De la jumatatea lunii octombrie, in toata lumea va rula timp de 2 saptamani filmul structurat din ultimele luni ale lui Michael Jackson in pregatirea celor 50 de concerte din Londra. Biletele vi le puteti lua de pe data de 27 septembrie, filmul ruland cel putin la noi in Constanta, de pe 28 octombrie pana in data de 12 noiembrie. Si ma tot gandeam ca asta e unul dintre putinele momente in care ma bucur ca locuiesc in Constanta. Nu vreau sa-mi imaginez ce va fi in Bucuresti la goana de dupa bilete.
Ma mai gandeam, cum ar fi sa se faca o urna speciala/un cont special in fiecare tara afectata de criza asta financiara, iar banii stransi de pe urma biletelor, care ohooo or sa fie multi, sa fie donati statului in scopul miscarii impotriva crizei. E un deziderat, dar cred ca Michael ar fi onorat sa faca o ultima donatie pentru oameni.
Cred ca orice om din momentul in care se naste si pana moare trece printr-o gramada de probleme si se infrunta cu o mie de stari noi si situatii dezamagitoare carora trebuie sa le faca fata. Fie ca cineva asteapta in umbra si spera ca totul sa iasa bine pentru ca esti un simplu om sau chiar Michael Jackson, mijlocul cel mai de pretz este sa continui, sa razbesti macar pentru ochii care te asteapta s-o faci.
Noua, oamenilor, intotdeauna ni se vor ascunde lucrurile importante. Face parte din regula de aur a sistemului din care facem parte, si toata lumea stie asta. Daca ni s-ar divulga toate secretele bine ascunse ale acestei lumi probabil ca in primul rand nu am mai fi in siguranta noi de noi iar in al doilea rand am da peste cap toata securitatea si tot succesul convietuirii pe acest pamant, noi cu noi. Ce am citit eu in ultimele 2 zile, au fost raspunsuri la intrebari pe care le aveam de foarte mult timp cu privire la viata lui Michael Jackson. Ceea ce aduce interesant aceasta carte inafara marilor secrete care ne-au fost ascunse, noua fanilor, sunt simple tributuri ale multor lucruri care s-au intamplat de-a lungul timpului, dar de care oamenii s-au ferit, cei care le-au cunoscut, sa le divulge.
Prin aceasta carte l-am cunoscut in primul rand pe M. J. ca si copil privat de copilaria obisnuita, cu jocurile si libertatea ei. Am cunoscut copilul care zambea si era fericit in spatele sticlei dar care isi dorea in fond si el o copilarie normala. Toate acuzatiile aduse la tv in ultima vreme tatalui sau au in mare dreptate. Poti acuza omul care i-a suflat copilaria Regelui dar nu-i poti da in cap omului care detine meritul reusitei unui asemenea om.
Apoi am cunoscut omul MJ cu problemele lui de sanatate, care sunt nenumarate : de la vintiligo (dinstrugerea celulelor pigmentare ale pielii), la LES ( boala prin care sistemul imunitar al bolnavului nu poate face fata intre tesaturile proprii si intrusi, atacandu-le). Acestor boli suficient de ingrijoratoare li se pot adauga multe altele prin care Michael a trecut de-a lungul vietii : acneea severa care l-a marcat psihic punand bazele obsesiei de mai tarziu privind fata lui, spartul nasului in timpul unei repetitii, parul ars in timpul filmarii reclamei de la pepsi si de ce nu stresul cauzat de oamenii care s-au hotarat peste noapte sa-l infunde in puscarie si datorii punandu-i in brate cele mai jenante acuzatii.
Femeile din viata lui si viata amoroasa a starului ne arata nevoia omului de afiliere, nevoie mult mai puternica decat la orice adolescent normal care isi traieste varsta la cote normale. "Nu-mi doresc sa insemn totul pentru toata lumea, dar mi-ar placea sa insemn ceva pentru cineva" (MJ).
Ceea ce aduce aceasta carte in lumina, exact cum va spuneam este un lucru extraordinar. Autorul ne vorbeste despre razboi, despre presedintii SUA in lumina retrovizoare a marilor genii ale acestui pamant care n-au facut altceva decat sa se alature de oameni si sa le transmita ganduri de pace si iubire. De la John Lennon pana la Michael Jackson drumul este lung si batatorit dar din prisma nevoii conducerii americane de a muta fronturile de lupta ca intr-un joc si din nevoia de a vinde oamenilor gogosile care trebuiesc mancate mai intai, sistemul ne fereste atat de finut iar de informatii pe care nu trebuie sa le stim. E aici o intreaga istorie de vorbit, timp si spatiu pe care nu le am la dispozitie si cel mai sigur in momentele astea ar fi sa luati voi cartea si sa cititi. Tot ce trebuie retinut este ca lumea ii va ajuta mereu sa creasca pe oamenii care vor transmite mesaje frumoase oamenilor si-i va uni, dar tot ea ii va infunda si in pamant atunci cand nu va mai fi nevoie de ei.
Trecerea lui MJ de la o religie la alta si controversele pe care le-a facut acest lucru este un alt capitol interesant al cartii. Desi suntem mici si credem ca religia nu mai reprezinta ca o data punctul de decizie forte al acestei lumi, miracolele se intampla pana si in zilele noastre...
Decesul in sine al Regelui imi pune din nou mari semne de intrebare, din cauza doctorului cardiolog care si-a schiopatat rolul in acest teatru trist. De la administrarea stupida a analgezicelor care sa-i provoaca somn starului pana la moartea lui pana si un copil ar putea sa intelege, mai ales ca este o diferenta de la cer la pamant intre anestezie si somn. Din anestezie nu te trezesti odihnit, pentru ca anestezia nu e acelasi lucru cu somnul. Administrarea repetatelor anestezice din acea noapte reiese exact imposibilitatea vreunei fiinte omenesti de a-l mai trezi pe Michael din somnul care avea sa ne intunece sufletele. Un citat de pe un blog caruia autorul ii pastreaza anonimatul, se potriveste de minune " Cei care l-au ucis pe MJ ar fi trebuit sa se gandeasca de doua ori, pentru ca, dupa moartea lui, numarul fanilor s-a dublat-iar eu sunt unul dintre ei".
Posibilitatea ascunderii lui nu este exlusa nici in aceasta carte, fapt care imi intareste si mai mult campul visator, mai ales ca-i placeau foarte mult farsele si deghizarile. "Dar la urma urmei, daca el ar fi ales sa ne pacaleasca pe toti, l-as intelege."
"Si totusi nu e lasat in pace nici acum, asa cum nu a fost lasat toata viata. Poate ca zvonurile sunt intretinute de media, cu un scop. Dar la toate acele intrebari care se ridica, eu as raspunde printr-o alta : unde, in lumea asta, ai putea sa te ascunzi, atunci cand te numesti Michael Jackson?".
Asta e unul dintre momentele alea cand iti dau lacrimile, pentru faptul ca esti roman! Ma bucur ca exista oameni si in tara noastra care s-au gandit sa faca asa ceva!
Incepusem sa iau niste tripuri ciudate. De-asta am si renuntat sa vorbesc atat de mult despre MJ. Credeam eu c-am scapat de fanatismul de odata; ei nu, l-am resimtit.
Cert e ca mass-media asta nu ma ajuta deloc. Ma bucur ca se mediatizeaza intr-un fel, pentru ca e o pierdere grandioasa dar in acelasi timp pt mine si creierul meu nu ne ajuta deloc publicitatea asta.
Cum reactioneaza Romania la moartea lui MJ? Oamenii si-au pus in gand sa ne adune pentru semnarea unei petitii si asa o alee din Herastrau va purta numele lui Michael Jackson.
Probabil sunt inca in stare de soc, sau cum vreti voi s-o numiti, refuz sa cred ca asta poate fi sfarsitul unui om atat de iubit ca M.J.
Mai trece o ora mai citesc o stire, mai stau putin mai ascult o melodie, mai intru cu cineva in discutie mai aflu ceva nou.'
Toti prietenii mei imi spun ca Mike e in Cuba langa Elvis, Bob Marley, 2Pac, Frank Sinatra si tot restul gastii. Cica se distreaza la maxim si fumeaza din jointurile pe care i le aduc zilnic prietenii popositi prin Heaven ai lui Marley. Creierul meu ii neaga sfarsitul si cred ca devin paranoica daca mai spun asta de multe ori ... dar omul asta nu a murit!
In momentele in care nu am stat in fata calcului si nu am reusit sa ma mai intristez cu vreo alta informatie dureroasa, am mers si eu ca orice constantean la plaja. Cat mai departe de mamaia, sau de miezul ei. M-am dus pe minunata plaja H2O pe unde a trecut blonda duffy muffy, nu neaparat ca sa-i calc peste unde piciorusele ei cremuite cu lotiuni londoneze au trecut, ci ca sa nu ma intalnesc cu fel de fel de oameni cunoscuti in ani anteriori si cu care nu prea aveam dispozitia unei discutii.
Nu m-am pricopsit cu discutii tinute din bun simt ci cu arsuri ingrozitoare pe fata, burta, picioare. Nimic nou, la cat de alba sunt eu.
Seara trecuta mi-am petrecut-o, eu impreuna cu arsurile mele evident, in Friends, barul despre care va mai vorbeam. Despre cum a fost acolo veti afla intr-un viitor post pe http://www.constantablog.net/ .
p.s. pentru cei care n-au apucat sa dea click de pe pagina de blog, pe http://www.monifique.blogspot.com/ imi puteti vedea saptamanal ultimele preocupari fotografice.
Sunt lucruri pe care efectiv nu le pot crede, pentru ca ele niciodata nu mi s-au aratat acolo in baza subconstientului meu; adica niciodata nu mi-am imaginat cum ar fi sa mor eu, si exact la asta mi s-a dus gandul azi fara sa vreau.
Am ajuns sa cred ca nimic nu mai este imposibil si ca oricum la un moment dat se intrerupe.
N-am crezut ca voi auzi vreodata "A murit Michael Jackson!".
E paradoxal, si mi s-a cutremurat tot creierul de dimineata cand mi s-a zis. Am ramas pret de cateva minute cu un mare nod in gat avand tripuri peste copilaria mea cand ascultam cu tata la casetofonul care-mi prindea banda la casetele de 90 de minute, apoi caseta video de la concertul lui din Italia, putin inainte de concertul de la noi, pe care mi-a facut-o mama cadou de ziua mea, undeva pe la varsta de 7 ani cred.
Cateva weekenduri la rand, eu si tata ne uitam la concertul ala de parca de fiecare data era unul nou.
Ani la rand am ascultat muzica lui! O data cu cresterea mea in varsta, crestea si speranta ca intr-o zi sa aud in presa "Ultimul album al lui M. J. a cutremurat lumea!".
Mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am rostit in gand asta.
Omul asta nu poate muri!
E ca si cum mi s-ar fi scufundat orice urma vie a copilariei mele!
In Our Darkest Hour In My Deepest Despair Will You Still Care? Will You Be There? In My Trials And My Tripulations Through Our Doubts And Frustrations In My Violence In My Turbulence Through My Fear And My Confessions In My Anguish And My Pain Through My Joy And My Sorrow In The Promise Of Another Tomorrow I'll Never Let You Part For You're Always In My Heart.
