2009/08/19

Idei de vis

Din nevoia asta de incetare a haoticului veratic n-am luat decat stari confuze si pline de transpiratie. Mi-e dor de frig si de tot ce inseamna zgribulire.

Mi-e extrem de usor sa-mi imaginez si sa-mi doresc serile de toamna tarzii cand caldura nu isi facea simtita prezenta prin camerele pline decat din blocurile mari de sifoniere, tzoale si carti prin care respiratia mea isi facea ocolisurile firesti pentru a iesi cat mai departe din cercul in care tot ea imi incalzea plamanii.

Mi-e dor sa-mi simt mainile reci si sa am nevoie sa mi le frec peste genunchi sau sa-mi trag manecile groase de bluze "pentrucasa" doar ca sa mi le incalzesc.
Voi aveti bluze groase "ciupite" asa cum le zice mama, care au manecile vechi, ca ele de vechi si pe care le stiti acolo undeva, in dulapul de sus al sifonierului, dar care asa roase de vreme, le simtiti mereu gata sa va fie solidare in timpul frigului?
Eu da.
Si inca nu m-am gandit sa le pun nume.


Si patura groasa care-mi acopera patul si care ma priveaza de frigul serii, imi lipseste.
Ea cred ca-mi lipseste cel mai tare.
Ea, pentru ca mereu mi-a fost draga si pentru ca sub ea se ascundeau inafara de cele mai secrete visuri ale mele, nevoia de protectie nu numai in fata frigului din camera, dar si de toate intamplarile de cu zi sau care aveau sa se intample.

Asta e unul din momentele in care ma oftic ca nu pot comunica cu lucrurile, pentru ca patura mea ar fi tare mandra daca mi-ar intelege intentiile cu ea.
Mi-e dor de sepci, de culori de toamna gri-cenusii, de geci putin mai subtiri de cele de iarna, de nevoia de batiste de prin buzunare si de aerul racoros.
El ne da puterea sa mergem mai departe, fiindca stim ca e mereu trecator.

Cred ca si de ploile specifice anotimpului astuia mi-e dor rau. Pana la urma, mirosul ala de ploaie si de frunze uscate e bestial.


Si cred ca cel mai dor mi-e de mirosul de mancare din casele care-si pastreaza atunci mirosul putin mai mult decat si-l pastreaza aerul aerisit prin masinarii de purificat aerul, sau prin geamurile deschise de nevoia de racoare de acum.


Vara asta e frumoasa si n-as vrea sa-mi poarte pica, dar as vrea sa se cam duca...

3 comentarii:

WinDance spunea...

Uite inca un motiv pt care suntem noi prietene. Chiar astazi ma gandeam cat de dor imi e sa port esarfa sau fular si nu pot din cauza caldurii asteia, care nu se mai termina odata! Si nici cipilica aia colorata :-< ...
Faceam curat prin sifonier si m-am impiedicat de un pulover care imi place tare mult fix datorita faptului ca pot sa imi invelesc mainile cu tot cu palme in manecile lui. Unde mai pui ca mi-am achizitionat hanoracuL gri simplu, fara fermoar, doar cu un buzunar de cangur pi shientru :-) , care trebuie sa astepte a fi imbracat. Am visat la el de cand l-am pierdut pe celalat, care ii cam semana :-) ...si acu` ce? trebuie sa astept din cauza ca INCA e vara? :(( Fock it, cum ar zice Eddie Izzard.. :-)
Vroiam sa scriu despre asta pe al meu blog :)) da`... e mai bine asa :-) Ar fi fost tare sa nu intru sa citesc, si sa postez si eu :))
Cand ma intorc in C-ta, iesim amandoua, ne luam puloverele preferate, ne asezam fundurile in nisip si fumam o tigara, deal? :-)
:*

WinDance spunea...

Am un dit'ai nodu` in gat! :-)
Haide, toamna, haide! :-)

Mona spunea...

deal!
deja simt vantul ala care-mi va umple fata de nisip si vant rece!
vreaaaaauuuu!!!!
:*