Blestemul persoanei a II a

Am gasit o super poezie pe un site de fotografii pe care vreau s-o postez, macar pentru cel care a scris-o caruia atat ii pot oferi, certitudinea c-o veti citi macar o data si voi.

Blestemul persoanei a II a,

,de liviu

eu nu am fost niciodată eu pe deplin

am fost doar jumătăţi de trup

împreună cu ploape de suflet

şi cuvinte pierdute prin vânt

nu mi-a rămas azi decât un lucru

tu...

ştiu că fără culoare

nu curg stropi din ochi flămânzi

dar când capul mă doare

rămân cioplit prin pietre fără timp

şi-altcineva mă strigă doar din mine

tu...

aş fi căzut din cer fără să zbier

şi din pământ cristale să culeg

dar pagini fără semne

dar trupuri fără dinţi

dar filme fără sunet

îmi vorbesc acum

tu...

nimeni nu mai este de acord cu mine

nici chiar privirea nu-mi mai e cu gestul

există doar nevoia mai presus de lege

eu sunt cel ce sunt şi-o ştiu prea bine

şi fără hărţi mă pierd în trup

tu...

nu am cuvânt să-ntrec lumina

dar am lumină să-mi întrec cuvântul

şi să-mi închid în sufletul bucăţi

şi părţi din trup neînblânzit

de înger păcătos...

nu mai rămâne astăzi decât acel blestem

fără de care timpul m-ar îngheţa în el

tu...

Lara Fabian - Caruso