2009/10/30

Crearea omului

Mai intai au fost creati oamenii in starea lor pura, fara nici un retus, fara nici o morala adusa firii lor. Oamenii lucrau, isi castigau painea de zi cu zi, traiau monotonia vietii zilnice ca un stil de viata, ca o viata insasi.
Dar erau seci. Erau lipsiti de idei, de motivatii, de aspiratii. Le lipseau gandurile.

Apoi au fost create gandurile pentru ei. Ca sa poata vorbi unul cu altul, sa poata judeca lucrurile care sunt de zis si cele care le pastreaza pentru ei, sa poata afirma ipoteze si sa munceasca apoi in materializarea lor, sa creeze idei pe care sa le sustina si sa-i poata influenta si pe cei care vor sa-i asculte, sa se ascunda, sa se macine, sa inteleaga puterea cuvantului si a gandului, si intr-un final sa-si gaseasca libertatea prin si in gandurile lor.
Oamenii erau acum stapani pe cuvant si pe inovatiile lor, dar nu-si atingeau aceasta stapanire a lumii ca un castig sau ca orice altceva, pentru ca nu cunosteau modul in care puteau face fata la lucrurile pe care le dobandeau.

Dar erau plini de cetitudini pe care nu le puteau argumenta, le lipsea sarea si piperul, le lipseau dorinta, emotia, nevoia, singuratatea si iubirea. Le lipseau toate trairile de care aveau nevoie.
Asa au fost create emotiile, sentimentele si toata suita de trairi.

Singurul lucru care mai era de facut, era sa se desparta acum oamenii si trairile lor in doua mari categorii. Sa puna Binele in dreapta si Raul in stanga. Dar era tarziu iar Creatorul era unul singur cu atatea de facut.
Inainte sa faca asta a avut nevoie de odihna. Si s-a dus in camera sa si s-a asezat in pat. S-a gandit ca in aceasta noapte, va vedea in vis cum o sa fie lumea si cum se vor descurca oamenii cu emotiilor lor in fata marilor alegeri ale binelui si raului.
I-a aparut in vis un batran care arata aproape la fel ca el, cu parul alb si lung, cu barba mare, cu fruntea plina de riduri dar cu ochii luminosi si atat de plini de viata.
Se pare ca acest mosneag era pe poteca pe unde mergea Creatorului in visul sau.

A simtit deodata o sete puternica si s-a gandit ca pesemne i s-a facut sete vazandu-l pe mosneagul care-si ingrijea gospodaria cu atata atentie si daruire.
S-a oprit in fata curtii sale care nu era imprajmuita de nici un gard, si l-a salutat pe batranul care de indata ce l-a vazut a inaintat cu pasi repezi spre el.
Din vorba in vorba s-au hotarat sa se aseze impreuna la un pahar de apa. Fiecare a inceput sa-si spuna preocuparile si trebuintele de zi cu zi.
Creatorul i-a spus noului sau amic despre grijile sale si i-a marturisit ca ceea ce viseaza acum trebuie sa-i explice modalitatea in care oamenii se vor descurca cu noile lor sarcini.
Batranul a zambit si s-a oprit uitandu-se fix in ochii Creatorului. Apoi i-a spus ca oamenii nu mai au nevoie de nimic altceva decat de ei. Creatorul s-a uitat mirat la batranul care parea ca stie mai multe decat avea de gand el sa faca.

Nu a inteles, iar cand a vrut sa-l mai intrebe o data, batranul l-a strans de maneca, si i-a intins inca un pahar de apa, spunandu-i ca drumurile lor se vor mai intersecta, pentru ca nu au altfel cum.
Creatorul s-a trezit din visul lui, care pe cat era de misterios, pe atat de linistitor l-a lasat.
S-a dus in camera sa de lucru, si a vrut sa se apuce de treaba cand a auzit la poarta curtii o voce de barbat.

Creatorul nu a mai aratat oamenilor in acea zi ce inseamna Binele si Raul, i-a lasat pe ei sa se descurce, insa le-a dat cele mai de pret lucruri de care aveau nevoie in viata lor : gandurile, emotiile si prietenii.

2009/10/29

Amintiri din Epoca de Aur II

Mult mai slabut decat prima parte.

2009/10/27

Noaptea, pe Grindul Chituc

Aseara am plecat cu scopul de a ne "rataci" sistematic inspre Grindul Chituc.
Si am oprit masina undeva in camp si ne-am aventurat prin grane spre plaja.
Deja vedeam un super film de groaza eu la ora aia, ma asteptam sa iasa vreun porc mistret ucigas sau o vulpe cu coltii mari si sa ne terorizeze, noi sa fugim ca bezmeticii inspre mare, sa ne asteptam ca animalele nu vor intra dupa noi in apa, iar ele sa se transforme brusc in balenute odioase si sa intre dupa noi in apa.

Ei, unde te mai duci acum?! As fi gandit probabil in timp ce as fi inchis ochii asteptandu-mi finalul tragic.
Mi-ar fi placut totusi sa scape cineva si sa fuga cu masina inspre populatia care ar fi veni a2a zi cu furci sa ne caute. Probabil c-am fi fost gasiti la malul marii cu muste pe noi, toti facuti bucatele.
La asta ma gandeam aseara cand am ajuns acasa.
Se putea nu?!

Realitatea a fost alta.
Am mers cu masina pana la malul marii, batea un vant rece de ne scula parul in cap, luna era mai mult ascunsa dupa nori dar cand reusea sa razbeasca in fata, dadea o lumina de parca aprindeam becul pe plaja.
Sch a facut baie in mare. Cand a intrat parc-am simtit eu miile de ace cum imi batatoresc pielea.
A iesit teafar din fericire si tot teferi am plecat spre casa.

My Tattoons

Am gasit pe facebook o aplicatie mijto!

2009/10/26

2009/10/25

La semafor

Nu stiu daca v-ati gandit vreodata, ei bine nici eu pana astazi, dar noi oamenii ne pierdem foarte mult timp la semafor. Fiecare avem gandurile noastre, iar la semafor avem dispozitia sa fim numai noi cu ele. Si picioarele, ideal ar fi sa nu cadem din picioare, in caz de suntem pietoni.
Fie ca suntem in masina, in autobuz, la trecerea de pietoni suntem conditionati sa ne urmam activitatile din cauza a 75, 80 sau 95 de secunde pe care trebuie sa le asteptam mereu. Si ne enervam rau, ne enervam si mai rau daca intarziem undeva din cauza lui.
Si am impresia ca nerabdarea asta ni s-a accentuat de cand avem semafoarele astea cu cronometru.
Adica era mult mai simplu sa nu stim cat mai avem, nu mai stateam pe ace, mereu cand intarziam undeva nu-i mai spuneam persoanei care ne asteapta "bai, am prins 2 pe rosu cu 95!", am zice doar "am prins de 2 ori semaforul". Prea multe cifre care se scurg ne induc o stare de nervozitate.
Probabil din acelasi motiv nici nu se mai respecta prioritatea celuilalt cum trebuie; adica eram in masina intr-o zi si stateam la semafor cu 3 masini in fata mea si alte 3 in spate, cand la 10 secunde ramase aia din fata au inceput sa inainteze destul de mult.
La verde eram la mijlocul intersectiei.
Anyway, eu am zis ca de-acum incolo nu ma mai uit niciodata la secundele de la semafor, mai ales ca nu-s eu la volan niciodata.
Ma uit pe cer, in pamant, ma scormonesc in geanta sau dau pur si simplu un telefon.

