Despartire

Multe lucruri s-au intamplat astazi.
Ma culcasem cu niste ganduri de aseara, ganduri pe care le-am adunat si inradacinat cu mult timp in urma.
Stiam ca azi va fi ziua cea grea, stiam ca azi voi dezamagi oameni dragi, stiam ca azi cineva ma va injura si mai stiam ca azi ma voi desparti de cineva pentru care stransesem multa afectiune.

Va jur ca in general deciziile importante din viata au 2 suisuri, sau cel putin asta am invatat eu.
Nicioata o decizie importanta nu va va lasa sa impacati in mod egal si capra si varza.
Mi-am luat inima-n dinti; mereu cand ajung la momente de genul asta incerc sa imi impun ca lucrurile se intampla normal si ca asta oricum se intampla la un moment dat, deci eu trebuie sa fiu pregatita oricand pentru propiile mele decizii.
Numai ca nu eram.

Pe drum am urmat cursul normal al autobuzului cu caldura lui specifica, cu chipurile comune de fiecare dimineata, cu altele noi si cu mirosul specific de aer inchis si statut.
Ma gandeam ca niciodata n-am profitat de peisajul din troleu si mereu m-am cufundat in melodiile din mp3, sau la oamenii din jurul meu.
Azi ochii imi erau strict asaltati de peisaj, de oras, de locurile pe care le-am batatorit de 10 mii de ori dar care nu aveau aceeasi semnificatie ca atunci, in momentul acela.

Mereu ne lasam o parte din noi prin locurile pe unde mergem, eu stau 3 zile maxim in excursiile mele si povestesc despre ele o viata intreaga, uneori stau 2 ore de vorba cu un om la masa si vorbesc despre el la toata lumea, iar atunci cand imi impart afectiunea in mod constant la multi oameni pe care-i vad zilnic si care-mi cunosc toate emotiile si toate starile mele de la suparare la bucurie, atunci imi dau seama ca o parte din mine am lasat-o in acel loc, cu ei.

Am plecat cu lacrimi in ochi de acolo, si am mers mult...mult de tot am mers, pana cand am ajuns acasa, doar sa ma linistesc din vuietul care avea sa vina peste mine...

Un sfarsit, e mereu un nou inceput...