mi coasa niste material gros pentru draperie ca sa-mi astup fereastra, imi spun hotarata mult prea matinal.
Cand usa de la camera se deschise ii zaresc chipul somnoros al lui Andrei.
I-am spus de atatea ori sa nu mai intre fara sa ciocane la usa.
-Diana, azi jucam "Pescarusul", scena mica in 20 de minute! Grabeste-te!
pff, detest sa-mi incep repetitiile fara sa-mi beau cafeaua.
2009/07/07
Stilul Hippie
Perioada hippie nu va fi uitata niciodata, si nu datorita vestimentiei ci datorita culturii hippie care deja a ajuns la rangul de cultura pentru mase.
Ceea ce in anii '60 in SUA exista ca si miscare sociala pentru drepturi civile acum este vazut ca un moft de imagine. Insa elementele esentiale ale garderobei hippie s-au mentinut de-a lungul timpului si s-au impus ca must have-uri.
Adeptii iubirii libere sub soare si ai traiului in grupuri in mijlocul naturii au imprumutat vestimentatie din cultura folk, au utilizat culori puternice, stiluri bombastice si multe idei umile pe atunci cum ar fi jeansii, haine cat mai naturale sau facute de mana pentru a-si exprima nonconformismul si setea de libertate.
Si-au spus povestea cu naturalete prin haine: dorinta lor de egalitate si diversitate sociala. Desi comportamentul lor era dezgustator pentru majoritatea sociala a acelori vremuri, stilurile lor au intrat relativ rapid in ciclul modei.
Desi de obicei lucrurile se intamplau viceversa, in sensul ca lumea modei dicta asupra maselor, influenta hippie a reusit o schimbare a acestui sens al mersului lucrurilor si a intrat in clasa de mijloc intai prin mesajul hainelor.
Stilul hippie pur cuprinde:
-- Parul lung si ravasit, aratand foarte natural.
-- O floare in par ( nu numai daca te duci la San Francisco) sau o bentita in stil Indian.
-- Fusta mini sau chiar micro, daca ai curaj si fizic pentru asa ceva, cu cizme apache.
-- Fusta lunga si larga in stil indie nord american cu diverse aplicatii.
-- Orice este permis a fi franjurat: de la piele intoarsa si jeansi pana la camasi cu broderii florale.
-- Sandale joase din piele, foarte comode si practice. Plus ca se potrivesc cu aproape orice din garderoba lejera de primavara-vara
.-- Vesta din jeans, piele sau piele intoarsa.
-- Curea lata din piele, stil brau Indian.
-- Orice tricou este acceptabil, cu absolut orice.
Libertate suprema!
-- Lucruri realizate in stil patchwork sau vopsite de mana sunt nelipsite din garderoba unui hippie adevarat.
-- Ochelarii de soare ai bunicii se potrivesc de minune cu orice tinuta hippie pura.
-- Nelipsitul simbol al pacii, ca accesoriu fie el pandantiv, cercei, inel sau chiar imprimat pe un element din tinuta.
Dupa cum vedeti, stilul hippie este unul din cele mai pure si simpliste stiluri ; este foarte usor de realizat o tinuta complet hippie pentru zilele cand o apreciem si ne bucuram din plin de libertate, mai ales in vestimentatie.
Via: www.flu.ro
Ceea ce in anii '60 in SUA exista ca si miscare sociala pentru drepturi civile acum este vazut ca un moft de imagine. Insa elementele esentiale ale garderobei hippie s-au mentinut de-a lungul timpului si s-au impus ca must have-uri.
Adeptii iubirii libere sub soare si ai traiului in grupuri in mijlocul naturii au imprumutat vestimentatie din cultura folk, au utilizat culori puternice, stiluri bombastice si multe idei umile pe atunci cum ar fi jeansii, haine cat mai naturale sau facute de mana pentru a-si exprima nonconformismul si setea de libertate.
Si-au spus povestea cu naturalete prin haine: dorinta lor de egalitate si diversitate sociala. Desi comportamentul lor era dezgustator pentru majoritatea sociala a acelori vremuri, stilurile lor au intrat relativ rapid in ciclul modei.
Desi de obicei lucrurile se intamplau viceversa, in sensul ca lumea modei dicta asupra maselor, influenta hippie a reusit o schimbare a acestui sens al mersului lucrurilor si a intrat in clasa de mijloc intai prin mesajul hainelor.
Stilul hippie pur cuprinde:
-- Parul lung si ravasit, aratand foarte natural.
-- O floare in par ( nu numai daca te duci la San Francisco) sau o bentita in stil Indian.
-- Fusta mini sau chiar micro, daca ai curaj si fizic pentru asa ceva, cu cizme apache.
-- Fusta lunga si larga in stil indie nord american cu diverse aplicatii.
-- Orice este permis a fi franjurat: de la piele intoarsa si jeansi pana la camasi cu broderii florale.
-- Sandale joase din piele, foarte comode si practice. Plus ca se potrivesc cu aproape orice din garderoba lejera de primavara-vara
.-- Vesta din jeans, piele sau piele intoarsa.
-- Curea lata din piele, stil brau Indian.
-- Orice tricou este acceptabil, cu absolut orice.
Libertate suprema!
-- Lucruri realizate in stil patchwork sau vopsite de mana sunt nelipsite din garderoba unui hippie adevarat.
-- Ochelarii de soare ai bunicii se potrivesc de minune cu orice tinuta hippie pura.
-- Nelipsitul simbol al pacii, ca accesoriu fie el pandantiv, cercei, inel sau chiar imprimat pe un element din tinuta.
Dupa cum vedeti, stilul hippie este unul din cele mai pure si simpliste stiluri ; este foarte usor de realizat o tinuta complet hippie pentru zilele cand o apreciem si ne bucuram din plin de libertate, mai ales in vestimentatie.
Via: www.flu.ro
Aleea Michael Jackson
Incepusem sa iau niste tripuri ciudate.
De-asta am si renuntat sa vorbesc atat de mult despre MJ.
Credeam eu c-am scapat de fanatismul de odata; ei nu, l-am resimtit.
Cert e ca mass-media asta nu ma ajuta deloc. Ma bucur ca se mediatizeaza intr-un fel, pentru ca e o pierdere grandioasa dar in acelasi timp pt mine si creierul meu nu ne ajuta deloc publicitatea asta.
Cum reactioneaza Romania la moartea lui MJ?
Oamenii si-au pus in gand sa ne adune pentru semnarea unei petitii si asa o alee din Herastrau va purta numele lui Michael Jackson.
Cititi si voi ... si semnati!
http://www.profm.ro/michael-jackson/stiri-michael-jackson/michael-jackson-va-avea-o-alee-cu-numele-sau-in-parcul-herastrau-4615350
De-asta am si renuntat sa vorbesc atat de mult despre MJ.
Credeam eu c-am scapat de fanatismul de odata; ei nu, l-am resimtit.
Cert e ca mass-media asta nu ma ajuta deloc. Ma bucur ca se mediatizeaza intr-un fel, pentru ca e o pierdere grandioasa dar in acelasi timp pt mine si creierul meu nu ne ajuta deloc publicitatea asta.
Cum reactioneaza Romania la moartea lui MJ?
Oamenii si-au pus in gand sa ne adune pentru semnarea unei petitii si asa o alee din Herastrau va purta numele lui Michael Jackson.
Cititi si voi ... si semnati!
http://www.profm.ro/michael-jackson/stiri-michael-jackson/michael-jackson-va-avea-o-alee-cu-numele-sau-in-parcul-herastrau-4615350
2009/07/05
Trolle Siebenhaar-Sweet Dogs
E putin cam tarziu pentru muzica la un volum ridicat, dar nu ma las pana nu-mi bate vecinu' in calorifer sa dau mai incet! :D
Despre bautura si orgasm
Ce faci atunci cand iubitul/a tau/a iti recomanda sa incerci cocktailul Orgasm ?
Varianta 1. Te gandesti ca vrea sa te impresioneze cu toate cunostintele lui in domeniul asta (cocktailurilor).
Varianta 2. Accepti incantat/a cu gandul ca dupa ce plecati din bar/club lucrurile vor depasi de mult gustul unei simple bauturi.
Eram aseara in bar. Asteptam bautura.
Moment de liniste cand muzica se lasa mai incet si se aude o voce insotita de un ranjet : "Orgasm? :D".
Varianta 1. Te gandesti ca vrea sa te impresioneze cu toate cunostintele lui in domeniul asta (cocktailurilor).
Varianta 2. Accepti incantat/a cu gandul ca dupa ce plecati din bar/club lucrurile vor depasi de mult gustul unei simple bauturi.
Eram aseara in bar. Asteptam bautura.
Moment de liniste cand muzica se lasa mai incet si se aude o voce insotita de un ranjet : "Orgasm? :D".
p.s. nimeni in momentul acela nu se afla sub masa.
2009/07/03
La Roux - In for the kill
Ma enerveaza la culme sa fiu grabita de sofer in timp ce sunt pe trecerea de pietoni.
Adica, ok-te grabesti, nu-mi mai acorda prioritate!
Dar n-o sa stau sa fug pe trecere ditai bulevardu pentru ca 2 soferi erau in intarziere sa-si bea cafeaua !
Si inca o chestie, sunt in mijlocul de transport, e aglomerat ochi, mirosul specific corpului in semiputrefactie iti face simtita prezenta ca de obicei, soferul se apropie de o trecere de pietoni, si daca cumva se intrezareste cineva de la cativa metrii c-ar dori sa treaca e in stare sa ne omoare pe toti inauntru si sa puna frana!
In mama naibii, cazi din greseala cu nasul spre bluza neaerisita a vreunul muncitor de pe santier - scot astia mortu din autobuz!
In fine.
...sa ne binedispunem.
Adica, ok-te grabesti, nu-mi mai acorda prioritate!
Dar n-o sa stau sa fug pe trecere ditai bulevardu pentru ca 2 soferi erau in intarziere sa-si bea cafeaua !
Si inca o chestie, sunt in mijlocul de transport, e aglomerat ochi, mirosul specific corpului in semiputrefactie iti face simtita prezenta ca de obicei, soferul se apropie de o trecere de pietoni, si daca cumva se intrezareste cineva de la cativa metrii c-ar dori sa treaca e in stare sa ne omoare pe toti inauntru si sa puna frana!
In mama naibii, cazi din greseala cu nasul spre bluza neaerisita a vreunul muncitor de pe santier - scot astia mortu din autobuz!
In fine.
...sa ne binedispunem.
2009/07/01
2009/06/30
Sa nu lasam feminitatea sa ne scape!
In viziunea general acceptata universal, feminitatea este un atu de care fiecare purtatoare a sexului frumos ar trebui sa profite.
In ziua de azi in lumea intreaga femeile au renuntat la afisarea in fuste, topuri, rochii pentru comoditatea blugilor, a tenesilor si a tricourilor care sa le ascunda formele.
Ba chiar parul lung ca semn de varf al feminitatii este ascuns de tunsorile ascutite si baietesti ale femeilor din ziua de azi.
Purtatoarele titlului de madame ale anilor 1850 s-ar zvarcoli in propriul mormant la contactul cu moda anilor in care traim.
Diferenta a peste 9 decenii cu cele de astazi este ca moda incearca in contradictie cu toate celelalte lucruri de pe acest pamant, sa ajunga la o anume simplificare.
Daca misterele feminine care duceau comportamentul, dansul, cochetul femeii din anii 1800 in varful unicitatii si a puritatii dar in acelasi timp si a pacatului si minciunii ascunse sub fustele largi si bogate ale acestora, in ziua de azi totul se incearca a fi transparent, blugii mulati pe fund neavand loc de pic de mister, femeia nu mai este unica si nici feminina in incercarea ei de a-si copia barbatul prin stil.
Feminitatea deceniului in care ne aflam scade considerent din cauza nevoii psihice care da nastere la nevoia pur fizica a femeii de a-si copia barbatul ( frate, tata, sotz ) in primul rand prin drept care sa-i confere imagine puternica, aproape de cea barbateasca.
Daca prostitutia anilor 1800 raspandea in intreaga lume nevoia barbatului de a cadea in bratele unei femei pasionale, ceea ce se practica astazi in intreaga lume in acest domeniu, este strict incheiat in nevoie animalic-sexuala.
Nu mi se pare deloc paradoxal sa aduc vorba aici de bolile psihice ale secolului in care traim, a homosexualitatii in special, cand rolurile de mama si respectiv tata, de femeie si respectiv barbat pot fi perfect confundate.
Fetelor, doamnelor ... sa nu uitam in primul rand sa ramanem femei!
2009/06/29
Blogul saptamanii
Saptamana asta aparem intr-un ziar online la rubrica : blogul saptamanii.
Aici e adresa : http://www.bzc.ro/sectiuni/blogul-saptamanii/funkyzine-12226.html
Aici e adresa : http://www.bzc.ro/sectiuni/blogul-saptamanii/funkyzine-12226.html
2009/06/28
Daily news
Probabil sunt inca in stare de soc, sau cum vreti voi s-o numiti, refuz sa cred ca asta poate fi sfarsitul unui om atat de iubit ca M.J.
Mai trece o ora mai citesc o stire, mai stau putin mai ascult o melodie, mai intru cu cineva in discutie mai aflu ceva nou.'
Toti prietenii mei imi spun ca Mike e in Cuba langa Elvis, Bob Marley, 2Pac, Frank Sinatra si tot restul gastii.
Cica se distreaza la maxim si fumeaza din jointurile pe care i le aduc zilnic prietenii popositi prin Heaven ai lui Marley.
Creierul meu ii neaga sfarsitul si cred ca devin paranoica daca mai spun asta de multe ori ... dar omul asta nu a murit!
In momentele in care nu am stat in fata calcului si nu am reusit sa ma mai intristez cu vreo alta informatie dureroasa, am mers si eu ca orice constantean la plaja.
Cat mai departe de mamaia, sau de miezul ei.
M-am dus pe minunata plaja H2O pe unde a trecut blonda duffy muffy, nu neaparat ca sa-i calc peste unde piciorusele ei cremuite cu lotiuni londoneze au trecut, ci ca sa nu ma intalnesc cu fel de fel de oameni cunoscuti in ani anteriori si cu care nu prea aveam dispozitia unei discutii.
Nu m-am pricopsit cu discutii tinute din bun simt ci cu arsuri ingrozitoare pe fata, burta, picioare.
Nimic nou, la cat de alba sunt eu.
Seara trecuta mi-am petrecut-o, eu impreuna cu arsurile mele evident, in Friends, barul despre care va mai vorbeam.
Despre cum a fost acolo veti afla intr-un viitor post pe http://www.constantablog.net/ .
p.s. pentru cei care n-au apucat sa dea click de pe pagina de blog, pe http://www.monifique.blogspot.com/ imi puteti vedea saptamanal ultimele preocupari fotografice.
wekeepintouch!
Mai trece o ora mai citesc o stire, mai stau putin mai ascult o melodie, mai intru cu cineva in discutie mai aflu ceva nou.'
Toti prietenii mei imi spun ca Mike e in Cuba langa Elvis, Bob Marley, 2Pac, Frank Sinatra si tot restul gastii.
Cica se distreaza la maxim si fumeaza din jointurile pe care i le aduc zilnic prietenii popositi prin Heaven ai lui Marley.
Creierul meu ii neaga sfarsitul si cred ca devin paranoica daca mai spun asta de multe ori ... dar omul asta nu a murit!
In momentele in care nu am stat in fata calcului si nu am reusit sa ma mai intristez cu vreo alta informatie dureroasa, am mers si eu ca orice constantean la plaja.
Cat mai departe de mamaia, sau de miezul ei.
M-am dus pe minunata plaja H2O pe unde a trecut blonda duffy muffy, nu neaparat ca sa-i calc peste unde piciorusele ei cremuite cu lotiuni londoneze au trecut, ci ca sa nu ma intalnesc cu fel de fel de oameni cunoscuti in ani anteriori si cu care nu prea aveam dispozitia unei discutii.
Nu m-am pricopsit cu discutii tinute din bun simt ci cu arsuri ingrozitoare pe fata, burta, picioare.
Nimic nou, la cat de alba sunt eu.
Seara trecuta mi-am petrecut-o, eu impreuna cu arsurile mele evident, in Friends, barul despre care va mai vorbeam.
Despre cum a fost acolo veti afla intr-un viitor post pe http://www.constantablog.net/ .
p.s. pentru cei care n-au apucat sa dea click de pe pagina de blog, pe http://www.monifique.blogspot.com/ imi puteti vedea saptamanal ultimele preocupari fotografice.
wekeepintouch!
2009/06/26
Doliu Planetar!
Sunt lucruri pe care efectiv nu le pot crede, pentru ca ele niciodata nu mi s-au aratat acolo in baza subconstientului meu; adica niciodata nu mi-am imaginat cum ar fi sa mor eu, si exact la asta mi s-a dus gandul azi fara sa vreau.
Am ajuns sa cred ca nimic nu mai este imposibil si ca oricum la un moment dat se intrerupe.
N-am crezut ca voi auzi vreodata "A murit Michael Jackson!".
E paradoxal, si mi s-a cutremurat tot creierul de dimineata cand mi s-a zis.
Am ramas pret de cateva minute cu un mare nod in gat avand tripuri peste copilaria mea cand ascultam cu tata la casetofonul care-mi prindea banda la casetele de 90 de minute, apoi caseta video de la concertul lui din Italia, putin inainte de concertul de la noi, pe care mi-a facut-o mama cadou de ziua mea, undeva pe la varsta de 7 ani cred.
Cateva weekenduri la rand, eu si tata ne uitam la concertul ala de parca de fiecare data era unul nou.
Ani la rand am ascultat muzica lui!
O data cu cresterea mea in varsta, crestea si speranta ca intr-o zi sa aud in presa "Ultimul album al lui M. J. a cutremurat lumea!".
Mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am rostit in gand asta.
Omul asta nu poate muri!
Am ajuns sa cred ca nimic nu mai este imposibil si ca oricum la un moment dat se intrerupe.
N-am crezut ca voi auzi vreodata "A murit Michael Jackson!".
E paradoxal, si mi s-a cutremurat tot creierul de dimineata cand mi s-a zis.
Am ramas pret de cateva minute cu un mare nod in gat avand tripuri peste copilaria mea cand ascultam cu tata la casetofonul care-mi prindea banda la casetele de 90 de minute, apoi caseta video de la concertul lui din Italia, putin inainte de concertul de la noi, pe care mi-a facut-o mama cadou de ziua mea, undeva pe la varsta de 7 ani cred.
Cateva weekenduri la rand, eu si tata ne uitam la concertul ala de parca de fiecare data era unul nou.
Ani la rand am ascultat muzica lui!
O data cu cresterea mea in varsta, crestea si speranta ca intr-o zi sa aud in presa "Ultimul album al lui M. J. a cutremurat lumea!".
Mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am rostit in gand asta.
Omul asta nu poate muri!
E ca si cum mi s-ar fi scufundat orice urma vie a copilariei mele!
In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I'll Never Let You Part
For You're Always In My Heart.
2009/06/25
Pe pamant antimioritic
M-am intors acasa. Fusesem plecata putin pe plaiuri dobrogene si antimioritice, lucru care ar trebui sa-l fac mai des pentru ca niciodata o noua excursie nu ma lasa dezamagita.
Aseara am mers din locul unde ne asezasem adica prin apropiere de harsova, aproape de cheile dobrogei insa in partea opusa cheilor la iesirea satului Cheia, si am dat peste noapte ca sa zic asa peste un lac artificial si alte cateva in constructie, chiar in mijlocul pustietatii.
Unul dintre noi a avut superba exclamare "Ce kitch!". Chiar asta era.
3 oameni pe langa minunata inventie a omului, 2 se rugau la masinaria aia de pompeaza apa, unul cu ochelarii pe nas statea in fata lor sa-i pazeasca, totul in spate pavat cu masinarii mari si mult pamant, tot peisajul m-ar fi dus la un film vechi si la imaginea inginerului din picioare ca a lui J.R. din Dallas; scobitoarea in gura lipsindu-i conducatorului de kitch.
Am plecat de acolo. Dezamagire peste fetele celor care inca mai vizualizau imaginea zonei de acum cativa ani in urma. Totul evolueaza si stim ca asa ar trebui sa se intample, dar e deprimanta nenorocirea asta a naturii in favoarea noastra ca specie trecatoare si tampita.
Si nu mai comentez nimic aici.
Ne-am oprit apoi pe campuri. Ne-am plimbat, am facut poze la ce ochii ne vedeau si la apusul care se lasa.
Apoi am avut parte de momentul culminant al serii cand am fost atacati de o invazie de bondari. Trebuie sa va spun ca bondarii ies putin de la lasatul serii si roiesc cam toata noaptea, pe acolo.
De ciupit nu cred ca ciupesc, dar sunt extrem de agresivi si extrem de MARI.
Adica in momentul in care incearca din rasputeri sa se aseze pe tine, pentru ca alt scop nu au, se lovesc ca besmeticii de unde apuca, lovitura lor pe piele chiar fiind simtita. Iar marimea lor in aer in timp ce au aripile deschise este de aproape 4-5cm. Nu exagerez.
Cred ca daca ne filma cineva cum alergam de ei si cum dadeam din maini in mijlocul campului, faceam material pentru o partida de ras pe cinste. Insa noi chiar eram speriati; nu e deloc placut sa fii urmarit de vietatile alea mari.
Azi noapte, am atipit cred juma de ora. Nu stiu cum a fost pe la voi dar pe acolo a tunat si fulgerat cum n-am mai vazut in viata mea. Alarmele masinilor din oras erau inlocuite cu chelacaitul cainilor.
Aveam geamul deschis pe afara si tot pe afara se putea inchide insa nu ne-am riscat sa ne ridicam sa facem ceva in privinta asta.
Singurul lucru fain la ploaie a fost racoarea care-o lasa sa intre pe geam si sa ne zgribuleasca intr-un sens placut.
M-am intors in constanta. As mai fi stat.
Azi si maine nu-mi ramane decat sa ma gandesc la weekendul nebun care se apropie.
Aseara am mers din locul unde ne asezasem adica prin apropiere de harsova, aproape de cheile dobrogei insa in partea opusa cheilor la iesirea satului Cheia, si am dat peste noapte ca sa zic asa peste un lac artificial si alte cateva in constructie, chiar in mijlocul pustietatii.
Unul dintre noi a avut superba exclamare "Ce kitch!". Chiar asta era.
3 oameni pe langa minunata inventie a omului, 2 se rugau la masinaria aia de pompeaza apa, unul cu ochelarii pe nas statea in fata lor sa-i pazeasca, totul in spate pavat cu masinarii mari si mult pamant, tot peisajul m-ar fi dus la un film vechi si la imaginea inginerului din picioare ca a lui J.R. din Dallas; scobitoarea in gura lipsindu-i conducatorului de kitch.
Am plecat de acolo. Dezamagire peste fetele celor care inca mai vizualizau imaginea zonei de acum cativa ani in urma. Totul evolueaza si stim ca asa ar trebui sa se intample, dar e deprimanta nenorocirea asta a naturii in favoarea noastra ca specie trecatoare si tampita.
Si nu mai comentez nimic aici.
Ne-am oprit apoi pe campuri. Ne-am plimbat, am facut poze la ce ochii ne vedeau si la apusul care se lasa.
Apoi am avut parte de momentul culminant al serii cand am fost atacati de o invazie de bondari. Trebuie sa va spun ca bondarii ies putin de la lasatul serii si roiesc cam toata noaptea, pe acolo.
De ciupit nu cred ca ciupesc, dar sunt extrem de agresivi si extrem de MARI.
Adica in momentul in care incearca din rasputeri sa se aseze pe tine, pentru ca alt scop nu au, se lovesc ca besmeticii de unde apuca, lovitura lor pe piele chiar fiind simtita. Iar marimea lor in aer in timp ce au aripile deschise este de aproape 4-5cm. Nu exagerez.
Cred ca daca ne filma cineva cum alergam de ei si cum dadeam din maini in mijlocul campului, faceam material pentru o partida de ras pe cinste. Insa noi chiar eram speriati; nu e deloc placut sa fii urmarit de vietatile alea mari.
Azi noapte, am atipit cred juma de ora. Nu stiu cum a fost pe la voi dar pe acolo a tunat si fulgerat cum n-am mai vazut in viata mea. Alarmele masinilor din oras erau inlocuite cu chelacaitul cainilor.
Aveam geamul deschis pe afara si tot pe afara se putea inchide insa nu ne-am riscat sa ne ridicam sa facem ceva in privinta asta.
Singurul lucru fain la ploaie a fost racoarea care-o lasa sa intre pe geam si sa ne zgribuleasca intr-un sens placut.
M-am intors in constanta. As mai fi stat.
Azi si maine nu-mi ramane decat sa ma gandesc la weekendul nebun care se apropie.
2009/06/22
2009/06/21
Echilibru de duminica
Duminica mea perfecta ar fi undeva departe de forfota orasului. Pe o vreme putin calduroasa dar in care sa simt mirosul de racoare al unui august tarziu.
Sa-mi asez cateva scaune pe o terasa umbroasa de unde sa pot atinge repede cu privirea o gradina plina de flori si de pomi de toate soiurile de fructe care se gasesc pe la noi.
In planul apropiat ar zace cateva cani mari cu limonada proaspat facuta in casa, tocmai pentru a ne delecta simturile spre acrul care ne-ar trezi usor din ameteala petrecerii de cu cateva ore inainte.
Am umple si reumple scrumiera in urma pufaitului de tigari care atat de mult ne facea placuta seara dinainte dar si dregerea ei cu acelasi miros inchis de tigari umede.
Undeva la intrarea in casa, muzica unei boxe din care note de trompeta si cinele obosite se intalnesc melodios, ne-ar petrece ca o gazda buna spre momentul de relaxare al zilei.
Am vorbi despre nimicurile noastre cotidiene, iar rasul lor mi-ar mangaia ziua facand-o din ce in ce mai frumoasa.
El s-a ridicat sa ne mai umple canile cu zeama acrisoara, apoi sa schimbe volumul melodiei care iesea cu forta inspre terasa, iar de fiecare data buzele lui umezite de limonada ma surprindeau atingandu-mi tandre si nevazute, umerii dezgoliti si puternic bronzati de soare.
In timp ce pielea imi tresarea la atingerea celor doua corpuri, unul din care iesea foc, altul din care tasnea nevoia de parfum de piele de mine, intorceam capul zambind spre unde imi simteam umerii usor gadilati iar obrazul meu era insetat ca un magnet de intai fruntea, nasul apoi buzele lui incalzite.
Dupa incheierea acestui act se retragea la locul lui pe scaun, cu un zambet ca dupa o victorie de mult urmarita.
In hohote treceau orele si usoarele contraziceri ne faceau mai interesanta dupa-amiaza de duminica.
Reusesc cu brio sa se desprinda de context fara ca noi sa ne dam seama. Ei se indreptau usor spre gradina din fata unde zacea putin prafuit un furtun cu care se uda peisajul verde imbietor, in timp ce noi fetele ne pregateam sa ne mai aprindem inca o tigara, usor debarasate de prezenta lor.
Nu apucasem sa ne dezmeticim privirea cand am simtit jetul de apa rece peste pieptul si apoi rapid peste gambe.
Fetzele ne-au fost marcate de o uimire din care simturile kinestezice urlau ca sirena masinei de pompieri undeva dimineata devreme.
Din perfectul echilibru din care eram scoase, unii singuri erau vinovatii si vroiam sa-i facem sa sufere.
Totul se transformase intr-un joc de copii dar care ne distra de minune.
Dupa ce au fost prinsi, vinovatii s-au distrat de minune sub jetul de apa din care nu a mai scapat nimeni apoi.
Am incheiat seara in racoarea ei sub adapostul unui bluzon larg dar care-mi tinea aprinse parfumul lui taios pentru obiceiurile nasului meu si finalitatea cu succes a unei zile de august.
Pentru mine, o duminica perfecta...
Sa-mi asez cateva scaune pe o terasa umbroasa de unde sa pot atinge repede cu privirea o gradina plina de flori si de pomi de toate soiurile de fructe care se gasesc pe la noi.
In planul apropiat ar zace cateva cani mari cu limonada proaspat facuta in casa, tocmai pentru a ne delecta simturile spre acrul care ne-ar trezi usor din ameteala petrecerii de cu cateva ore inainte.
Am umple si reumple scrumiera in urma pufaitului de tigari care atat de mult ne facea placuta seara dinainte dar si dregerea ei cu acelasi miros inchis de tigari umede.
Undeva la intrarea in casa, muzica unei boxe din care note de trompeta si cinele obosite se intalnesc melodios, ne-ar petrece ca o gazda buna spre momentul de relaxare al zilei.
Am vorbi despre nimicurile noastre cotidiene, iar rasul lor mi-ar mangaia ziua facand-o din ce in ce mai frumoasa.
El s-a ridicat sa ne mai umple canile cu zeama acrisoara, apoi sa schimbe volumul melodiei care iesea cu forta inspre terasa, iar de fiecare data buzele lui umezite de limonada ma surprindeau atingandu-mi tandre si nevazute, umerii dezgoliti si puternic bronzati de soare.
In timp ce pielea imi tresarea la atingerea celor doua corpuri, unul din care iesea foc, altul din care tasnea nevoia de parfum de piele de mine, intorceam capul zambind spre unde imi simteam umerii usor gadilati iar obrazul meu era insetat ca un magnet de intai fruntea, nasul apoi buzele lui incalzite.
Dupa incheierea acestui act se retragea la locul lui pe scaun, cu un zambet ca dupa o victorie de mult urmarita.
In hohote treceau orele si usoarele contraziceri ne faceau mai interesanta dupa-amiaza de duminica.
Reusesc cu brio sa se desprinda de context fara ca noi sa ne dam seama. Ei se indreptau usor spre gradina din fata unde zacea putin prafuit un furtun cu care se uda peisajul verde imbietor, in timp ce noi fetele ne pregateam sa ne mai aprindem inca o tigara, usor debarasate de prezenta lor.
Nu apucasem sa ne dezmeticim privirea cand am simtit jetul de apa rece peste pieptul si apoi rapid peste gambe.
Fetzele ne-au fost marcate de o uimire din care simturile kinestezice urlau ca sirena masinei de pompieri undeva dimineata devreme.
Din perfectul echilibru din care eram scoase, unii singuri erau vinovatii si vroiam sa-i facem sa sufere.
Totul se transformase intr-un joc de copii dar care ne distra de minune.
Dupa ce au fost prinsi, vinovatii s-au distrat de minune sub jetul de apa din care nu a mai scapat nimeni apoi.
Am incheiat seara in racoarea ei sub adapostul unui bluzon larg dar care-mi tinea aprinse parfumul lui taios pentru obiceiurile nasului meu si finalitatea cu succes a unei zile de august.
Pentru mine, o duminica perfecta...
2009/06/17
O perfecta zi perfecta
"O zi ca oricare alta din viata unui angajat la o mare companie perfecta.
O zi in care visezi (cioranian) la sinucidere si o indeplinesti in cele mai sangeroase moduri posibile... in minte.
Ca sa corespunda, la serviciu, tiparului de angajat ideal, are chiar si o familie "de inchiriat".
Dar, orice ar face, lumea in care traieste pare a fi mereu intr-un stanjenitor contratimp cu el.
Intrebarea criticului: Cum trebuie inteleasa o zi perfecta intr-o lume perfect imperfecta?"
2009/06/15
Despre clienti
In domeniul in care lucrez eu, exista 2 tipuri de oameni cu care intru in contact : cei care nu isi citesc deloc manualele de instructiuni ale produselor pe care le achizioneaza si cei care citesc prea mult aceste manuale.
In prima categorie sunt scandalagiii, cei care au impresia ca noi ca si firma suntem aici doar pentru a le fura banii si pentru a le da produse de proasta calitate. Desi de multe ori aparitia defectiunii survine din partea lor si a proastei informari pentru ca nu au rabdarea si curiozitatea sa isi citeasca instructiunile inainte de a utiliza produsele, acesti clienti isi rezerva dreptul de a urla si racni prin centre cerand dreptate.
Un exemplu concret este aparitia unei doamne acum ceva vreme care isi cerea banii inapoi pentru ca masina de spalat scotea niste sunete infernale zguduind totul in jurul ei. Dupa indelungi discutii pentru a elucida problema, am constatat ca aceasta zidise masina de spalat in propriul apartament.
...de frica sa nu-i fuga din casa, ne-am gandit noi ulterior.
In a doua categorie intra oamenii de tipul clientului increzut. Acestia au senzatia ca dupa ce au citit un manual de instructiuni, au absolvit un intreg doctorat si vin in shopuri pentru a cere informatii legate de instructiuni tehnice, care oricum nu depind de furnizori si nici de magazinele de vanzare ci doar de fabrica.
In fata acestor clienti nu rezista decat oamenii care stiu sa minta si sa abereze intr-un mod extraordinar utilizand termeni de care probabil nici nu au habar.
O a treia categorie de clienti, despre care nu am zis nimic la inceputul acestui post, este categoria clientilor calmi, binevoitori, care vorbesc putin si suficient, care sunt amabili, hotarati in privinta produselor pe care le cauta.
Din pacate aceasta categorie este un deziderat al acestor vremuri.
Voi in ce categorie de clienti v-ati incadra?!
..nu-mi spuneti.
In prima categorie sunt scandalagiii, cei care au impresia ca noi ca si firma suntem aici doar pentru a le fura banii si pentru a le da produse de proasta calitate. Desi de multe ori aparitia defectiunii survine din partea lor si a proastei informari pentru ca nu au rabdarea si curiozitatea sa isi citeasca instructiunile inainte de a utiliza produsele, acesti clienti isi rezerva dreptul de a urla si racni prin centre cerand dreptate.
Un exemplu concret este aparitia unei doamne acum ceva vreme care isi cerea banii inapoi pentru ca masina de spalat scotea niste sunete infernale zguduind totul in jurul ei. Dupa indelungi discutii pentru a elucida problema, am constatat ca aceasta zidise masina de spalat in propriul apartament.
...de frica sa nu-i fuga din casa, ne-am gandit noi ulterior.
In a doua categorie intra oamenii de tipul clientului increzut. Acestia au senzatia ca dupa ce au citit un manual de instructiuni, au absolvit un intreg doctorat si vin in shopuri pentru a cere informatii legate de instructiuni tehnice, care oricum nu depind de furnizori si nici de magazinele de vanzare ci doar de fabrica.
In fata acestor clienti nu rezista decat oamenii care stiu sa minta si sa abereze intr-un mod extraordinar utilizand termeni de care probabil nici nu au habar.
O a treia categorie de clienti, despre care nu am zis nimic la inceputul acestui post, este categoria clientilor calmi, binevoitori, care vorbesc putin si suficient, care sunt amabili, hotarati in privinta produselor pe care le cauta.
Din pacate aceasta categorie este un deziderat al acestor vremuri.
Voi in ce categorie de clienti v-ati incadra?!
..nu-mi spuneti.
Lenea de luni dimineata
Sambata seara am participat la deschiderea unui nou local in constanta, care se intituleste Friends, si e undeva langa sala sporturilor.
Il gasiti voi repede, sunt sigura.
Lumea buna din constanta a venit acolo, sau lumea din fostele baruri unde se mai asculta si muzica pe placul meu/nostru.
Revin cu poze de la dezmatz.
Il gasiti voi repede, sunt sigura.
Lumea buna din constanta a venit acolo, sau lumea din fostele baruri unde se mai asculta si muzica pe placul meu/nostru.
Revin cu poze de la dezmatz.
2009/06/13
Telefonul minune
Asta trebuie sa vedeti!
Nu stiu cat costa un telefon ca asta...dar merita.
Apoi spre dezamagirea mea si a voastra, am aflat ca publicitatea acestui telefon reprezinta doar o forma de publicitate pentru compania de telefonie mobila care a inventat doar conceptul si reclama nu si telefonul.
Deci telefonul inca nu exista, nu a fost practic construit, dar macar exista inventia lui fie si pur imaginara.
Nota 10 companiei pentru asemenea idei!
Nu stiu cat costa un telefon ca asta...dar merita.
Apoi spre dezamagirea mea si a voastra, am aflat ca publicitatea acestui telefon reprezinta doar o forma de publicitate pentru compania de telefonie mobila care a inventat doar conceptul si reclama nu si telefonul.
Deci telefonul inca nu exista, nu a fost practic construit, dar macar exista inventia lui fie si pur imaginara.
Nota 10 companiei pentru asemenea idei!
Leapsa
Azi m-am decis sa fiu pe valul trendului si sa raspund si eu la o leapsa, care de altfel mi se pare si cute asa. Deci :
1. Ce te face sa-ti lingi degetele ( si nu numai ) ?
1. Ce te face sa-ti lingi degetele ( si nu numai ) ?
- ciocolata de casa
- porumbul prajit
- smochine uscate
- dulceata de smochine
- pizza facuta de bunica mea, imediat ce e scoasa din cuptor
- ciupercile umplute la cuptor
- halvaua bulgareasca
- placinta de branza dulce cu stafide
- ardei murati umpluti de asemeni cu soiuri de muraturi
- papanasi cu dulceata neaparat de visine
- cozonacul facut de mama si mancat neaparat cu lapte
2. Ce-ti incanta ochii ?
- un camp imens plin cu flori de toate culorile
- obrajiorii rosii ai unui copil in timp ce rade
- El dormind dimineata
- zambetul Lui cand ne intalnim
- parintii mei tinandu-se de mana pe strada
- lacrimile de fericire
- peisajele colorate
- fotografiile pline de culori
- Un Chanselize in plina vara
3. Ce-ti place sa atingi?
- mainile reci
- spatele Lui
- ploaia in timp ce cade
- barba Lui usor crescuta
- burtica pisicilor
- manutele copiilor foarte mici
- pometii bunicii mele
- chelia bunicului lui
- coca in timp ce se lasa la crescut
- spuma din cada
- papadiile
4.Ce mirosuri te incanta?
- cozonacul proaspat facut
- painea calda
- mirosul sarat si umed de seara pe plaja
- gelul de dus cu zmeura din baie
- asternuturile de-abia asezate pe pat
- padurea si copacii de la munte
- lemnul din camerele cabanelor de munte
- piersicile
- parfumul pe pielea Lui
- mirosul statut al unei case noi
- puloverele groase
5.Ce-ti incanta urechea?
- pianul
- bataile reci si repetate ale tobei
- marea, seara
- fulgerele
- bataile ploii in pervazul de la geam
- oamenii raraiti
- modul cum ma alinta oamenii
- vocea calda feminina acompaniata de o chitara rece
- vocea mea atunci cand e putin ragusita
2009/06/11
Un moment de relaxare
Am avut parte ieri de ziua chill a lunii.
Adica m-am simtit nevoita sa ma relaxez si tineti cont ca nu mi se intampla prea des lucrul asta.
Din cauza programului de lucru si a nevoii mele de a inca mai face ce-mi place, timpul ma lasa frustrata din cauza-i mai de multe ori decat e necesar.
Dar ieri a fost chill.
Pentru c-am avut si zi libera de la munca, am avut si al doilea examen al sesiunii care la fel a fost cu reusita, de altfel chiar am avut o discutie ieri pe tema asta, si chiar ma bucur c-am reusit sa fac o facultate care mi-a placut de la inceput, pentru ca acum la master credeti-ma ca nu mai stau sa-mi invatz pentru examene, majoritatea lucrurilor din materie le stiu deja din anii de studii intense din facultate, iar materia de examen de acum este o simpla revista citita. Din care detaliile importante imi raman involuntar tiparite undeva in memorie.
Dar despre maturizarea acestei actiuni a gandirii vom discuta probabil alta data.
Apoi am ajuns acasa si am gatit ceva bun cu ciuperci, o noua reteta cu care ma fascinase mama in urma cu cateva saptamani; ieri am fascinat si eu pe cineva care s-a lins pe degete dupa ce mi-a gustat incercarea, reusita desigur :D
Apoi pe seara am fost prin Piata Ovidiu sa ne plimbam si sa ne dregem cu o inghetata mare mare.
heh, ce zi minunata! :)
Adica m-am simtit nevoita sa ma relaxez si tineti cont ca nu mi se intampla prea des lucrul asta.
Din cauza programului de lucru si a nevoii mele de a inca mai face ce-mi place, timpul ma lasa frustrata din cauza-i mai de multe ori decat e necesar.
Dar ieri a fost chill.
Pentru c-am avut si zi libera de la munca, am avut si al doilea examen al sesiunii care la fel a fost cu reusita, de altfel chiar am avut o discutie ieri pe tema asta, si chiar ma bucur c-am reusit sa fac o facultate care mi-a placut de la inceput, pentru ca acum la master credeti-ma ca nu mai stau sa-mi invatz pentru examene, majoritatea lucrurilor din materie le stiu deja din anii de studii intense din facultate, iar materia de examen de acum este o simpla revista citita. Din care detaliile importante imi raman involuntar tiparite undeva in memorie.
Dar despre maturizarea acestei actiuni a gandirii vom discuta probabil alta data.
Apoi am ajuns acasa si am gatit ceva bun cu ciuperci, o noua reteta cu care ma fascinase mama in urma cu cateva saptamani; ieri am fascinat si eu pe cineva care s-a lins pe degete dupa ce mi-a gustat incercarea, reusita desigur :D
Apoi pe seara am fost prin Piata Ovidiu sa ne plimbam si sa ne dregem cu o inghetata mare mare.
heh, ce zi minunata! :)
2009/06/10
Vocea unui gand
Acum nici 2 luni pe vremea asta scandam cu totii jos comunismul!
Cat se mai vorbeste despre elucidarea falsificarii sau nu a votului din Moldova? Sau despre manipularea asta directa a comunistilor asupra moldovenilor? Sau chiar si despre curmarea asta a comunismului o data pentru totdeauna?
In presa mai zaresti ici colo cate o stire dar si aia musamalizata de parca ziaristii scriu cu pistolul la tample, iar televiziunea a murit o data cu subiectul.
Oamenii din jurul meu au incetat si ei sa mai creada, pentru ca adunarea pe care am facut-o in fata primariei din Constanta a tinut numai o seara, iar dupa tot ecoul s-a stins o data cu tamtam-ul oprit fortat si de mass-media.
Regretul mi-l explic oarecum si asta incerc sa va explic si voua azi.
Cel putin fac asta din punctul unui om de 23 de ani care e inconjurat de oameni de - + 2-3-4 ani pe langa mine.
Suntem prea mici, prea visatori, prea instinctivi si prea naivi.
Pentru noi caderea comunismului a insemnat numai cuvinte, imagini, filmari, carti de istorie si 3 intrebari despre asta la bac.
Noi n-am simtit adevarata revolutie dar am fi fost gata oricand sa plecam peste Prut si sa-i ajutam pe moldoveni.
Voi numiti asta solidaritate, eu o numesc instinct prostesc.
Bloggerii au avut subiect de discutie 2 saptamani, presa a umplut paginile, la tv s-au mai umplut 4 minute din buletinul de stiri iar moderatorii au aprins o lumanare, nu pentru moldoveni ci pentru noile subiecte de discutat seara la ore tarzii.
Un mare fas.
Totul a fost o chestiune de marketing, exact cum este si criza asta tampita.
"Nu stiam in ce consta sacrificiul, nu stiam de va fi o revolutie, nu stiam de se va trage in noi si nici daca ne vom intoarce acasa. "
Oamenilor de varsta mea, barbati in special, le-ar fi placut sa spuna asta.
Mai bine ca n-au avut ocazia.
Nu se mai intampla nimic, si pe buna dreptate ca nici nu s-ar fi intamplat.
Cred ca ne trebuia realismul sa credem asta de atunci de cand lucrurile au luat intorsatura.
Iar concluzia mea asupra acestui fapt este ca in ziua de azi e mai greu de facut revolutie decat era atunci.
Pentru ca astazi secretele mari ale acestei lumi ne sunt mult prea bine ascunse si ne este dat noua oamenilor mult prea putin nas ca sa mai putem riposta, doar si cu un deget.
Cat se mai vorbeste despre elucidarea falsificarii sau nu a votului din Moldova? Sau despre manipularea asta directa a comunistilor asupra moldovenilor? Sau chiar si despre curmarea asta a comunismului o data pentru totdeauna?
In presa mai zaresti ici colo cate o stire dar si aia musamalizata de parca ziaristii scriu cu pistolul la tample, iar televiziunea a murit o data cu subiectul.
Oamenii din jurul meu au incetat si ei sa mai creada, pentru ca adunarea pe care am facut-o in fata primariei din Constanta a tinut numai o seara, iar dupa tot ecoul s-a stins o data cu tamtam-ul oprit fortat si de mass-media.
Regretul mi-l explic oarecum si asta incerc sa va explic si voua azi.
Cel putin fac asta din punctul unui om de 23 de ani care e inconjurat de oameni de - + 2-3-4 ani pe langa mine.
Suntem prea mici, prea visatori, prea instinctivi si prea naivi.
Pentru noi caderea comunismului a insemnat numai cuvinte, imagini, filmari, carti de istorie si 3 intrebari despre asta la bac.
Noi n-am simtit adevarata revolutie dar am fi fost gata oricand sa plecam peste Prut si sa-i ajutam pe moldoveni.
Voi numiti asta solidaritate, eu o numesc instinct prostesc.
Bloggerii au avut subiect de discutie 2 saptamani, presa a umplut paginile, la tv s-au mai umplut 4 minute din buletinul de stiri iar moderatorii au aprins o lumanare, nu pentru moldoveni ci pentru noile subiecte de discutat seara la ore tarzii.
Un mare fas.
Totul a fost o chestiune de marketing, exact cum este si criza asta tampita.
"Nu stiam in ce consta sacrificiul, nu stiam de va fi o revolutie, nu stiam de se va trage in noi si nici daca ne vom intoarce acasa. "
Oamenilor de varsta mea, barbati in special, le-ar fi placut sa spuna asta.
Mai bine ca n-au avut ocazia.
Nu se mai intampla nimic, si pe buna dreptate ca nici nu s-ar fi intamplat.
Cred ca ne trebuia realismul sa credem asta de atunci de cand lucrurile au luat intorsatura.
Iar concluzia mea asupra acestui fapt este ca in ziua de azi e mai greu de facut revolutie decat era atunci.
Pentru ca astazi secretele mari ale acestei lumi ne sunt mult prea bine ascunse si ne este dat noua oamenilor mult prea putin nas ca sa mai putem riposta, doar si cu un deget.
Double Dutch
Schmidtanu mi-a dat ideea unei noi categorii pe blog care sa se numeasca "When we all just get along" si mi-a exemplificat printr-o serie de filmulete care sa reflecte titlul asta.
Asa ca-i dam drumu de azi cu primul filmuletz si noua categorie :)
Asa ca-i dam drumu de azi cu primul filmuletz si noua categorie :)
2009/06/09
Radiohead-High and dry
Nu stiu ce faceti voi dar eu imi gasesc zilnic motivul pentru care ma trezesc dimineata.
Sau motivele ca sa nu fiu egoista; o data e El, apoi sunt oamenii din jurul meu, apoi e viata mea intreaga cu toate plusurile si minusurile ei.
Si dupa toata tornada de 2 zile care a trecut peste mine, am reusit sa-mi dau seama ca sunt un om norocos.
Si am parte de un dublu efect : o data ca sunt mandra ca sunt norocoasa si o data ca sunt mandra ca realizez asta si ca ma bucur la intensitate maxima de ea.
ce urmeaza?
...nu va zic :D
Sau motivele ca sa nu fiu egoista; o data e El, apoi sunt oamenii din jurul meu, apoi e viata mea intreaga cu toate plusurile si minusurile ei.
Si dupa toata tornada de 2 zile care a trecut peste mine, am reusit sa-mi dau seama ca sunt un om norocos.
Si am parte de un dublu efect : o data ca sunt mandra ca sunt norocoasa si o data ca sunt mandra ca realizez asta si ca ma bucur la intensitate maxima de ea.
ce urmeaza?
...nu va zic :D
2009/06/08
Telegrama
In aceasta seara, totul ramane neatins.
Promit sa duc o floare si s-o arunc in mare.
Sa cunoasca toti poetii si toate valurile
.. si sa ma-ntrebe, cine e?
Iar eu sa intorc mainile goale
Iar ei uimiti sa ma priveasca atat ....
jalnicii
iar eu sa le intind o mana
sperand c-or sa ma apuce printre ei
iar ei sa ma intrebe ...
jalnicii...cine e?
iar eu sa le raspund:
...speranta.
Promit sa duc o floare si s-o arunc in mare.
Sa cunoasca toti poetii si toate valurile
.. si sa ma-ntrebe, cine e?
Iar eu sa intorc mainile goale
Iar ei uimiti sa ma priveasca atat ....
jalnicii
iar eu sa le intind o mana
sperand c-or sa ma apuce printre ei
iar ei sa ma intrebe ...
jalnicii...cine e?
iar eu sa le raspund:
...speranta.
2009/06/07
Rock Fest: Cernavoda si Fetesti
Inafara Bestfestului care ne-a umplut cu anunturile, publicitatea si super organizarea din inima Bucurestiului, se pare ca anul acesta avem de-a pururi rock-ul in sangele nostru si prin alte parti ale tarii.
Doua dintre aceste mari fest-uri se gasesc anul asta in doua locatii surpriza ( in sensul de uimire ) pentru ca doamnelor si domniloooor pe scena din Romania urca cu 90 de grade pe scara locatiilor propice dezmatului rockerilor .... Cernavoda si Fetesti.
Marea a fost uimirea mea. Adica sincer acum, cine se astepta?!
Cernavoda hai, ca-i Cernavoda...parca de la Cernavoda incolo cand pleci spre Bucuresti, e ca si cum dupa ce treci de pod, parca treci de zona izolata. Parca ai trecut granita spre romanii non-dobrogeni. Dar asta doar pentru noi, constantenii.
Dar la Fetesti?!
Ma jur ca eu am vazut Fetesti-ul numai din tren cand poposeam in gara.
Adica ce-o sa zica trupe ca Immortal cand ajung in Fetesti?
Ditai Romania si ne aduc aici in Fetesti.
Acuma, daca aceste orase s-au ales si pentru noi dobrogenii ca sa ajungem mai repede si sa nu ne mai cocotam taman in inima artmaniei pan' la sibiu pentru un strop de nu-chiar-la-ce-ne-asteptam, o aplecare, un picioar in fata, altul in spate cu respect in fata organizatorilor ingenuosi.
Si pentru mai multe detalii vedeti aici :
Rock River Festival Cernavoda - http://riverfest.wordpress.com/
si
Rock City Festival - http://www.iconcert.ro/rock-city-open-air-festival.html
Doua dintre aceste mari fest-uri se gasesc anul asta in doua locatii surpriza ( in sensul de uimire ) pentru ca doamnelor si domniloooor pe scena din Romania urca cu 90 de grade pe scara locatiilor propice dezmatului rockerilor .... Cernavoda si Fetesti.
Marea a fost uimirea mea. Adica sincer acum, cine se astepta?!
Cernavoda hai, ca-i Cernavoda...parca de la Cernavoda incolo cand pleci spre Bucuresti, e ca si cum dupa ce treci de pod, parca treci de zona izolata. Parca ai trecut granita spre romanii non-dobrogeni. Dar asta doar pentru noi, constantenii.
Dar la Fetesti?!
Ma jur ca eu am vazut Fetesti-ul numai din tren cand poposeam in gara.
Adica ce-o sa zica trupe ca Immortal cand ajung in Fetesti?
Ditai Romania si ne aduc aici in Fetesti.
Acuma, daca aceste orase s-au ales si pentru noi dobrogenii ca sa ajungem mai repede si sa nu ne mai cocotam taman in inima artmaniei pan' la sibiu pentru un strop de nu-chiar-la-ce-ne-asteptam, o aplecare, un picioar in fata, altul in spate cu respect in fata organizatorilor ingenuosi.
Si pentru mai multe detalii vedeti aici :
Rock River Festival Cernavoda - http://riverfest.wordpress.com/
si
Rock City Festival - http://www.iconcert.ro/rock-city-open-air-festival.html
Definitia pasului absent
......de Octavian Paler.
"Iubiri, prietenii, relatii cu oameni apropiati si dragi…
Sentimente neincepute, sufocate sau pierdute pentru ca ne lasam condusi de teama generata de complexele si neputintele noastre. Orgolii, lucruri neintelese sau neexpilcate cand era cazul, care sfarsesc prin a ne indeparta unul de celalalt.
Sentimente care ar putea sa ne hraneasca, sa ne imbogatesca sufletul si care pot sa ii mangaie si pe cei de langa noi in masura in care sunt dezvaluite si impartasite.
Cand este oare un sentiment “terminat”?
Cand am putea spune “am facut tot ce se putea face”?
Putem sa ne ascundem in spatele “pudorilor” noastre?
Am dus, oare, la capat vreun sentiment? E intradevar o intrebare chinuitoare… si nu am un raspuns personal pentru ea. "
Doar alte intrebari. Multe. Ceea ce stiu insa cu siguranta e ca “scuza” nu tine. Asa cum spunea si Octavian Paler e reala si, totusi, nesincera.
Mai trebuie sa facem un pas:
“Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.”
"Iubiri, prietenii, relatii cu oameni apropiati si dragi…
Sentimente neincepute, sufocate sau pierdute pentru ca ne lasam condusi de teama generata de complexele si neputintele noastre. Orgolii, lucruri neintelese sau neexpilcate cand era cazul, care sfarsesc prin a ne indeparta unul de celalalt.
Sentimente care ar putea sa ne hraneasca, sa ne imbogatesca sufletul si care pot sa ii mangaie si pe cei de langa noi in masura in care sunt dezvaluite si impartasite.
Cand este oare un sentiment “terminat”?
Cand am putea spune “am facut tot ce se putea face”?
Putem sa ne ascundem in spatele “pudorilor” noastre?
Am dus, oare, la capat vreun sentiment? E intradevar o intrebare chinuitoare… si nu am un raspuns personal pentru ea. "
Doar alte intrebari. Multe. Ceea ce stiu insa cu siguranta e ca “scuza” nu tine. Asa cum spunea si Octavian Paler e reala si, totusi, nesincera.
Mai trebuie sa facem un pas:
“Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.”
2009/06/06
Femeie, in seri microbiste!
Ati simtit si voi?
S-a zguduit dintr-o data pamantul; i-am simtit mirosul sarat si de-abia prajit cu luni in urma, de indata ce-a trecut vama.
M-am speriat.
Toata lumea in visele mele era spuzita la gura. Pe tot globul circula din tara in tara noua gripa : gripa sarata la gura.
Prostesc nume, dar stia ea ce stia.
Oamenii mancau, se spuzeau, injurau si plecau mai departe.
Totul devenise un haos, femeile chicoteau acum cu un ranjet shtirb in fata blocului iar barbatii injurau cu gura goala pe stadioane, in case, in fata la city park (constanta) si in spatele femeii. Shtirbe evident.
O populatie de shtirbi!
Nici criza financiara nu-si mai revenea, bogatii cheltuiau banii pe fabrici si pe stocuri grandioase de acest produs care ne umplea pe toti de nebunie, de dorinta, de pofta, de...mama naibi de ce ne umplea....de coji de seminte!!
Oamenii mureau pe capete avand o ultima dorinta : sa mai imbuce o data din "fructul" oprit.
...iar eu imi permit sa vorbesc despre iaurt astazi, cand in tara se fac incasari in momentele astea de zeci de mii de lei... pe seminte.
Ale naibi seminte!
Ale naibi obiceiuri microbiste!
Noi femeile, inchiriem in seri ca acestea...iubiti/soti/ care nu au deprinderi microbiste.
p.s. restul timpului, angajam amanti.
S-a zguduit dintr-o data pamantul; i-am simtit mirosul sarat si de-abia prajit cu luni in urma, de indata ce-a trecut vama.
M-am speriat.
Toata lumea in visele mele era spuzita la gura. Pe tot globul circula din tara in tara noua gripa : gripa sarata la gura.
Prostesc nume, dar stia ea ce stia.
Oamenii mancau, se spuzeau, injurau si plecau mai departe.
Totul devenise un haos, femeile chicoteau acum cu un ranjet shtirb in fata blocului iar barbatii injurau cu gura goala pe stadioane, in case, in fata la city park (constanta) si in spatele femeii. Shtirbe evident.
O populatie de shtirbi!
Nici criza financiara nu-si mai revenea, bogatii cheltuiau banii pe fabrici si pe stocuri grandioase de acest produs care ne umplea pe toti de nebunie, de dorinta, de pofta, de...mama naibi de ce ne umplea....de coji de seminte!!
Oamenii mureau pe capete avand o ultima dorinta : sa mai imbuce o data din "fructul" oprit.
...iar eu imi permit sa vorbesc despre iaurt astazi, cand in tara se fac incasari in momentele astea de zeci de mii de lei... pe seminte.
Ale naibi seminte!
Ale naibi obiceiuri microbiste!
Noi femeile, inchiriem in seri ca acestea...iubiti/soti/ care nu au deprinderi microbiste.
p.s. restul timpului, angajam amanti.
Sub obsesia iaurtului!
:))
Suna stupid poate, dar sunt obsedata de iaurtul asta de la danone!!
Pentru informatii gustative, accesati alimentara din fata blocului! :D
Pofta buna!
+ 
=
2009/06/05
Circ de oameni portocalii
Ieri dupa-amiaza ma intorceam de la munca.
Obosita, sictirita, neprietenoasa la ora 'ceea, visam la un nor care sa-mi trantaneasca o cabina de dus in mijlocul intersectiei si sa toarne peste mine.
Nu s-a intamplat asa, normal, caci norii aveau alta treaba la ora aia.
Imi iau avant si imi zic in gand, daca trec de intersectia asta, drumul catre dus va fi un fleac.
Dar wow wow wow! Nu misca nimeni!
Drumul imi este oprit de multimea de portocalii a PNL-ului care scandau nustiuceoricumerausuperpenibili in toate cele 4 colturi ale intersectiei.
Ma uitat eu cu inca o babuta pe langa mine la masinile din intersectie cu gandul c-or trece nu stiu ce oameni importanti pe acolo.
dar nu.
Circulatia nu era oprita, Base cred ca facea pipi la ora aia in buda-i special protejata de bacterii antipresesinti din casa alba.
dezamagire peste capetele noastre.
Adica oamenii aia scandau lucruri revoltatoare ( sau cel putin asa pareau ) si faceau un show mai reusit ca la circ pentru...norii ..ocupati si ei?
Intrebarea mea este totusi...oare nu se gaseste nimeni sa organizeze niste campanii parlamentare mai de bun gust?!
intr-o alta ordine de idei, azi ascult melodia asta...
Obosita, sictirita, neprietenoasa la ora 'ceea, visam la un nor care sa-mi trantaneasca o cabina de dus in mijlocul intersectiei si sa toarne peste mine.
Nu s-a intamplat asa, normal, caci norii aveau alta treaba la ora aia.
Imi iau avant si imi zic in gand, daca trec de intersectia asta, drumul catre dus va fi un fleac.
Dar wow wow wow! Nu misca nimeni!
Drumul imi este oprit de multimea de portocalii a PNL-ului care scandau nustiuceoricumerausuperpenibili in toate cele 4 colturi ale intersectiei.
Ma uitat eu cu inca o babuta pe langa mine la masinile din intersectie cu gandul c-or trece nu stiu ce oameni importanti pe acolo.
dar nu.
Circulatia nu era oprita, Base cred ca facea pipi la ora aia in buda-i special protejata de bacterii antipresesinti din casa alba.
dezamagire peste capetele noastre.
Adica oamenii aia scandau lucruri revoltatoare ( sau cel putin asa pareau ) si faceau un show mai reusit ca la circ pentru...norii ..ocupati si ei?
Intrebarea mea este totusi...oare nu se gaseste nimeni sa organizeze niste campanii parlamentare mai de bun gust?!
intr-o alta ordine de idei, azi ascult melodia asta...
Mi-as dori sa nu-mi doresc nimic
...bun titlu pentru starea mea.
Nici nu stiu cum de l-am gasit asa bun.
Se intampla ca de 3 ore stau fastacita asupra template-ului care nu ma mai satisfacea vizual de cateva zile si cum nu cred ca el era de vina in privinta starii mele fastacite, l-am folosit drept cauza incidentelor mele psihice.
incidente alias. tulburari ale inceputului lunii iunie.
Luna iunie nu aduce nimic asupra bunastarii mele, pentru ca desi-s nascuta undeva prin august, niciodata nu am fost nebuna dupa caldura.
...dar asta probabil vorbim prin august cand nu voi mai avea eu cu ce sa va umplu paginile si incep subiectul cu pricina.
N-am domne nici o vaga idee!
Habar n-am de ce am starile astea aiurea...na, dar am o vaga banuiala ca-i si saptamana asta si toata agitatia care a venit o data cu ea pe la munca, mai e si clar NU sesiunea careia nu prea-i simt prezenta ( cu detalii revin cand m-o stresa mai tare ) , mai e si moleseala asta care ma mananca la subsoar' ca vreau si eu la plaja dar totusi mi-e prea cald s-o fac si mai bine n-o fac...siiii si si si vreau sa ma plimb.
Adica toate ca toate dar pana la plecat.
Am nevoie de o resuscitare a SNC-ului si acest lucru este posibil numai o data cu zborul meu temporar cat nici sa va lipsesc. Munte, shes, campie, deal, podis ...pick me for god's...!!!!
Dar despre asta revin cu detalii cand zbor.
Si mai e si salariul ala care trebuie sa vina o data si sa pot sa-mi iau si eu cartea!!!
Astept o carte de 1 saptamana, ii numar paginile in gand iar degetul meu aratator impreuna cu cel mare de la mana dreapta, tind spre reincarcarea lemnului gros de odinioara in foi patate de scrisul dupa care eu....eu tanjesc asa de mult.
Uai mai e si site-ul ala care se repara greu caci i-au survenit problemele-i de rigoare in cursul lui de a iesi din apa, daaaaar...nu va mai zic nici o data fixa, ca iar ma faceti mincinos de buzunar.
Probleme?!
naah!!
Nici nu stiu cum de l-am gasit asa bun.
Se intampla ca de 3 ore stau fastacita asupra template-ului care nu ma mai satisfacea vizual de cateva zile si cum nu cred ca el era de vina in privinta starii mele fastacite, l-am folosit drept cauza incidentelor mele psihice.
incidente alias. tulburari ale inceputului lunii iunie.
Luna iunie nu aduce nimic asupra bunastarii mele, pentru ca desi-s nascuta undeva prin august, niciodata nu am fost nebuna dupa caldura.
...dar asta probabil vorbim prin august cand nu voi mai avea eu cu ce sa va umplu paginile si incep subiectul cu pricina.
N-am domne nici o vaga idee!
Habar n-am de ce am starile astea aiurea...na, dar am o vaga banuiala ca-i si saptamana asta si toata agitatia care a venit o data cu ea pe la munca, mai e si clar NU sesiunea careia nu prea-i simt prezenta ( cu detalii revin cand m-o stresa mai tare ) , mai e si moleseala asta care ma mananca la subsoar' ca vreau si eu la plaja dar totusi mi-e prea cald s-o fac si mai bine n-o fac...siiii si si si vreau sa ma plimb.
Adica toate ca toate dar pana la plecat.
Am nevoie de o resuscitare a SNC-ului si acest lucru este posibil numai o data cu zborul meu temporar cat nici sa va lipsesc. Munte, shes, campie, deal, podis ...pick me for god's...!!!!
Dar despre asta revin cu detalii cand zbor.
Si mai e si salariul ala care trebuie sa vina o data si sa pot sa-mi iau si eu cartea!!!
Astept o carte de 1 saptamana, ii numar paginile in gand iar degetul meu aratator impreuna cu cel mare de la mana dreapta, tind spre reincarcarea lemnului gros de odinioara in foi patate de scrisul dupa care eu....eu tanjesc asa de mult.
Uai mai e si site-ul ala care se repara greu caci i-au survenit problemele-i de rigoare in cursul lui de a iesi din apa, daaaaar...nu va mai zic nici o data fixa, ca iar ma faceti mincinos de buzunar.
Probleme?!
naah!!
2009/06/03
Cu fundul pe pervaz
Carcotasii asteptau de mult pozele astea ! :))
Nu sunt decat eu incercand sa duc la sfarsit o pedeapsa . :D
Nu sunt decat eu incercand sa duc la sfarsit o pedeapsa . :D
2009/06/01
Homecoming
Am citit un articol cum ca cel mai batran blogger in varsta de 93 de ani a murit zilele trecute.
D-zeu sa-l odihneasca in pace, dar stau si ma gandesc cum era sa vad un nene batran de varsta asta fiind preocupat de blogaraie, adica povestind ce i se intampla zilnic si eventual tinand teorii despre viata samd.
Na, nu mi s-ar parea un lucru chiar asa aiurea, cred ca daca ai indeajuns de multa rabdare incat sa asculti un batran in timp ce povesteste, sigur ramai cu niste concluzii importante prin capsor. Rabdarea asta nu prea o aveam decat dupa ce trecem de o anumita varsta, dar poate e si asta un lucru normal al vietii.
Intr-o alta ordine de idei, azi e luni si de aici pleaca toate nemultumirile.
V-as intreba de ce e luni?! dar cred ca nici voi nu stiti sa-mi raspundeti.
Va las cu o piesa faina in care il intalnim pe minunatul Chris Martin ( Coldplay).
Kanye_West_Ft_Chris_Martin-Homecoming
D-zeu sa-l odihneasca in pace, dar stau si ma gandesc cum era sa vad un nene batran de varsta asta fiind preocupat de blogaraie, adica povestind ce i se intampla zilnic si eventual tinand teorii despre viata samd.
Na, nu mi s-ar parea un lucru chiar asa aiurea, cred ca daca ai indeajuns de multa rabdare incat sa asculti un batran in timp ce povesteste, sigur ramai cu niste concluzii importante prin capsor. Rabdarea asta nu prea o aveam decat dupa ce trecem de o anumita varsta, dar poate e si asta un lucru normal al vietii.
Intr-o alta ordine de idei, azi e luni si de aici pleaca toate nemultumirile.
V-as intreba de ce e luni?! dar cred ca nici voi nu stiti sa-mi raspundeti.
Va las cu o piesa faina in care il intalnim pe minunatul Chris Martin ( Coldplay).
Kanye_West_Ft_Chris_Martin-Homecoming
Abonați-vă la:
Postări (Atom)