E bine sa facem topuri!

Cand vorbim despre topuri imi dau seama ca nu exista om pe aceasta lume care nu se foloseasca de strategia lor.

In general, oamenii fac topuri pana si cand merg la cumparaturi, cand mananca mai multe lucruri de pe un platou, cand pleaca la munca etc etc etc; asta ca sa nu mai spun de topurile in care intram in sfera cinematografica, muzicala samd.

Cu cat sunt mai stresati in general oamenii folosesc mai mult topurile. Pentru ca prin prisma lor isi dau seama de felul in care un lucru il depaseste pe celalalt si de masura in care ele, lucrurile transpuse in top ii plac mai mult sau mai putin.
Cred ca poate deveni si relaxanta ideea de a face un top al lucrurilor cu prioritate.

Eu cred ca strategia asta a topurilor este benefica.

E clar ca un lucru iti poate placea la maxim si sunt de acord cu iubirea asta pentru arta pura pe care evident nu ti-o poti explica nici tie nici celorlalti dar in acelasi timp sunt si de acord cu teoria cum ca nu-ti poate place orice.
Ar fi o lipsa de gandire, de clasificare si de rationament.

E bine sa separi tot timpul ceea ce e bun de ceea ce nu e.
E bine sa plauzezi cu argumente pentru lucrurile care iti stau in primul rand in fata scenei dar si sa nu le argumentezi pe cele care-ti plac si atat.

In concluzie, e bine sa facem topuri.
Pentru ca prin topuri invatam sa iubim mai inteligent tot ceea ce merita iubit.

O zi a indragostitilor in fiecare luna!

Pun pariu ca daca scriam asta prin februarie nu dadeati doi bani, da' cum mi-au curs ideile aseara in timp ce stateam obosita in pat, am zis sa va spun ce-mi trecea prin capsor.

Ma gandeam ca ne exprim cam prost si cam rar in public sentimentele si ca societatea asta asa cum e ea, ne permite sa facem mult prea putine pentru a imbunatati situatia de fata.

Mi-am adus aminte de fapt de sfantul valentin si de ziua indragostitilor si de faptul ca nu avem decat o zi pe an din pricina acestui egoism colectiv, pentru a ne exprima iubirea pentru persoana pe care o iubim.

Ar trebui sa facem asta mai rar.
Adica de ce sa imi strang bani din ianuarie sa-i cumpar nu-stiu-ce vrea el sau eventual sa aflu ca-i place ceva mult de prin mai si sa zic "eh lasa ca-i fac cadou ori de ziua lui, ori de ziua indragostitilor". Adica astept un an sa fac asta.
Si nu ma refer aici numai la cadoul material dar psihic reusim sa ajungem la performanta de a tine deoparte multe din gesturile si cuvintele pe care vrem sa le spunem mai des, si le pastram pentru "zile deosebite".
Ce prostie, nu?

Ar trebui sa ne gandim sa bucuram persoana pe care o iubim mai des.
In sensul ca eu una nu as avea nevoie de o zi recunoscuta national sau mondial ca sa fac micile surprize prin care as putea afisa zambetul pe fata lui, dar in acelasi timp suntem mega fortati de un colaps imaginar din care nu putem iesi.
Habar n-am de ce, poate din cauza lipsei banilor si a motivatiei.

Nu zic ca nu sunt si oameni care o fac mai des, dar majoritatea si aici vorbesc da, de toata populatia care cumpara inimioare rosii si breloace cu "te iubesc x", o fac numai in februarie.

Si asta mi-a trezit mie spiritul creativ aseara si mi-a rasarit ideea ca am putea avea o asa zi a indragostitilor lunara, sau bilunara..cum vreti si voi.
Dar zic lunara pentru ca ma gandesc ca suntem inca in perioada de criza financiara si dupa cum citeam intr-un articol, criza economica duce si la criza de imaginatie in cuplu, in viata sexuala etc etc etc.

Deci, o zi lunara a indragostitilor.
Pentru ca dragii mei, daca nu ne apropiem noi si daca nu invatam sa facem asta apai nu ne mai apropie nimeni.

Astept idei si sugestii si eventual daca nu vreti sa facem asta intr-un mod public pentru a nu ne considera vreun rasarit de om, ca fiind o specie :D, apai atunci dupa ce petreceti o zi a indragostitilor inafara ariei de propaganda, sa ne povestiti si noua cum a fost si ce ati facut.

27 mai si Capidava

Ieri seara pe la 18 plecam din Constanta spre Capidava.

Cu inca 3 barbati in masina imunitatea feminina nu-si facea simtita prezenta slabiciune, pentru ca ea nici nu exista.
Insa pe la jumatea drumului cedeaza masina si zidul acela de aparare al barbatilor impotriva a tot ceea ce sensibilul feminin se clatina, nu mai avea nici o importanta.

Ma gandesc, nu des, dar acum ma gandesc ca toate problemele astea cu masina au facut ca destinul sa ma aduca in satul natal al mamei mele, care este undeva prin apropiere de harsova.

Rezolvam problema acolo, care desi pe moment se anunta o rezolvare de durata, la iesire din sat rezulta a fi una temporara.
Masina avea aceeasi problema, numai noi aveam 3 sfaturi in plus de la mecanicul din satul unde poposisem.

Pe la 22 ajungem intr-un final in Capidava.
Ne stabilim in tabara de lucru a tinerilor arheologi din romania care-si lasasera matele, transpiratia, bucatile de unghii tocite si tot sufletul de cu verile trecute pe asa zisele lor santiere, cetati si ruine in al nostru uzual.

Ii dam drumu la gratar, la mici, carne si ceapa; la vin si whiskey din cel scotian si nu numai si incepem usor usor sa alunecam, iar noaptea aluneca o data cu noi.

A fost o noapte plina : de la dansat sarbe la muzica macedoneasca, la new wave si raggae, la ska si indie; de la desenat pe picioare in timp ce se dormea, la ridicat cu salteaua in aer...
Cred ca si stelele aseara in Capidava erau in acelasi ritm de petrecere cu noi, pentru ca in timp ce muzica curgea in curtea taberei si asupra chipurilor bete si obosite, stelele isi asezau oranduiala lor pe cer.
De parca noi nu le vedeam pe ele, iar ele nu ne vedeau pe noi.

Am incheiat seara in aroma dulce a demisecului alb pe care-l sorbeam inca, de pe buzele noaste.

Azi dimineata am plecat sa vizitam vestita cetate si sa facem poze.
...si am ajuns pe malul dunarii cu picioarele in apa plina de ganganii plutitoare, cu ochii atintiti asupra posibilelor ascunse monede sau ceva-uri cu care ne-am putea mandri.

Am facut fotografii o mie si ne-am bronzat.

Va scriu acum toate astea in timp ce ma racoresc cu un compot de ananas...
.... si in timp ce mintea si trupul meu se pregatesc de noi calatorii si noi aventuri.

Kasabian-Processed beats

Nu nu, clar am nevoie de o anumita dispozitie ca sa-mi schimb muzica din mp3.

Si ma cam deranjeaza sa stau dimineata cand plec la munca cu mana in buzunar tot drumul ca sa gasesc o melodie cat de cat sa-mi satisfaca cerintele de melomana adormita.
Si cu greu gasesc pt ca-i muzica veche, sau neactualizata cum vreti voi sa-i ziceti.
Asa, iar am parasit ideea de a-mi schimba muzica din mp3, cel putin pentru moment.

Uai, va tot duc cu zaharelu cu site-ul ala si stiu c-am mintit c-a trecut mult timp de cand va promiteam ca-i dam drumul, dar nici eu nu ma asteptam sa fie atata bataie de cap, pozele-s urcate majoritatea dintre ele, mai trebuiesc cateva retusari facute si gata cu el.

Saptamana asta o sa fie agitatie si-o sa tot petrecem.
De maine plecam la Capidava ca sa sarbatorim, sa facem poze si gratar.
Si-o vom tot lungi cu petrecerea pana-n weekend.

Dar mai multe detalii va dau cand ne vom intoarce de acolo. :D

p.s. melodia asta m-a trezit azi de dimineata.

Batalia salatelor de pui

In ultima vreme m-am tot pus pe mancat salate de pui, si acasa si prin oras.
Si mi-am facut eu asa o lista imaginara de salate de pui din localurile din constanta si nu numai, si am spus sa gasesc un locat premiat avand cea mai buna salata de pui.

Pentru ca sunt bune si sanatoase si mai vine si vara si avem nevoie sa aratam bine si sincer peste tot lipia aia de ti-o da s-o mananci cu salata, e cea mai buna. Mai buna si decat salata.

Pana acum am incercat Marco Polo, La Scoica, salatele preambalate din Mega Image, Mc Donald's si aseara am ajuns si la restaurantul turcesc de pe bdul Tomis din fata primariei.

Unde am mancat o salata cronometrata pentru ca inchideau si m-am cam grabit dar nici daca o mancam mai incet nu cred ca ma indragosteam de ea.
Multe masline verzi, pui stropit cu otet si ardei de un gust dubios...na, nu mi-a placut.
Clar nu-i genul meu de salata de pui.

Asta in timp ce pe langa noi se perindau niste oameni cu bucati de lemne care le duceau in spatele restaurantului.

Deci...pana acum, salata lu' mamon al meu e pe primul loc, putin ajunsa din spate si de cea de la Marco Polo.

:D succes ....mie si stomacului meu.

Stranutul ne dezvaluie comportamentul

Oamenii stranuta aproape zilnic si nu se poate face nimic in privinta asta.

Cand o persoana stranuta, 100.000 de bacterii se imprastie cu o viteza de peste 160 de kilometri la ora. Insa un stranut poate dezvalui importante trasaturi ale personalitatii.

Dupa ce a studiat stranuturile a 547 de oameni, Patti Wood, expert in limbajul non verbal, a concluzionat ca exista patru tipuri principale de stranut, fiecare asociate cu anumite trasaturi de caracter, impartite, fiecare, pe mai multe subcategorii. Asta chiar daca majoritatea oamenilor considera ca stranutul e spontan, dupa cum relateaza funreports.com.

Stranutul entuziast

Dupa cum dezvaluie si numele, este vorba despre stranutul puternic, hotarat. Acesta tradeaza liderul carismatic, care-i influenteaza cu usurinta pe ceilalti, genul de om cu idei geniale. Este intuitiv si ii poate inspira si motiva pe altii. Pune mare pret pe prieteniile pe care le are si stie sa le pastreze, sa le cultive. Este deschis fata de nou-veniti, fata de ideile acestora si fata de noile oportunitati. Ramane intotdeauna optimist si spontan. Stie sa intretina si sa aprecieze o conversatie buna, indiferent ca e la telefon, la cina sau oriunde altundeva.

Stranutul "finut"

E un stranut fara nuante, fara diferente in intensitatea vocii. Cel care stranuta astfel mai degraba si-ar tine respiratia decat sa ofenseze pe cineva.De obicei, este vorba despre o persoana calda si prietenoasa, care isi doreste o existenta calma. Cel mai important lucru in viata acestei persoane este relatia cu ceilalti. Evita conflictele, este calm, loial si dependent de ceilalti. Un bun ascultator, chiar daca uneori are senzatia ca este intrerupt. Este exact genul de persoana gata oricand sa-si ofere ajutorul.

Stranutul moderat

Stranutul de intensitate potrivita, demn, in care, de cele mai multe ori, gura este astupata de un servetel. Acest tip de stranut dezvaluie o persoana atenta la tot, un ganditor, genul de om care intotdeauna gandeste inainte de a deschide gura. Este atent la detalii si precis si vede erorile pe care altii nu le sesizeaza. Are opinii interesante, dar nu intotdeauna ocazia de a si le pune pe tapet. Adora sa citeasca carti care te pun pe ganduri. Repede si gata!

Hapciu! Repede si puternic.

Gata. Fara remuscari. Acest tip de stranut dezvaluie o persoana dinamica, pusa pe fapte, care si-ar dori ca si cei care-l inconjoara sa fie la fel. Genul de persoana eficienta si deloc complicata. Nascut sa fie lider. Om de actiune, bun conducator, un om care munceste pentru a-si duce la indeplinire telurile. Nu va fi bine daca va descoperi ca cineva incearca sa se foloseasca de el.

P.S. HA! Va citesc pana si dupa cum stranutati! :D

via : http://www.ziare.com/

Sigur Ros - Viorar vel til loftarasa

We once had a dream...

Sfanta Elena

Ieri adica pana acum 2 ore ati avut ocazia sa ma strigati Lenuta, pentru ca fuse si se duse...ziua mea de nume.

Pentru cei care inca nu stiu, ma mai cheama si Elena, pentru cei care stiu si m-au sunat sau smsat sa-mi spuna la multi ani le multumesc din toata inima, iar pentru cei care au uitat ... asta e, la anu voi fi tot Elena.

Ma gandeam astazi ca ziua de 21 mai n-a reprezentat niciodata pentru mine ziua mea onomastica, pentru c-am fost ocupata cu multe altele ; cum ar fi ziua lu tata de nume, sau a bunicii mele, sau a unchiului meu, pana si a nasii mele.
Asa ca mereu de sfintii astia de azi am umblat dupa cadouri si dupa flori si am incercat sa-i fac pe altii sa se simta bine.

Lucru de care sunt foarte mandra.

Nu pot spune c-am petrecut ziua tocmai asa cum imi doream, in sensul ca ziua de munca n-am putut s-o tai iar seara am dat-o din evenimente in eveniment, care mai de care mai neplacute.

Noi sa fim sanatosi, si la anu poate reusesc sa ma si imbat de ziua mea de nume.

The Cooper Temple Clause-Waiting game

A venit momentul sa va fac cunostinta cu melodia care e alaturi de mine in fiecare dimineata si ma trezeste cand ies din scara blocului pana aproape de munca ( pentru c-o dau pe repeat de vreo 3 ori ).

Nota bene : pentru ca melodia care te trezeste si pe aia care o asculti cand iesi de la munca .. poate fi decisiva in tot ce vei face in ziua respectiva.

Razboi sclifositelor!

Aproape toate iubitele prietenilor mei baieti sunt cele mai urate, strambe, nesuferite, antipatice, scarbe, sclifosite fiinte de pe aceste pamant.
Pozitia lor le face sa fie asa.

1. Pentru ca pana sa apara ele, ei nu erau de acord cu sarutatul asta excesiv cand ieseam in gasca, la masa intr-un bar/restaurant.

2. Pentru ca pana la ele, prietenii mei mancau orice mancare cu ceapa sau usturoi.

3. Pentru ca pana sa apare ele, parerea mea conta la multe din deciziile pe care trebuiau sa le ia ei, acum nici nu mi-o mai cer, sau daca o fac se intampla foarte rar.

4. Pentru ca pana sa apara ele, stilul lor vestimentar chiar ii prindea, acum sunt ca niste paiete masculine.

5. Pentru ca inainte imi dadeau mesaj de la multi ani la 12 noaptea, acum il primesc abia a2a zi pe la pranz.

6. Pentru ca acum sunt super plictisitori si vorbesc numai lucruri banale incluzand-o si pe ea in povesti.

7. Pentru ca-si fac mai multe probleme despre ce sa-i cumpere ei de ziua ei decat despre incalzirea globala.

8. ...si pentru ca pur si simplu ii vad din ce in ce mai rar.

Si pentru asta si multe altele....azi declar razboi iubitelor prietenilor mei!

Ca sa fi viu, trebuie sa traiesti!

Mi-a trimis Santi o leapsa de acum ceva zile pe care n-am onorat-o, dar o sa fac asta acum in cateva cuvinte, pentru ca asa e frumos.
Asa ca...

Sintagma asta imi aduce aminte de o alta pe care mi-a spus-o un prieten de-al meu si care suna cam asa "ca sa ai ce da, mai intai trebuie sa ai".
Prea departe asemanarea dintre ele, si totusi si cuvantul "cool" are tendinte cocalaresti, sau mie asa-mi suna.

Mie-mi placea mai mult daca suna asa : "Ca sa traiesti, trebuie sa fi viu".
Si totusi nu stiu cat de mult va lasa imaginatia sa inaintati dar si asa sintagma ma stopeaza pe undeva pentru ca e lipsita de sens.

Am ajuns astfel, eu si cu mine la concluzia ca mai bine ar fi sunat "Ca sa fi viu, trebuie sa traiesti!".
Iar campania si bannerul putea fi usor inlocuita cu NOI SUNTEM VII! :D

deci cu permisiunea d-voastra - pas, eu nu vreau sa fiu cool! :D

Cum trec banii pe langa mine

Azi dimineata am fost la banca, sa-mi scot niste bani pe baza de buletin pentru ca am niste probleme cu cardul.
Si intru acolo ii dau lu tanti cartea de identitate face ea ce acte trebuiesc acolo, semnez o cerere de retragere numerar de 250 de lei si astept sa-mi dea banii.

Moment in care ma trezesc cu 250 de euro in fata si cu un fel de chitanta.
:\
Zambesc si-o intreb pe angajata daca sunt cumva fericita castigatoare a vreunui premiu al bancii. :D

Dar nuuuuuu, nu pot sa cred ... fusese o greseala. :))
Si eu care deja ma vedeam undeva prin munti vreo saptamana de banii aia. :D

Arctic Monkeys- Teddy Picker

Oh, gata cu folkul pentru azi!!

Pasarea Colibri-2000 de ani

Azi ascult...

Peninsula sau locul ascuns

De multe ori cand am plecat pe picior de a face poze prin oras, caile mi-au fost imputinate si indreptate inspre zona veche a orasului.
N-am ratat nimic din ce-i acolo, pentru ca uneori chiar reusesti sa te integrezi cu peisajul in spiritul old school si daca nu ti-e nici prea cald, nici prea frig, daca ai si starea necesara pentru a face ce te-ai apucat, lucrurile merg ca unse.

As vrea insa sa va spun ca exista multe alte locuri frumoase care merita pozate in constanta si de care toti fugim.
Din lipsa de timp si de comoditate dar asta e un drum gresit.
Gasiti-le!

Ieri insa mi s-a cam luat de zona veche, si nu vorbesc despre multimea de oameni care-si prajesc pestele sau micul pe bucati de cetate sau in nasul cladirilor cu renume pentru c-am reusit sa trec peste asta in timp si cu bunavointa, vorbesc chiar de claridile care mai au putin si cad peste noi dar care sunt interzise vizitarii din motive de prostie acuta.

Nu-i inteleg si nici nu vreau sa incerc s-o fac.
Era o perioada cand reuseam sa intru in Casa cu Lei, in Hotelul Intim, in Casino adica in locuri cu renume pe care ar trebui sa le viziteze tot constanteanu si tot turistu si sa le aratam si noi oamenilor care vin de departe ce lucruri au ratat in Constanta, dar nu.

Nu e exagerata problema care am pus-o in discutie ieri, pentru ca maine-poimaine vom vedea leii de pe turnurile Casei cu Lei in Muzeul de Istorie si e trist.

Sunt sigura ca nu stim inca de ce lucruri frumoase si pline de istorie suntem privati si sper sa faca in mama naibi cineva ceva-ul ala!

A venit si-o simt! Vara...

Weekendul meu a inceput intr-un mod aiurea.
Ca-s eu firea spontana si stiu ca multi ati vrea sa fiti asa dar uneori nu-i asa de yellow treaba.
Ca ma apuca pe mine spontaneitatile stupide si incep sa fac si sa dreg si sa fug si sa behai si intr-un final sa rastorn toata treaba.

Pentru ca extremismul din mine nu ma lasa sa vad partile bune, dar ma gandesc ca daca nici p-asta n-o aveam, eram un om perfect si asta chiar nu era posibil. :D
Vineri am stat la povesti cu un prieten bun de care imi era atat de dor, si de povestile caruia am profitat la maxim cu ochii mari deschisi.
Adica asa O.O

Si sambata am petrecut-o prin vama veche, unde am mers sa vad procentul de studenti care-si permit sa viziteze locul magic inainte de sesiune, sa-si incarce bateriile pentru ce va urma.
Na, de multi bucuresteni am dat acolo si de o mare de oameni linistiti care se vazuse ca petrecusera din greu cu o seara inainte.

Am mancat o saramura de hamsii cu mamaliguta si ne-am intors in constanta.
Pe seara am iesit la una din terasele din mamaia sa ma indeletnicesc cu o salata de fructe si cu o sarba care din pacate n-am dansat-o.
Revin insa asupra acestui aspect in curand, intr-una din serile cand n-o sa ma mai pot abtine de batait inafara ariei scaunului.

Duminica am petrecut-o "in familie" cu El prin zona veche a orasului, luand amandoi pastila de fotografii de care duceam lipsa.
Seara, am mers la o super piesa de teatru pe care v-o recomand cu inima deschisa - Pana de automobil.

Observ cu bucurie ca vine vara si piciorusele mele isi simt lipsa fustitelor si rochitelor pe care incep sa le port si in care incep sa ma simt atat de bine.

Sa avem o vara cum n-am mai avut-o!
P.S. Sa-mi traiasca mamon!!! :D

Nevoia de a ramane oameni

....de Adrian Paunescu

"De multă, foarte multă vreme, s-au împuţinat şi riscă să se stingă definitiv relaţiile dintre oameni. Societatea profitului şi falimentului trece cu şenilele banilor ei şi ale absenţei banilor ei, peste prietenie, peste fraternitate, peste înrudirile voluntare.

De când nu am mai auzit de venirea finilor la naşi? Acele obiceiuri străvechi, care obligau pe oameni să se întâlnească, nu aveau decât în cazuri maladive un rost mercantil. Naşii nu aveau nevoie de ploconul finilor. Prietenii îşi aşteptau prietenii pentru ca, împreună, să-şi alunge singurătatea urâcioasă.

O mare familie parcă s-a destrămat, aici, între graniţele României. Şi ea, această mare familie, s-ar sinucide, probabil, dacă plecaţii din ţară n-ar micşora această nenorocire, cu dorul lor, cu grija lor, cu întoarcerea lor acasă.

Astăzi, în plină epocă materialistă, credinţa – în diversele ei ipostaze – ar trebui invocată şi trăită ca un contrapunct. Prea multă ură, prea multă indiferenţă, prea multă suspiciune!

Care mai sunt relaţiile dintre oameni? Mai există gratuitate în aceste raporturi omeneşti, cărora nebunia profitului şi spaima falimentului le-au pus surdină. Mai poate sta cineva, într-o noapte, în jurul unui pahar, niciodată golit până la capăt, ca să asculte sau să spună cântece şi poezii? Mai există jocuri de spirit?

Mai există omenie .......... Mai există stele? Mai există flori? Mai există oameni? Mai există prietenie? Mai suntem vii?

Atunci, ne strângeam unii în alţii, de teama de a nu fi surprinşi singuri de nenorocirile vremii. Aveam, dacă aveam, un telefon şi rescriam istoria fiecărei zile, la acel telefon. Acum, la toate telefoanele, ţiuie singurătăţiile.

Iar când sună cineva, sună pentru că are de exprimat o rugăminte, are de adresat o cerere, are de căutat o relaţie. Şi, în general, toate telefoanele sună ocupat. Deşi nu vorbeşte nimeni la ele. "

Depeche Mode - Personal Jesus

Dave Gahan- fa-te bine!

E deja joi.
De ieri, organizatorii concertului DM ar fi trebuit sa ne anunte ceva.
Mai incape sa spun ca-s extrem de dezamagita?

"Promotorii bulgari Sofia Music Enterprises, care organizează concertul trupei Depeche Mode din Bulgaria, programat luni, au declarat pentru MEDIAFAX că show-ul de la Bucureşti al formaţiei, programat sâmbătă, a fost anulat, la fel ca şi cele de la Atena şi Istanbul.

Până în prezent, reprezentanţii Emagic, organizatorii concertului Depeche Mode de la Bucureşti, nu au confirmat anularea evenimentului.

"Conform www.depechemode.com şi www.purpleconcerts.eu, show-urile Depeche Modeprogramate la Atena şi Istanbul nu vor mai avea loc la data stabilită.

În ceea ce priveşte, însă, concertul de pe 16 mai din Capitală, acesta nu este anulat, aşteptăm veşti privind starea de sănătate a lui Dave Gahan, precum şi poziţia oficială a reprezentanţilor trupei privind concertul de la Bucureşti şi celelalte show-uri din turneu.

În curând vom reveni cu informaţii pe acest subiect", au declarat oficialii Emagic.
Organizatorii români au oprit construcţia scenei care se ridica în parcul Izvor, până la noi informaţii."

Ma doare spatele de atatea concluzii

De aseara am inceput sa urc pozele pe noul site si sper ca in maxim o saptamana sa-i putem da drumu. Timp in care ma voi ocupa de alimentarea lui cu fotografii si de inregistrarea numelui.
Picanterii.
Aseara ma jucam cu vechile mele fotografii si mi se facuse o pofta nebuna de pozat, si tot asa incep sa ma enervez pe sistemul asta de 2 bani care nu ma lasa sa fac ce-mi place, sau cel putin nu-mi da timpul incat sa fac mai des ce-mi place.

Nu-i nimic, nu ma enervez dar o sa-l fac sa-si bage unghia in gat, pentru ca n-am de gand sa stau si oricum o sa-mi rezerv spatiu si timp pt poftele mele.

3 zile mai sunt pana la Depeche Mode si asta inseamna 2 zile de plimbat prin Bucuresti, cand am de gand sa respir aer proaspat de Cismigiu in infundatura aia de capitala si nu numai.
Frumoasa antiteza... poate o sa reusesc s-o vad si din spatele aparatului.
Si de fapt acum imi dau seama ca eu n-am privit niciodata Bucurestiul ca un loc unde sa pot poza, si cred ca n-ar fi tarziu s-o fac acum.

Intr-o alta ordine de idei de azi mi-am promis sa fiu un om mai intelegator, mai rabdator si mai Eu.
Mi-am dat seama ca vechea cortina de om cu asteptari marete ar trebui sa intre in carantina.
Cel putin pentru moment...

Pentru mai multe informatii accesati site-ul spitalului 9, de nebuni.

Blue Foundation-Watch you sleeping(2)

Povestea ultimei calatorii ne intoarce de acolo de unde am plecat :

Louise Attaque-Je t'emmene au vent

Foarte faina e melodia asta, aproape c-o uitasem acolo ratacita in playlist.:D
enjoy

Somnambula de sambata noaptea

Sunt somnambula.
Sau cel putin am o forma a somambulismului pentru ca nu ma ridic din pat dar actionez in mod inconstient in timpul somnului.
:D uau

Azi noapte, trecute 2 ore de cand ma pusesem sa dorm adica trecusem din starea de veghe in starea de somn, pun manuta frumos pe telefonul cu care dorm in pat, adica eu si telefonul avem o relatie intima noaptea, si-l sun pe El.
De fapt ma intreb daca pe El vroiam sa-l sun sau apelam pe oricare era ultimul in lista de apeluri efectuate recent.

Mi-ar placea sa cred ca vroiam sa-l sun pe El, nu pe altcineva la nimereala dar nu stiu cum reuseam eu asa inconstienta sa-l caut pe El la ultimii apelati si daca cumva El nu era printre primii 4 cati imi permite display-ul telefonului sa vad, daca il cautam mai departe.

Azi mi-a spus c-am vorbit numai franturi de idei si ca tot repetam c-o sa-i spun mai multe maine, adica azi.

Mi se pare un lucru destul de greu de facut, asta cu apelatu in cazul unui somnambul si ma intreb cate lucruri mai pot face.
De exemplu mi-ar placea sa stiu ca pot face omleta in timpul starii de somn.
hoho...
Dar...probabil c-as intra in cartea recordurilor si n-as mai fi asa de simpatica pe cat sunt acum. :D

Oliver

Azi facem reclama!
Facem ca merita.

Exista o trupa pe numele ei Oliver, baieti originali din bucuresti, mai putin tobarul-constantean, pe numele lui Razvan, care ma impresioneaza pe mine in mod deosebit.
Initial i-am ascultat, cu Razvan in fata scenei, acum vreo 2 ani de zile la Stufstock in Vama veche, cantand niste coveruri Muse de toata frumusetea.

De curand le-am descoperit adresa de myspace si m-am gandit c-ar merita sa-i ascultati.

http://www.myspace.com/trupaoliver

Un dor...

"In seara asta a trebuit sa gatesc.
Doar eu si tata, o cina nemaipomenita.
Toata viata mea am asteptat asemenea moment, iar acum ca mi s-a oferit sansa, am incercat sa dau ce-i mai bun din mine.

Prin urmare aveam la dispozitie numai 20 de minute sa fac ceva cu care sa-mi impresionez bossul.
Am pus spaghetele la fiert, am facut rapid un sos care spre surprinderea mea a iesit chiar bun, si cand s-a deschis usa la bucatarie, totul era pregatit.

A mancat de-a spart si a savurat la maxim povestirile mele simple si neimportante din calatoriile de anul asta.
L-am facut sa rada, sa zambeasca, sa soarba vinul rosu din pahar si sa isi doreasca sa ma vada acolo in situatiile pe care i le povesteam.

La final m-am ridicat brusc sa-i iau farfuria din fata, iar el m-a apucat cu mana lui puternica de incheietura bratului si tragand in jos palma, m-a sarutat pe frunte soptindu-mi c-a fost cea mai frumoasa seara pe care a avut-o in ultimii ani.
Apoi a glumit asa cum numai el poate s-o faca, spunandu-mi : deci gandeste-te cum scapam o data de maica-ta!"

...imi doresc si eu un asemenea moment cu tatal meu.

Orgoliu prin fibra

Sa ne multumim noua insine c-am reusit sa scapam de epoca messengerului.
Cel putin generatia mea a reusit cu siguranta.
Cei de dupa noi, inca mai prezinta tulburari in ceea ce priveste statutul lor pe messenger.

Si ca sa va exemplific, o sa va povestesc urmatoarele...
Nu sunt singura care nu vede messengerul ca o activitate unica in fata calculatorului. E clar ca atunci cand esti available pe mess mai faci si multe alte lucruri acolo : curat prin camera sau in calc, lucru in diverse programe, poate te uiti la un film, poate citesti ceva etc etc.

Desi suntem toti de acord cu acest lucru pentru ca toti practicam asta, lasati-ma sa cred ca nu-s oameni care deschid calcu doar ca sa stea pe mess, ne si botim prostesc pe asta.

In general dimineata inainte sa plec la munca, imi deschid calcul si ma asez acolo cu un "prin casa", numai in cazul in care cineva ma vede si are nevoie sa-mi transmita ceva.
Si ma trezesc azi cu un sms pe telefon c-am primit ignore de la cineva caruia nu i-am vorbit pe messenger.

Asta n-o s-o inteleg niciodata : ignore-ul il dai atunci cand cineva te deranjeaza si nu te lasa in pace, dar atunci cand omul ala nici nu te baga in seama, de ce-i mai dai ignore?
Poti frumos sa-l stergi, si pentru el si pentru tine va fi acelasi lucru : nu veti mai vorbi.

Dar nu, ulterior mi-a explicat un tanar care e treaba cu ignore-ul : este o chestiune de orgoliu, e ca si cum dai papucii cuiva, intotdeauna cel care va zice stop, va suferi mai putin decat cel care este parasit, ignorat samd.

....tare am mai imbatranit si mult ne-am mai maturizat dragilor.

O pereche de neuitat:

Eu si Homer Simpson ...

Ska-P - Resistencia

Cum ziceam...

Eu...

Si Silistra...

De dupa

Imi exprim regretul pentru intoarcerea mea acasa prin acest : hdfjksbiubvgsbgfisdbv!
Pareri dupa 1 mai?
mmm, vama e prea aglomerata, asa era mereu dar parca ma simteam mai bine sa dea peste mine un roacker metalist sau un hipiot...sau chiar si un pancar...ei bine, nu-mi place sa dea peste mine x si y oameni care-i vad prin mamaia.
E ca si cum au facut schimb : pancarii au facut schimb cu oamenii de mamaia, caci foarte putini crestati mai vezi prin vama veche si daca cumva schimbul asta a fost posibil, damn u!
Nu-mi place.


Ultimul lucru care-l vreau e sa devina vama un loc de promenada pentru tot omul.
E cred un egoism care-l avem noi cei care mergem prin vama....asa ca sper mamaitilor sa nu va simtiti bine in vama si sa nu mai veniti! da?!
Dupa seara de unu mai petrecuta in vama am plecat spre malul dunarii asa cum va spuneam.


Initial la Ostrov unde ne-am delectat simturile intr-o casa veche de peste 150 de ani, am (u) mancat ciorba de peste, peste pe gratar, cartofi copti, am baut tuica si vin si am dormit cate 4 in pat inspre deliciul frigului care din fericire nu mai avea pe unde intra printre noi.


A doua zi am trecut vama spre bulgari, la Silistra unde am reusit in 2 ore sa facem cateva poze si sa admiram dunarea si ruinele de pe malul ei.
Dulciurile clar n-au lipsit, halva si ciocolata cu napolitane savurate pe bani bulgaresti.
Am facut diabet dar mi-a trecut.


Seara am petrecut-o intr-un sat de langa Ostrov, la Almalau, unde ne-am reunit cu oamenii si am incins cel mai bun gratar din viata mea : cu carne, mici, ceapa si paine calda facuta in casa.
Am baut vin de butoi, am ascultat muzica buna si mi-a parut rau pentru o secunda ca nu pot ajunge mai des in locuri ca acela.

La intoarcere, drumetia mi-a fost condimentata de ochii uimiti si lacomi ai copiilor din satele sarace, care ne priveau pe drum, in timp ce autobuzul nostru se grabea sa ne duca acasa.

As vrea sa fie 1 mai in fiecare weekend!

UNU mai!

IUHU! :D
1 mai :D
Diseara Vama Veche ! :D apoi ne mutam pe malul dunarii :D