Primavara cu gust de muraturi

Zambesc. Pot sa zambesc? Sigur ca pot.

mmm, azi am luat martisoare; am ajuns cu ocazia asta in oras pentru a avea de unde alege.
N-am fost niciodata un fan al prostioarelor astea de 1 martie dar mereu le-am cumparat doamnelor importante din viata mea pentru ca... asa e frumos nu?

Si o data cu ideea daruirii martisoarelor m-am gandit sa initiez eu pe mine adica pe stomacul meu un concurs de muraturi.

Da, exact cum suna. Pentru ca mie-mi plac foarte mult si nu pot merge intr-un restaurant numai ca sa-mi iau muraturi adica s-ar uita oamenii ciudat la mine.
S-ar gandi ca-s super acra, ceea ce nu sunt...normal.
Si cu siguranta cele de acolo sunt de cumparat deci n-am face nici o afacere.

Anyway si am dat start jocului cum ziceam; am mers la bunica, am pus-o sa scoata pe masa toate bunataturile de muraturi posibile; a-ncercat ea acolo sa ma impresioneze cu fel de fel de ornamente si chiar a reusit; apoi am mers la sora bunicii mele.

Adica m-am gandit sa nu merg la verisoar-mea care e maritata de 6 luni ca sigur toate muraturile le are cumparate si la recomandarea mamei am mers la "babele" din neam.
Uh, ce uratzel suna.

Si deci cum spuneam sora bunicii, a adus butoiu cu varza m-a umplut de fel si fel de mirosuri, am mancat...am dat martisoru', am plecat.

Ultima pe lista era mama, i-am zis ca n-o fac baba ca nu e dar ar fi frumos din partea ei sa aibe cu ce sa ma impresioneze.
A acceptat.
Numai ca nu mai pot manca muraturi...
Cred c-am baut peste 3 litrii de apa azi.
Si e groaznic. Am gura de parca e Sahara pe timp de noapte.

Nu i-am dat martisorul normal, i-l dau maine cand imi da muraturile :D

revin cu ultimele detalii si cu premierea :D