E clar ca daca esti sincer, ai bun simt, ca-mi spunea cineva ca sinceritatea depinde de bunul simt pe care il ai in fata omului respectiv, dar sinceritatea nu vine DIN bun simt.
Sincer esti in primul rand pentru tine, si apoi pentru ceilalti vrand tocmai sa demonstrezi sinceritatea si in ei cu tine, nu numai in tine cu ei. De multe ori poti fi considerat sincer pentru ca spui adevarul de fiecare data despre tine si despre ce-o fi, dar adevarul asta poate fi interpretat ca o lipsa de bun simt pentru urechile care il aud.
Depinde de oameni.
Pentru mine personal, sinceritatea este intr-o cutie si bunul simt in alta. Nu ma intelegeti gresit, nu ma refer la cazurile generale cand din bun simt devii sincer, ma refer la sinceritatea clara cand nu exista masca aia care raspunde nevoilor tale de barbat/femeie in relatie si societate.
Toti gresim la un moment dat, pentru ca ne este mai simplu asa. Cei care zic ca nu gresesc, nu-s sinceri.
Acuma, din a2a categorie face parte majoritatea. Putini suntem intr-adevar sinceri cu partenerii nostrii.
Multi ajungem sa tinem cont in timp de bun simt si atat. Nu fac aia din bun simt, nu ii zic nush ce din bun simt, n-o insel tot din bun simt.
Si ajungi o paiata veritabila care sub ea ascunde adevarate dorinte, idei, adevaratul om.
Ni se intampla des, socul este atunci cand partenerul descopera prea tarziu adevarata identitate. Si iti reproseaza ca l-ai mintit. Dar tu nu l-ai mintit, ai avut doar mult bun simt sa-i ascunzi, ceea ce nu vroia sa auda.
Totul este un mare joc de cuvinte pe care il interpretam dupa bunul plac.
Pentru ce ati opta voi? Asta e o intrebare stupida, clar am opta toti pentru sinceritate. Si mai e stupida dintr-un simplu motiv, prea putini ne gandim sa pornim o relatie mizand pe sinceritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu