Cacaverish

Cand eram pici obisnuia bunica sa-mi faca un desert numit de mine "cacaverish" stiu ca suna ciudat...un fel de budinca de ciocolata dar imaginati-va ca pe vremea aia nu statea buni a mea sa foloseasca dr oetker sau alte minuni instantanee de astazi, ci facea totul cu lapte praf si cacao.

Avea buni a mea un ciaunel (un alt cuvant dubios) pe care-l lingeam dupa terminarea procesului. Cu degetul.

Si cacaverishul asta era pus in castronele si trebuia asteptat cam cateva ore bune in camara ca sa se intareasca. Ca altfel nu prea era bun nici pentru stomac nici la gust.

Ei bine si noaptea ma furisam evident in camara si mancam un castronel. La fundul castronelului bunica punea de obicei diferite arome de dulceata, si eu in general trebuia sa ghicesc aromele.

Mi-am amintit de asta pentru ca azi dimineata inainte sa plec mi-am pus intr-un castron niste cereale cu lapte pe care n-am apucat sa le termin.
Si le-am terminat in seara asta. Gustul cerealelor intarile cu laptele rece, mi-a amintit exact de gustul cacaverishului.