Gooooooooooooooooooooooooooool

In seara asta cand am intrat in casa, il vad pe tata zvarcolindu-se pe langa radio din bucatarie din cauza programului oprit la tv sau o chestie asemanatoare si-mi zic in gand, ce ti-e si cu oamenii astia ca tata asa, au ditai boxele in sufragerie, si ei asculta la un prichindel de radio vechi, langa mama care in momentele alea nu stiu ce povestea pe langa el, ca femeile asa.

E si ma duc si eu se produce un haos pentru ca fiecare incerca sa zica ceva, nu stiu ce zicea mama da' tata sigur scotea o fraza care se termina cu "...ascult si eu ceva aici".
Si atunci am facut putina liniste.

Moment in care mi-am dat seama, de fapt realizasem putin mai devreme ca e vorba de un meci da' nu stiam exact ce si cum.
Si atunci realizez si gasesc informatia undeva in memoria mea involuntara, ca eu cunosteam vocea de la radio.

Nu stiu cum a fost la voi copilaria alaturi de tatii vostrii, da' eu mi-l amintesc pe nenea ala de la radio care comenteaza meciurile si care urla cand se inscrie cu un "goooooooooooooooool", de vreo 40 de secunde pana ni se ridica parul in cap.
Si-l vad pe tata care mereu il injura p-ala care urla asa, adica pielea mea, ce mod de a-ti exprima bucuria, ramai comutat pe "o" de-i acresti p-aia de te asculta.

Si dupa ce l-am ascultat p-asta urland cu O-ul lui m-am ridicat brusc si-am venit la voi in fata aici sa va povestesc ca sa-mi impart un moment nostim, ca prietenii asa.
Am terminat, ma duc inapoi in bucatarie.