Campanie antifumat


Campanie strict adresata barbatilor fumatori! (nu stiu de ce am simtit nevoia acestei precizari)

2009/10/22

Movie: The Jacket

E povestea unui tip care sufera de amnezie si care trece prin niste intamplari mai putin obisnuite.
Prima replica care iti va capta atentia este "atunci am murit prima data; totul era alb".
Enjoy!

2009/10/21

Lungs

Va recomand din toata inima albumul semnat Florence and the Machine.

Iesirea la suprafata

"-S-a intamplat ceva cu vocea ta", ii spuneam incercand sa temperez asaltul de raspunsuri pe care ni le dadeam cu sufocare unul catre altul. Mi-a spus ca n-are nimic, desi am citit exact opusul.
Stiu ca nu era constient de tonalitatea vocii si de felul in care imi rostea fiecare scurt cuvant prin care m-ar fi putut intoarce pe de-antregul catre el, dar s-a retras protejandu-ne pe amandoi. (Nu conta in momentul ala si cu siguranta mai aveam timp sa ne intoarcem asupra subiectului)

Simteam fiecare rasuflare ca o povara mult prea mare pentru mine. Imi pipaiam sangele in nas clocotind, pregatit ca eruptia unui vulcan nervos, dar care dupa el ar aduce linistea.
Ce vulcan erupe distrugand orice in urma lui si readuce apoi bucuria locurilor de altadata?

Cred c-am rasuflat din nou, facand cunostinta pentru a nu stiu cata oara cu opacitatea vocii lui.
Tacerea mea nu-i facea bine, dar nu ma ingrijora atata de tare atunci cand nu ma facea constienta de asta.
Acum ca stiam ma simteam datoare sa echivalez orice ingrijorare, teama si pierdere din el.
Habar n-am cat de bine imi iesea dar din cate am inteles din conversatia lunga si apasatoare, nu faceam eforturi majore, eu si vocea mea.

Am simtit deodata o durere in jurul tamplelor timp in care mi s-a fulgerat intreaga vedere. La scurt timp dupa asta, mi-am simtit ochii inlacrimati.
Cred ca simteam pentru prima data in ultima saptamana, o durere in capul pieptului ca si cum strangeam acolo un cufar de cuvinte pentru care nu gaseam cheia potrivita.

Ma simteam slaba in fata acestui impuls de a regla lucrurile, fardandu-le.
Eram slaba.

Cand am crezut ca stiu ce se intamplase, am avut tresarirea unui inotator care iese deasupra apei, sau a unui orb care incepe sa vada primele culori. Eram in partea opusa a camerei si ma vedeam deja parcurgand de cateva ori de-a lungul spatiul pe unde puteam trece.
Mi-am indreptat capul spre oglinda din colt si pentru prima data am simtit ca zambesc, desi buzele mele nu se miscasera deloc de la lasarea telefonului de la ureche.
Stiam.

2009/10/19

In the Closet

Situatia se prezinta asa : sunteti la iubita acasa si in aceeasi seara ea va spune ca nu stie cat va sta sotul la intrunirea de afaceri. Nu vreti totusi sa credeti ca sotul va veni mai devreme acasa, si incepeti sa-i desfaceti sosetele (????) cu dintii.
In clipa urmatoare auziti cheia in usa de la intrare.
Cel mai aproape loc posibil este sifonierul. Nu mai e timp sa va ganditi daca e cel mai sigur loc, e in cale, sigur e pus acolo cu un scop.
Se aud pasii sotului intrand in camera care isi saluta jovial nevasta intinsa pe pat din cauza (?!) unei dureri de cap.
O picatura de sudoare va traverseaza fruntea cat timp simtiti pradatorul aproape de usa care va desparte.
Barbatul isi da sacoul jos si deschide usa sifonierului pentru a o pune la loc, sub ochii inspaimantati ai neveste-sii.
Restul... e in filmulet.

2009/10/17

Seven simple rules of going into hiding

1. never trust a cop in a raincoat.
2. beware of enthusiasm and of love, both are temporary and quick to sway.
3. if asked if you care about the world's problems, look deep into the eyes of he who asks, he will never ask you again.
4. never give your real name.
5. if ever asked to look at yourself, dont.
6. never do anything the person standing in front of you cannot understand.
And finally 7, never create anything, it will be misinterpreted, it will chain you and follow you for the rest of your life.

Via : I'm not there (The Movie)

2009/10/14

Intrebarea Evei

Azi am stat la o cafea cu Eva.
Eva este, inafara numelui fictiv, o persoana in care am incredere maxima, cred ca mereu am avut incredere in ea, si de fiecare data am sunat-o la orice ora pentru un sfat, o cafea, o plimbare, orice. Cred ca asta e si motivul pentru care pe blog va purta numele meu preferat de fata, nume pe care sper intr-o zi sa i-l dau propriei mele fetite.
Si azi ma suna Eva, cu o falca in cer si una in pamant. Avea nevoie sa vorbeasca cu cineva. A venit la mine, am facut 2 cafele fierbinti si ne-am aprins o tigare.
Parea abatuta.
Intr-un fel, privind-o, ma simteam si eu datoare sa-i spun atatea lucruri care mi se intamplasera in ultima perioada, dar pentru ca din motive obiective n-am facut-o, am lasat pe ea sa se descarce prima.

Eva fusese indragostita mai bine de 2 luni de zile de un prieten de-al iubitului ei. Vorbeam rar dar cred ca-i intelegeam starea perfect, pentru ca adesea nu reusea sa-mi exprime in cuvinte modalitatile in care si-l imagineaza alaturi de ea cu toate apucaturile lui si cu toate ticurile vicioase pe care le aveau amandoi. Ma surprindea uneori, nonsalanta cu care si-l imagina langa ea, atata timp cat iubitul ei era pe langa statutul de om important in compania unde lucra, dar si un tip extrem de good looking.
Totusi nu-i intelegeam mahnirea, aveam deja peste jumatate de ceas stand la tigari in fata cafelelor care doar ce se racisera si ea nu-mi spunea mai nimic.
Stiam ca fusese in Bucuresti pentru o saptamana la shopping, stiam ca facuse nu stiu ce curs de design interior, stiam mai toate preocuparile ei, insa toate astea nu-i furau privirea trista din ochi.

Am intrebat-o ce s-a intamplat. Cand mi-a auzit tonalitatea grava m-a privit rupta de toate obisnuintele ei cotidiene si in secunda doi si-a indreptat capul spre palmele pe care le tinea in poala.
Cred ca nu stia cum sa inceapa si lasa intentionat o pauza inaintea primelor cuvinte care pentru mine pareau din ce in ce mai misterioase.
Incepusem ba chiar sa simt o usoara nervozitate interioara, vroiam sa stiu atat de repede prin ce-a trecut pentru ca apoi si mai repede sa ma gandesc la cum sa-i ridic moralul. Ma simteam cred datoare sa fac asta, ba chiar eram.

Din cateva fraze urma sa inteleg ca tipul de care era indragostita ii marturisise c-o doreste la fel de intens cum il doreste si ea pe el.
Eva ma privea gesticuland in timp ce eu o priveam pe ea si mai confuza.
Stiam ca va veni si momentul in care trebuia sa-i spun ceva.
Imi povestea atat de suparata pe viata si pe ea insasi ca nu-l poate scoate din peisaj pe Henry (iubitul ei) dar ca nici nu se poate lasa pacalita de viata ei de lux uitandu-si inima.
"- Mona, pe Henry il iubesc, il ador si-i multumesc pentru toata iubirea lui, dar Roger parca ma completeaza, parca e exact picatura care-mi lipseste la tot balansul asta monoton al vietii mele!"

Cred ca mereu oamenii au incercat sa vorbeasca cu mine dintr-un singur motiv, pe care de altfel il simt si eu la mine, cred ca sunt extrem de empatica.

Tacuse.
Cred ca era momentul sa-mi aprins o tigare si sa incep sa vorbesc.
Pentru orisice motiv ma puneam in situatia Evei incercand sa-i rezolv ecuatia, postura in care m-as fi aflat si eu, la fel pentru orice alt motiv.
"-Eu cred..."

Ii sclipireau ochii in cap ca ai unui copil care primeste primul cadoul visat, ii vine sa rada, sa planga, sa multumeasca, sa sara de gat.
"-Eu cred....eu cred ca daca prin absurd am juca scenariul unui film de razboi, atat iubitul tau Henry cat si Roger ar trebui sa mearga ca orice barbati la razboi. Ma intreb pe cine ai astepta sa vina mai repede acasa."

S-a ridicat de pe fotoliul pe care zacea in fata mea, s-a dus pana la fereastra mare din sufragerie si si-a ridicat mana drepta in lateral sprijindu-si cotul de cea stanga, formand silueta perfecta a unei doamne care isi duce gandurile undeva in subsolul trairilor sale puternice. Avea de gand sa-mi dea un raspuns, desi eu una nu mi-l asteptam.
Stiam ce inseamna viata langa un iubit perfect ca Henry, si mai stiam ce inseamna picatura lipsa din ea.
Stiam ce inseamna sa fii indragostita si atat si mai stiam care sunt urmarile unei iubiri impartasite ca cea a lui Roger.

Desi am incercat sa glumesc cu privire la ultimele bancuri pe care le zicea Roger si de care eram la curent, n-am reusit s-o scot din starea ei. Bine, nici nu cred ca-mi propusesem asta, cautam doar un timp de ragaz pentru ideile mele.
As fi vrut atat de mult sa-i spun ce-as face eu in locul ei dar m-as fi considerat atat de responsabila de urmatoarele ei luni de agitatie sau chiar de viata ei.
Stiam ca are incredere in mine si poate mi-ar fi urmat sfatul, dar nici eu nu stiam daca ala era un sfat bun.
Aveam senzatia ca daca ii spuneam teoria cu "trebuie sa faci ce simti" mi-ar fi spart capul fara sa se uite.
Ii simteam presiunea ochilor asupra mea, de parca eu trebui sa-i spun ca unui copil ce trebuie sa faca si ea sa ma asculte indeaproape.

A sunat Henry, care era in drum spre apartamentul meu. Trebuiau sa mearga la mama lui sa ia cina acolo.
S-a imbracat repede si in timp ce descuia usa mi-a adresat o ultima intrebare "Tu ce ai face cu iubirea, daca intr-o zi ti-ar da-o Dumnezeu?".

Am inchis usa in urma ei si m-am gandit la cele mai scurte si amuzante raspunsuri pe care sa i le trimit repede prin sms.
Mi-am amintit totusi de ochii ei in timp ce imi adresa intrebarea.
Cu siguranta nu la un raspuns rapid s-ar fi asteptat, iar eu cu siguranta nu aveam nici cel mai mic habar ce sa-i raspund Evei.

2009/10/11

Yann Tiersen-In Romania!


Yann Tiersen revine la Sala Palatului in noiembrie.
Cunoscut publicului pentru compozitiile rasunatoare din “Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain” si “Good Bye Lenin”, celebrul muzician francez Yann Tiersen revine in Romania pentru a concerta din nou la Sala Palatului, miercuri, 4 noiembrie 2009.
In 2003, Yann Tiersen isi incheia concertul Solo din Bucuresti in aplauzele publicului impresionat de virtuozitatea interpretarii si calitatea compozitiei “Good Bye Lenin” in fata pianului, a viorii si a renumitului acordeon.
A colaborat cu trupele franceze „Noir Desir”, „Red Cardell”, „Bastard”, si cu britanicii de la „The Divine Comedy”, trupa lui Neil Hannon.
Este membru in „This Immortal Coil”, trupa dedicata reinterpretarii pieselor „Coil”. Artistul canta in luna septembrie 2009 cu Orka, cvintetul experimental din insulele Feroe, intr‑un turneu in Germania si Polonia.

Via http://www.eventim.ro



2009/10/09

Candy-opening scene, starring Heath Ledger



WHEN I FIRST MET CANDY
THOSE WERE LIKE THE DAYS OF JUICE
WHEN EVERYTHING WAS BOUNTIFUL
BIRDS FILLED THE SKY
THE GREAT KINDNESS FLED THROUGH US

2009/10/08

Redhead-Elephant woman

evening mood.

Fa facultate, in Romania

Cand intalneam inainte oameni care la primul esec rosteau "numai in Romania se intampla lucrul asta" reuseam sa ma strecor departe de ei sau cel putin sa le atrag atentia, pentru ca mi se parea nu nonloial patriei sa spui asta ca-i cam frectie la picior de lemn, dar mai mult de prost gust. Ma enerva si punct. Parva devenise expresie de salutat in Romania.
De cand am inceput sa umblu si sa ma descurc mai mult pe cont propriu, am inceput singura sa-mi dau seama de ce era atat de usor de rostit.
Cred ca daca am inceput sa zic de multe ori "pana mea" inseamna ca o parte din expresie se reduce si la faptul ca se intampla lucrurile de-amboulea, si nu stiu daca e vorba numai de tara noastra sau in general.

Ieri mi-am dat seama dupa lungi discutii si batai de cap ca nu mai am nevoie de un al doilea master, si am zis ca daca tot am niste bani sa-i arunc pe un curs care o sa-mi foloseasca probabil pe viitor.
Curs facut numai in interiorul facultatilor, sa nu uit sa precizez.

De cand am inceput masterul la alta universitate decat la cea unde mi-am terminat facultatea, imi dau seama cat de usor se face in ziua de azi facultate. Cu mana pe inima, mie mi-au sarit ochii din orbite in facultate, si nu incerc sa fiu lipsita de modestie dar e un mare bullshit cu facultatile astea private din tara asta si poate de oriune, diploma aia vine pe ne-simtite, caci in cap nu ramane mare lucru. In fine, atunci cand am inceput masterul vroiam ceva cu program lejer din cauza job-ului, si chiar sunt de acord cu astfel de sisteme mai lejere, dar pentru cei care au 10 copii de crescut acasa sau orice astfel de problema. Numai ca pe mine prea putin ma interesa lejeritatea cred ca mizam mai mult de stradanie dar pe lucruri mai eficiente.
Cred ca incepi sa cresti si creste si creierul din cap o data cu tine.

Si mi-am zis eu sa fac cursul cu pricina la fosta universitate, cea de stat. Sun acolo, deja cand mi-a raspuns cineva, am simtit nonsalanta si sictirul in vocea persoanelor din aceasta facultate. N-am vazut in viata mea oameni mai prostcrescuti in ghilimele si mai ne-amabili ca in acest loc plin de invatamant in el. Cred ca asta a fost si unul dintre motivele pentru care am optat alta universitate, dupa licenta.
Si sun, imi da detaliile, le notez pe foaie. In ultim moment imi vine in cap asa aiurea s-o intreb daca-i musai sa am master in derulare la universitatea lor pt un astfel de curs.
Pfuai, parc-o intrebasem pe tovarasa compatrioata daca poarta Ceausescu chiloti pe el, noaptea. In asemenea hal mi-a raspuns.

Nu inteleg, ma jur. De aici si indignarea mea. De ce ma trebuie sa existe un astfel de conflict intre universitati? Sau de ce trebuie sa nu lasi un om sa-ti bage bani in cont pentru un rahat de curs? Pentru ca si-a urmat studiile in alta parte?
Va zic eu, luati oua in brate, multe multe si aruncati in sistemul asta bologna. Care va obliga sa faceti mastere pe care poate nu le suportati, nici financiar nici altfel, care va pune sa va platiti creditele care intra in buzunarele secretarelor si care va pune sa suportati atatea cacaturi.

2009/10/06

This is for Heath Ledger

... 'cause we miss you so much...

2009/10/04

MGMT-Kids

A inceput o noua stagiune la teatrul de stat din Constanta. Simteam nevoia unor trompete in momentele astea taram tam tam taaaaaaam.
Si am fost si noi.
La al doilea musical din viata mea de pe scena teatrului, dupa Satra, Stragers in the night deschide portile teatrului din Constanta.
"Piesa este un lejer happening" asa cum am citit intr-un ziar local, cu personaje care au trait in vremea lui Frank Sinatra si Rat Pack.
Desi presa constanteanca considera piesa ca una de criza, un lucru cert este de apreciat, muzica este de nota douazeci si noua.

Asa ca inafara de indemnul meu de a face o vizita teatrului, va indemn sa ascultati ceva ce-mi place mult.


2009/10/02

O cu A de mana

Pentru voi poate era o seara buna de orice altceva, eu nu am avut nici un pic de chef sa ies aseara din casa. Si nici nu ma simteam trista asa cum in mod normal o seara ploioasa m-ar fi tinut inchisa in casa, dar nu m-am putut desprinde de camera mea.

La tv erau multe meciuri si m-am gandit ca decat sa-mi petrec seara in compania prietenilor prietenului meu care ar comenta intr-una pasele jucatorilor de pe stadion, cu mine fascinata de expresiile fetelor lor si de semintele cu care m-as indopa in lipsa de orice alta activitate, am ales vegetarea pe propiul teritoriu.

A sunat telefonul dar am respins glorios toate ofertele.
M-am cufundat cu pielea miresmata de gelul de dush inspre un film care mi-a fost recomandat tocmai pentru latura lui psihologica, Hard Candy pe care l-as putea aplauda dar n-o s-o fac.

Saptamana asta citesc Cella Serghi, o autoare constanteanca care povesteste drama unei fete, destin asemanator cu al unei prietene de-ale mele.
Poate o sa-i dau intr-o zi sa citeasca cartea, asta daca nu se va termina foarte prost.

Aseara mama ma sfatuise sa incep un al doilea master, din lipsa de lucruri care ar trebui sa-mi umple viata. La asta am uitat sa ma gandesc.

I never tried to reach your eden

Este absolut uimitor cat de mult se schimba oamenii in timp.
Cred ca se numeste maturizare pana la un punct apoi se transforma in alti termeni pe care n-are nici un sens sa-i trezesc la ora asta. La maturizare ma refer.
Uneori privindu-l nici nu cred ca-i vorba de maturizare, cel putin nu in fata mea, cred ca ne-am uitat obisnuinta de alta data.
Mi-a spus totusi ca-i pare rau ca nu ne mai citim ca alta data, iar eu i-am spus ca n-ar trebui sa-i para, cred ca de-acum suntem cu adevarat noi cu n mare.

Raman cu gura cascata vorbind cu un om care in urma cu cativa ani imi era cel mai apropiat confident si cel mai drag om iar acum parca nici o propozitie nu se mai leaga cum trebuie cand vorbesc cu el.
Am avut senzatia ca e mult ancorat in sistem decat l-am lasat eu ultima data.
Cred ca la un lucru tineam enorm de mult si cred ca l-a pierdut...as fi vrut sa nu se piarda niciodata in multime...


2009/10/01

Amintiri din epoca de aur I, in cinema

E foarte mijto filmul pentru ca este bazat pe ceva real, adica nu e orice fel de comedie. E o satira facuta in stil comunist, cu toate condimentele care sa te faca sa razi.
O sa auzi despre cozile de la sifonarii, despre scumpul salam de sibiu, alimentara goala de Craciun, ziarul Scanteia si multe altele.
Toate astea cat sa te bufneasca rasul.