Nu trebuia sa lupti pentru ceva atat de mult si chiar cu minime eforturi acele lucruri erau tot ale tale.
Nu trebuia sa te prefaci ca-ti place un lucru decat daca el iti placea la maxim si toate tampeniile pe care le faceai iti erau justificate de altii.
Era bine.
Aveai chef de un rasarit in toate diminetile, iar patura gri cu mirosul ala puternic de caca de caine si de nisip statut nu-ti parea un lucru atat de ... scarbos, dezgustator, incomod.
Minunatul ganganit de lacuste iti facea mai linistita noaptea iar ticaitul ala de ceas din perete iti dadea semn ca inima ta e la locul ei si pulsul ei e la fel de consecvent ca ticaitul din perete.
Noaptea te trezeai transpirat si cu fruntea rece pentru ca stiai sa visezi sau cel putin te dedicai parca la toate trairile pe care ti le dadeau personajele tale inconstiente.
Laptele din cana de la micul dejun era mai lapte decat e azi.
Nu stateai sa legi propozitii, sa gasesti verbul perfect si sa transmiti exact ce vor sa auda ceilalti pentru ca ecoul ala transmis facea cat 2 bani pe langa satisfactia ta de a lasa umbra in unghiul perfect al celor care chiar aveau de gand sa te gaseasca interesant.
Oamenii nu-ti puneau intrebari nepotrivite iar nici tu nu trebuia sa te prefaci ca in pauza de 10 secunde pe care o asteapta ei dupa fiecare intonatie ridicata din glas va trebui sa te gandesti la un raspuns sau sa inventezi situatii sau chiar sa te pui in situatii in care chiar nu te vezi si chiar nu te intereseaza sa le descoperi.
In timp ai crezut ca le poti face pe amandoua, ca poti fi si tu soarecele patat pe nas cu doua picaturi albe de vopsea in timp ce coada-ti urmeaza corpul mic si ingust de o cenusa aramie. Dar n-ai putut.
Te-ai fi ascuns toata ziua in fel de fel de peisaje, unele mai rasarite ca celelalte, dar n-ai fi vrut sa faci asta pe ascuns.
E viata ta, la naiba. Pentru ce s-o faci pe ascuns?
Trista e seara cand realizezi cat de multe lucruri pierzi clipa de clipsa in asteptarea momentului perfect...a culorii si a situatiei instantanee in care nu trebuie decat sa faci ....click.
Sa scoti poza si s-o agati in perete.
Sa spui doar :
Vezi?
Asta faceam eu o data....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu