Am stat azi si m-am holbat la calendar in sfarsit la data de 11.04, data la care visam sa ajung de acum aproape o luna de zile.
Vroiam sa ma vad trecuta de 10 ale lunii pentru a putea profita de toata satisfactia reusitei si de tot relaxul asteptat.
E magic ce se intampla pentru ca-ti dai seama ca toti porii tai respira un aer greu si ca rasuflarea nu-si mai gaseste calea de iesire. Parca totul sta. Ochii sunt atintiti asupra ta si tu trebuie sa spui primul cuvant. Si dupa asta multe altele. Nici nu stii de unde vei spune atatea lucruri pentru ca te simti golit de toate informatiile importante pe care vroiai sa le spui oamenilor.
Si cel mai suspect e ca nu se mai intampla nimic atunci cand vorbesti. Parca timpul isi ia un moment de respiro si te lasa sa-ti faci numarul.
Vroiam sa-i transmit lui Mau pentru ca stiu ca citeste, ca tot ce s-a intamplat de la primul moment in care am batut palma cu clubul Doors pana acum si toate emotiile mele i le-am dedicat de departe lui.
De fapt totul a fost facut pentru el.
Pentru ca el mi-a dat curajul...si asta a fost de ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu