La semafor

Nu stiu daca v-ati gandit vreodata, ei bine nici eu pana astazi, dar noi oamenii ne pierdem foarte mult timp la semafor. Fiecare avem gandurile noastre, iar la semafor avem dispozitia sa fim numai noi cu ele. Si picioarele, ideal ar fi sa nu cadem din picioare, in caz de suntem pietoni.
Fie ca suntem in masina, in autobuz, la trecerea de pietoni suntem conditionati sa ne urmam activitatile din cauza a 75, 80 sau 95 de secunde pe care trebuie sa le asteptam mereu. Si ne enervam rau, ne enervam si mai rau daca intarziem undeva din cauza lui.
Si am impresia ca nerabdarea asta ni s-a accentuat de cand avem semafoarele astea cu cronometru.
Adica era mult mai simplu sa nu stim cat mai avem, nu mai stateam pe ace, mereu cand intarziam undeva nu-i mai spuneam persoanei care ne asteapta "bai, am prins 2 pe rosu cu 95!", am zice doar "am prins de 2 ori semaforul". Prea multe cifre care se scurg ne induc o stare de nervozitate.
Probabil din acelasi motiv nici nu se mai respecta prioritatea celuilalt cum trebuie; adica eram in masina intr-o zi si stateam la semafor cu 3 masini in fata mea si alte 3 in spate, cand la 10 secunde ramase aia din fata au inceput sa inainteze destul de mult.
La verde eram la mijlocul intersectiei.
Anyway, eu am zis ca de-acum incolo nu ma mai uit niciodata la secundele de la semafor, mai ales ca nu-s eu la volan niciodata.
Ma uit pe cer, in pamant, ma scormonesc in geanta sau dau pur si simplu un telefon.