In ciuda aparentelor de care dau dovada cu usoara nonsalanta, incep sa ma plictisesc de programul mult prea liber care mi se ingaduie sovaitor si astfel gandurile cum ca ceea ce fac eu toata ziua iar ceilalti fac numai in timpul liber, ma nu cutremura caci mi se pare putin cam dur spus, dar imi da usor un disconfort rational.
Cand mi-am facut intrarea la telefon inainte cu 2 zile de interviu, mi s-a parut o sansa de neegalat mai ales ca institutia care urma sa ma examineze era una destul de puternica.
M-am trezit mai devreme ca de obicei si pana sa-mi comut privirea pe toalele pregatite pe pat cu o seara inainte, mi-am mai trecut o data deasupra ochilor prezentarea scurta cu care ma afisam in fata viitorului interlocutor.
Dupa ce m-am asigurat ca nu s-a strecurat nici o greseala, am trecut la programul de voie, ale minutelor 40 in care trebuia sa ma imbrac si machiez.
Mi-am pus perechea de blugi mulati deasupra careia mi-am "atarnat" o camasa in dungi cu maneci 3/4 bufante, insesi camasa reprezentand 3/4 din intreg corpul meu, mi-am pus un inel din cele 3 si o bratara foarte subtire, exlusivista celor pe care le port de obicei si care-mi ocupa o buna parte a incheieturii ambelor maini.
M-am fardat simplu iar parului i-am dat aceeasi forma cu care imaginativ camasii i-as fi da un accesoriu.
In picioare aveam balerini verzi iar sacosa de pe umar era in tonul blugilor de un albastru inchis.
Am intrat in incinta si am fost intampinata de doi jandarmi care in urma privilor lungi m-au intrebat unde merg.
Dupa ce am spus numele sectiei, mi s-a spus un numar lung format din 6 cifre pe care in urma emotivitatii de care dadeam dovada la ora aceea, l-am retinut si format de una singura.
La capatul celalalt s-a auzit o voce de barbat care mi-a spus ca in curand va cobori cineva dupa mine.
Dupa ce am auzit asta, am pus receptorul la locul lui si am privit chipurile namilelor cu care am incercat scurta conversatie de a-i anunta ce mi s-a comunicat.
Ma-ndoiesc ca i-ar fi interesat caci am ramas la stadiul de monolog.
O doamna blonda cu tocuri pe care le puteam auzi apropiindu-se zvelt de mine si de namile, m-a luat in primire.
Am iesit din acea incapere si am intrat intr-o alta dupa ce am traversat o alee ca a unui parc.
In cladirea in care am pasit se auzeau telefoane peste telefoane, voci tipand la ele, oameni care se perindau de colo pana colo, incaperi care se asezau pe culoare ca a unui camin din bucuresti, lungi si saracite.
Mi s-a dat un scaun si am asteptam cca. 30 de minute acolo.
Lucru benefic pentru ce se petrecea in interiorul meu la ora aceea, pentru c-am reusit sa aud cateva voci la telefon care m-au linistit.
Oamenii se tot perindau pe langa mine, barbatii imi mai atrageau cate o privire pe care incercam sa n-o fixez iar femeile erau atente mai mult la cum aratam eu ca si aspect, obiect uitat pe hol.
S-a deschis usa din fata careia tot asteptam.
Un om a iesit si m-a fixat iar din urma lui au mai iesit inca 3.
In timp ce "umplutura" de oameni se imbulzea spre alte birouri, domnul care juca personajul principal imi ia mana intepenita si mi-o saruta.
Ma invita inauntru si imi povesteste despre natura jobului.
Ma relaxasem.
Urma un moment in care eu incepeam sa-mi fac o scurta biografie.
Dac-as fi avut cum, mi-as fi numarat clipirile din ochi ale momentului dar nu cred c-au fost multe.
Am iesit de acolo zambind si m-am indreptat rapid spre iesirea care m-ar fi scos total din nelinistea evenimentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu