We are all Mr. Nobody. Cause we know our scenary may not exist.
Nemo este un copil de 7 ani ai carui parinti divorteaza. Pus in momentul de a alege cu cine sa ramana, viata lui ia conotatia imaginata de propria lui situatie. Fiecare alegere este un scenariu de urmat, si fiecare scenariu are propriul lui scenarist.
Si ma gandeam in timp ce priveam filmul ca toate scenariile astea, posibilele astea vieti sunt ca niste bilute puse intr-un bol. Ai bagat mana si hop, daca nu esti prea atent la incheietura, ai ales biluta roz. Poate daca era mai cald afara, o alegeai p-aia verde.
- Everything you say is contradictory. You can't have been in one place and another at the same time. Of all those lives, which one is the right one? -Each of these lives is the right one! Every path is the right path. Everything could have been everything else and it will have just as much meaning.
Imi cam pare rau c-am privit doar primul film, ce-o fi urmat chiar nu stiu. Noi am stat doar la Soul Kitchen, un film despre un restaurant cu 12 mese, un patron care face pe bucataru, o ospatarita cu nume de Lucia, un batran hippie care vopseste o barca, niste prieteni care canta rock, o iubita care pleaca la Shanghai si un frate iesit cu portia din puscarie. Si se pun ingredientele, se amesteca si iese o comedie mijto. Cred ca foarte foarte putin m-am dus cu gandul la Coen brothers si la natura lor de a reconstrui viata intr-un mod academic, astfel pastisa lor este una perfecta, numai ca spre deosebire de ei in Soul Kitchen am simtit ca e totul mult mai viu. Dar, probabil e o comparatie putina. Filmul asta e ca o poveste de viata captata fara stres si fara capatai, desi intamplarile sunt multe si incurcate. E un film de bere si cu multi prieteni.
Una peste alta, KinoWave a fost fain. Candva, mai vrem.
Barul este deschis pe durata proiectiei. Deoarece s-a racorit afara va sfatuim sa va aduceti extra haine, paturici.. whatever makes you feel comfortable.. Saltele PORTOCALII sunt puse la dispozitie de plaja H2O. See u there!
Daca ma intreaba cineva pe nepusa masa ce instrument as fi, i-as raspunde fara nicio ezitare pian. Imi plac aproape la fel de mult si tobele mai ales cand ascult hardcore, sau chitara si ce pot face instrumentistii din ea, vioara imi da o stare nebuneasca asa, ma incanta, dar nimic nu-i poate egala pianului, undeva in coltul mintii mele. Am ales 5 melodii care au stat cel mai mult in mintea mea, de-a lungul timpului.
1. Clint Mansell-Together we will live forever Am descoperit melodia mult dupa ce-am vazut filmul(The Fountain). De altfel, ocazional, Clint Mansell este unul din compozitorii care imi mangaie timpanele.
2. Yann Tiersen-Comptine d'un autre ete: l'apres midi Yann Tiersen te poate baga in pamant, si tot el te poate scoate de acolo. Cineva imi zicea o data ca daca i-ar canta la moartea lui, n-ar putea rezista sa nu se ridice. Mi s-a parut atat de frumos, spus. :)
3. Coldplay-Scientist Scientist cred ca poate fi cantat si in thailandeza, iti da o stare absolut incredibila. Pianul, pianul e de vina, o sa ziceti. Chiar el.
4. Yiruma-River flows in you Mai de mult am postat melodia pe blog, cu titul "Amazing"; n-am de gand sa schimb nimic de atunci.
I thought Gone Goodbye was beautiful and incredibly well produced, especially since it was made in under 100 hours. There’s a little surprise twist in the plot that is hard to pick up on, but I didn’t even care as I watched it the first time, I was just soaking up the amazing cinematography. If you want to know the meaning, read the spoiler below:
Keith Rivers (Director): “…the balloon used the man to kill himself, the man by the lake is a bystander of the sequence of events.”
De curand nu mai citesc imdb-ul, decat dupa ce vad filmul. Am prea multe detalii acolo care ma pot influenta in opinia mea finala: nota, parerea, criticile, comentariile. Si iata ca lista mea de must-see-movies continua. Taxi Driver. Oamenii ca mine care au vazut la viata lor numa 3 maxim filme de-a lui Scorsese ar trebui sa-si vopseasca parul violet, asta numai dupa ce si-au facut rost de toata lista de filme pe care trebuie s-o vada. Travis(Robert de Niro) e cu drama lui de om mic intr-un oras mare. El e subiectul principal al filmului, sofer de taxi de nevoie, angajat in singura activitate care-i poate aduce bani din orele de nesomn la care adera cu gratie. "Lipsa somnului provoasa in timp tulburari psihice!" asta ar trebui sa scriem pe abtibilduri pe care sa le lipim in troleele marilor orase. Si Christian Bale din Masinistul tot din cauza nesomnului, ajunsese subiect principal al filmului despre care vorbeam. Gandindu-ma mai bine la asemanarea dintre ei, parca aratau cam la fel ca si fizionomie, noroc ca-n anii 70, greutatea scazuta a barbatilor nu era un motiv asa de gros de uimire. Si Travis este singur si dramatic, si ca in orice drama motivele care o produc sunt happeninguri absolut normale vietii.
Multumim domnului Mircea Alexandru pentru aceasta sedinta foto in pline 37 de grade! Traiasca shake-ul de la McDonald's care s-a facut lapte in mai putin de 5 minute.
Cred ca trebuie sa scriu ceva. Mai mult am nevoia sa scriu pentru ca stiu ca si voi aveti nevoia sa va scriu. Simt eu, asa. Am 24 de ani de 2 zile. Primesc sms-uri, telefoane, urari, cadouri, surprize de la voi. Cred ca va iubesc. Nu pentru toate astea, ci pentru ca-mi sunteti timp. Da, voi sunteti de fapt timpul. Cred ca sunteti o bucata naturala din decor care vorbeste, se misca si ma face sa zambesc si care atunci cand mai trece un an imi arata gradatia asta perfecta. La 24 de ani imi propun sa fiu mai putin plastica. Mi-as dori sa-mi iasa, asta si inca multe. Sa-mi iasa bufeul asta pe care vreau sa-l fac cu viata mea. Un hop spre o extrema, un strop de nebunie, un strop de furtuna, imi doresc sa pot fi mai mult eu si mai putin in voi. Cand o sa-mi iasa, poate o sa stiti.
Am citit ca filmul este facut dupa o experienta personala a regizorului Louis Malle. Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o scoala de catolici din Franta; 2 baieti se imprietenesc, unul dintre ei fiind francez iar celalalt evreu. Plot-ul filmului se invarte in ascunderea acestui secret urmat fiind de prietenie si loialitate. Actiunea nu este realizata din spatele dramei unui evreu aflat intr-un grup de francezi, ci din spatele catolicului care reuseste sa pastreze acest secret fata de ceilalti colegi si familie. Se vrea o riposta de firi si o conturare a celor 2 copii intalniti intamplator, avand incarcaturi diferite: Julien, francezul care isi doreste o viata alaturi de mama sa, dar pe care aceasta il forteaza sa ramana la internat si Jean cel care nu si-a mai vazut mama de peste 3 ani de zile, din cauza razboiului.
Melodii pe care parasesti orasul si nici nu te mai uiti in spate, apoi melodii pe care privesti linia continua si cam atat. In general melodiile de intoarcere sunt melodiile din minutele de prelungire ale liniei continue. Nu sunt impotriva singuratatii in calatorii, e foarte fain sa pleci singur si sa ajungi la destinatia unde sa-ti gasesti prietenii. Dar la fel de faine sunt si plecarile galagioase.
1. Unkle-Burn my shadow Pe Unkle, eliberam orasul. Noroc ca avem oglinzi retrovizoare, altfel ratam feelingul.
2. Portishead-Roads Storm, In the morning light, I feel, No more can I say, Frozen to myself.
3. Nickelback-Savin' me Pentru ca iti da putere sa fugi. Poate sa vezi fuga si ca o salvare.
La cealalta masa sunt tata si fiu impreuna cu toata familia, insa ei imi atrag atentia cel mai mult. Se uita la meci iar intre scurtele pauze masoara fustele scurte ale femeilor care trec pe langa. De ce oare noi femeile, exclamam despre barbati ca sunt toti la fel?! Ma uit la pustiul, viitor barbat de meserie, care invoca aceleasi zeitati in fata rateurilor fotbalistice, iar apoi raman mai putin uimita se pare, la reactiile lui in fata unei rochii mai decoltate sau a unei fustite mai scurte, de parca tatal, fost major in intrigari de libidouri isi exercita satisfactia in reactiile copilului. Pesemne, mult i-a luat primului sa-i arate secretele acestea masculine, descensorului. Barbatii sunt la fel pentru ca tiparul este la fel, iar tiparul nu poate fi altfel. Aceleasi concluzii sunt si in cazul manelistilor, a idiotilor, a indroctrinarilor stupide si a femeilor care isi asteapta deflorarea dupa nunta.
Inainte de toate mi s-a parut o drama educativa si o pledoarie adusa psihozei adolescentine. Apoi suita de scene si intercalarea lor atat de interdependenta mi s-a parut extraordinara, plus ca exista un procedeu pe care il regasesc in Elephant la fel cum mai vechiul Les herbes folles a reusit sa ma impresioneze: cadre lungi pe spatele subiectului in timp ce decorul isi face de cap pe restul ecranului. Si ca sa inchei, nu stiu cum ati simtit voi, dar pentru mine Beethoven in muzica acestui film, a insemnat poate jumate din valoarea lui. Aplauze!
Vorbesc aici despre serile acelea de vara in care esti mult prea obosit sa mai iesi in oras, asa ca iti lucrezi un playlist si te tolanesti in pat, iti faci o limonada si ai grija sa nu patrunda nimeni in castelul tau de nisip homemade.
1. The Smiths-I know it's over Asta a propos de declaratia de dragoste a unei prietene scrisa pe cursul ei "I live for you and the smiths....oh, and maybe for the rascals too"
4. Nick Cave and The Bad Seeds-Into my arms I don't believe in an interventionist God But I know, darling, that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms
Este pledoaria unei dragoste nebune sau a unui joc care povesteste o viata ce apartine unei dragoste nebune. E un film colorat despre o cheie franceza, pe care mai mult sau mai putin toti o avem candva, undeva, acolo. E incantator de complicat sa acceptam jocul dragostei in viata noastra, dar care intins pana la extreme poate parea atat de simplu. Este o poveste vicios de colorata ascunsa in spatele unui joc cu viata. Mi-a placut. Cap ou pas cap?
Aseara a fost Concert Mika in Mamaia. Sincer, m-as fi dus daca nu trebuia sa fac 2 ore pana acolo. Imi plac evenimentele astea mari in care vine cate-un strain sa cante. Pentru ca 1. se strange multa lume si in Constanta dupa parerea mea foarte greu sa strang oameni pentru ceva nou si bun, iar 2. singurul lucru pe care il stiu despre baiatul asta este ca a fost asemanat cu Freddy Mercury, ca si voce. Deci in loc sa aleg orice altceva, mai bine alegeam Mika. Nu am fost, cum ziceam, pentru ca s-a ales ca si locatie o bucata de plaja indepartata de oras, iar Mamaia aseara era invadata de turisti. Faceam lejer 1 ora jumate pana la locul cu pricina. Am mers in schimb intr-un alt beach club, unde am sfarsit ascultand remixuri reremixate ale hiturilor de la radio. Chiar cred ca trebuie sa le incerci in general pe toate, altfel nu stii ce sa alegi ca fiind bun sau pe placul tau.
Bogdan mersi de leapsa. Ma gandeam, citindu-ti postul ca pentru noi constantenii care avem marea la 2 pasi, mai greu preferam un loc de relaxare undeva in apropierea unei balti/unui lac sau chiar mare. Adica eu una fug de apa ca de altceva, cand ma duc sa ma relaxez. Eu aleg Sibiul. De fapt aleg toata excursia mea de atunci cand m-am cocotat in munti la Paltinis. Era noiembrie si am prins agitatia nebuna de pe partie. Am stat in mijlocul muntilor si am asteptat ursul, in fiecare seara dupa 23:00. No way, ursul nu ne placea pe noi. Iar apoi am mers in Sibiu pentru o zi de plimbare. Cred ca atunci m-am indragostit de Sibiu. De fapt ma indragostisem pe la 12 ani, dar numai dragoste n-o puteam numi atunci. Codruttzz si Diana care e locul vostru preferat din Romania?
Am ajuns la concluzia ca furatul de visine din copacul vecinului morocanos poate fi la fel de important ca rolul invatatoarei din clasa I. Ambele au rolul de a dezvolta diferite abilitati, copilului. Uitati-va si voi pe strazi astazi si-o sa vedeti ca parintii prefera sa le dea bani pustilor sa-si cumpere de la piata decat sa-i lase sa vina cu tricourile patate de visine nespalate. Concluzia: in urmatorul secol cred ca nu vor mai exista copiii care sa se poata catara in copac.
Un grup de tineri spanioli ies pe strazile populate ale Madridului pentru a face teatru in inima publicului. Tinerii starnesc panica, frica, rasetele, euforia si de atatea ori sunt racolati de politisti. Dar nu au limite. In iubirea pentru arta sau in arta pura nu exista limita. Mi s-a parut un film exceptional despre puterea pe care unii si-o gasesc in ei sa lupte. Pentru ca arta intotdeauna va presupune o lupta cu lumea si nu toti suntem la fel de curajosi.
Suntem 7 oameni care vrem sa ne facem cunoscuta portia de creativitate. Spun portia pentru ca noi scriem doar zece minute. Adica o persoana trimite o tema altor 2 oameni pe baza careia acestia isi modeleaza creativitatea. Cum vor si cum simt.
Ceilalti 6 sunt responsabili sa dea persoanei care a scris un feedback, in sensul asta incercand sa ne dezvoltam noi insine ca niste scriitori dar si ca posibili critici.
Dar nu se termina aici, pe viitor cautam un profesor caruia i-ar placea sa ne ghideze printr-un proces de dezvoltare a creativitatii in scris.
Va asteptam si pe voi pe site-ul nostru, adica aici.
Lucrez mult prea aproape de locul ala minunat de unde rasare soarele. Asa ca in dimineata asta mi-am permis. M-am asezat pe bancuta, mi-am aprins tigara, m-am invelit in patura si am privit rasaritul.
Zilele astea a tot plouat. In ochii mei, ploaia e un fenomen care ma duce spre 2 posibile reactii: fie sa ies in strada si sa ma zbengui pana ma ud leoarca, fie sa ascult ticaitul tocului de la cisma prin asfaltul ud. Am facut un playlist pentru zile ploioase in care e musai, totusi, de stat in casa sau in cafenele colorat-intunecate.
1. Asaf Avidan & The Mojo-Maybe You Are She peeled his skin away, so every day he’d cry And in those tears he’d lie to find some peace She broke from all his words, but she was made of mercury, She’d come together later piece by piece
2. Eluvium-Radio Ballet Am putea sa ne jucam cu degetelele, unul in palma celuilalt. Oamenii fac asta cand ploua.
3. The Who-Imagine a man Aici am trisat. Imi imaginez ploaia de vara pe care danseaza copiii din "El camino de los ingleses".
5. Iron&Wine-Flightless bird, american mouth I was a quick wet boy, diving too deep for coins All of your street light eyes wide on my plastic toys Then when the cops closed the fair, I cut my long baby hair Stole me a dog-eared map and called for you everywhere
Sunt oarecum obligata sa vorbesc astazi din perspectiva obiectiva, desi n-ar trebui. Pana la urma e blogul meu si ar trebui sa spun ce-mi trece prin cap. Aici cred ca intervine comparatia intre blog si jurnal, ca de multe ori si in blog intra oameni carora tu le vorbesti obiectiv in viata de zi cu zi. Imi permit asadar sa fiu obiectiva in discutia asta desi eu poate confruntata cu o astfel de situatie as reactiona diferit. Oricum nimanui nu i-ar pasa probabil o judecata din partea mea, toti vor intelegere si sfaturi. Vreau sa vorbesc despre termenul de "inselat". De curand am discutat cu A despre casnicia lui. Ii spuneam ca-l apreciez foarte tare pe el si pe nevasta lui pentru reusita lor in comunicare. Chiar mi se pare ca sunt unul dintre putinele cupluri care reusesc sa comunice atat de lejer. Zilele trecute, insa, ma trage de maneca sa iesim la o discutie iar eu am acceptat. Vorbeam in continuare despre casnicia lui pentru ca mi-am dat seama unde trebuie sa bat. Apoi el ma intreaba brusc ce parere am despre ideea de a avea o amanta/un amant. Nu cred ca mai conta in punctul ala ce parere aveam eu, stiam ca A are o amanta. Motivul invocat de A a fost nevoia de nebunie in viata lui. Isi iubeste in continuare sotia desi se intalneste pe ascuns de peste 3 luni de zile si cu o a2a femeie. Nu are de gand sa isi compromita casnicia si nici sa lase ceva s-o distruga. Nu mi-a dat senzatia ca M banuie ceva si adevarul este ca nici nu cred c-ar banui la modul in care se comporta cand sunt impreuna, motivul intalnirii noastre din acea zi era altul: ce-a de-a doua femeie din viata lui se indragostise de el. Mi-a zis ca are de gand s-o paraseasca si sa-si vada mai departe de casnicie. Ce m-a facut sa-l contrazic in discutia noastra a fost greutatea cu care se "lauda" c-ar face lucrul asta, el recunoscandu-mi ca este sigur ca le iubeste pe ambele femei la fel. "Ma rog, putin diferit, pe M o iubesc pentru ca imi e sotie iar pe .... pentru ca ma face sa ma simt bine, pentru ca o doresc. Deci le iubesc pe amandoua". Eu mereu am avut opinia ca barbatii care isi fac amante isi iubesc foarte tare nevestele. Adica un barbat daca vrea sa aiba parte de o nebunie se duce intr-o seara undeva si si-o trage cu una, insa daca isi face o amanta si deci o obisnuita din asta, inseamna ca el cauta in a2a persoana ceea ce-i lipseste primei, dar in mod logic nicio schimbare neproducandu-se in casnicie. Da, asa a si fost. A imi zicea ca in ultimul an relatia sexuala dintre el si M slabise foarte tare. Ca amandoi erau stresati din cauza serviciului, ca mereu fiind obositi se intalneau in pat destul de rar. Dupa ce i-am spus parerea mea si o directie inspre care eu vedeam o posibila rezolvare a problemei lui ne-am intalnit cu M la o cafea. Ii priveam acum cu 2 perechi de ochi, dar parca nicio indoiala nu isi facea loc in imaginea celor 2 indragostiti din fata mea. A isi iubeste sotia si asta chiar se vede in ochii lui. Oare cati oameni reusesc sa faca asta cu o exactitate impecabila?
Am fost la IPIFF la filmul lui Alain Resnais primit cu aplauze la TIFF-ul clujean. Am vazut "minunea schizoida" aplaudata acolo si am ramas impresionata mai departe. E o poveste cu arcuri dintre 2 adulti care se intalnesc prin prisma unui portofel pierdut. Filmul se scalda in "protocoluri sociale" de a cere si primi scuze, oamenii se ciocnesc intre realitate si libidouri pana cand se prabusesc. Mi s-a parut un film intim si direct.
Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit... În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos... Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos... Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine... Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume... Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şï Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!
Cel mai gay lucru pe care l-am vazut vreodata: 2 tipi plimbandu-se cu cainele pe langa Casino si ascultand tare la telefon soundtrack-ul din Titanic!
We are all Mr. Nobody. Cause we know our scenary may not exist. 
