Un mail din viitor

Santi, dupa ce am scris asta, imi spuneam : mai mult de atat nu poti abera!
Leapsa o gasiti pe : http://santiaggo.com/

Un mail din viitor :

Neata piciule!

Presupun ca te-ai trezit si m-am gandit ca inainte sa ma duc eu la somn sa-ti trimit niste idei, care poate o sa-ti dea ceva de gandit azi si de acum inainte. Mi-ar fi mai usor sa stiu ca n-ai crezut o iota din ce-o sa-ti scriu dar in posibilitatea in care vei crede voi avea grija sa uiti in timp toate informatiile astea.

Stiu c-o sa ti se para absurd daca nu cumva deja incepe sa se intample asta din prima mea fraza.
Fara grija, nu-s o straina si daca cumva vei avea probleme cu ratiunea eu o sa fiu prin preajma.

De la noapte cel putin.

Am fost creata putin dupa ce deprinderile tale de copil ti-au fost adoptate de cele constiente si ulterior mature. Nu avem voie sa aparem in viata celor mici care actioneaza sub ordinea celorlalti si cu atat mai putin la varsta la care mananci creta ca sa absentezi de la scoala.

La inceput eram si eu stangace. Oamenii de aici de unde sunt eu, mi-au spus ca la inceput trebuie sa te veghez noaptea, sa vad care-ti sunt obiceiurile si sa incep sa invatz cat de cat despre tine.

Mi-a fost greu, erai o ciudata, azi aveai un vis maine altul niciodata nu ti le continuai nici macar in timp si mereu ma confundai. Dimineata cand te trezeai, eu trebuia sa plec si mereu ma lasai trista ca nu reuseam nici sa-mi dau seama prin ce treci.

Lucrurile n-au mai stat mult timp asa si am inceput sa te cunosc. Treceau noptile si nici nu te mai asteptam sa intrii in vis pentru ca dupa expresia fetei tale si dupa felul in care te asezai in pat pentru a dormi, imi dadeam seama cand avusesei o zi proasta sau una buna.


De multe ori cand erai agitata in somn ramaneam cu tine peste noapte, alteori imi vedeam de treburile mele.

Pentru ca misiunea mea noapte de noapte era foarte complicata.

Mereu cand oamenii viseaza, creierul lor devine ca un platou de filmare. Ei isi creaza un anumit peisaj, isi asuma roluri, aduna actori si oameni pe langa ei si incep sa traga pelicula.

Tu cand dormi, rolul tau este jucat de mine. Eu arat la fel ca tine, sunt pensata in acelasi mod, am aceleasi haine, ma dau cu oja de fiecare data cand te dai si tu.
Eu joc rolurile in care tu apari in visele tale. Eu pentru tine si toti cei ca mine pentru oamenii din jurul tau.

Este exact ca-n filme, cand actorul care viseaza in film, a trebuit ulterior sa filmele si scena visului.

Acelasi lucru se intampla si in viata de zi cu zi, numai ca nu tu joci rolul, ci eu.

Misiunea mea in general este foarte importanta. Pentru ca modul in care eu joc rolurile iti lasa tie anumite informatii, concluzii in subconstient. Te-ai trezit vreodata mult prea agitata? Sau suparata? Sau te-ai trezit brusc si nu stiai de ce?

Partea interesanta abia de acum vine.

Voi oamenii stiti mult prea putine despre vise. Si tot ce stiti exagerati pana va incurcati si propriile adevaruri.

Eu si toti ceilalti ca mine, cand ne-am nascut aveam varsta la care voi practic ati fi incetat sa mai fiti pe pamant.

Ne-am nascut cu acea varsta pe care oricat de mult as vrea sa ti-o spun, nu pot.
Si ne traim viata descrescator in fiecare noapte in visele voastre.
Adica visul pe care tu o sa-l ai diseara si unde tu apari la varsta ta de acum, eu il voi juca probabil peste multi ani cand voi ajunge descrescator la varsta de acum.
Sunt destul de batranioara, e tot ce poti sa-ti spun.


Visele tale din fiecare noapte imi dau mie viata. Daca tu de maine prin absurd nu ai mai visa eu n-as mai avea ce face, iar viata mea in timp ar sta pe loc pana cand ar ajunge sa dispara.

Prin visele tale tu ma lasi sa traiesc si sa inaintez, pana cand voi ajunge la momentul nasterii tale.
Acolo mi se va termina misiunea, exact in momentul in care ti se va termina si tie.

Tot ce pot sa-ti spun de aici de la mine, este ca prin fiecare rol pe care il joc, incerc sa dau tot ce-i mai bun din mine, ca sa-ti asigur ganduri cat mai limpezi si mai linistitoare pentru cand vei trece pe aici.
Si de fiecare data cand sunt in dilema pentru interpretarea unei scene, incerc sa-mi aduc aminte de modul in care iti puneai palmele sub cap inainte sa adormi, sau de noptile in care te colaceai in somn, sau de cand te inecai in somn si ma speriai atat de tare, si-mi dau seama de cum trebuie sa-mi duc la final rolul.


Imi place sa cred ca intr-o buna zi imi vei multumi pentru batranetea pe care ti-o fac cadou cu pasii mei mici dar siguri.

Ehe, piciule...drumul a fost lung si s-a facut de dimineata, iar eu trebuie sa merg sa ma odihnesc.
Nu-mi ramane decat sa sper ca n-ai avut rabdarea sa citesti tot acest mail, si ca in clipa in care ne vom intersecta in aceasta viata, sa treci pe langa mine ca pe langa orice alt om.

Nu uita piciule,
traverseaza pe unde vor ei, ca sa ajungi unde vrei tu!

M.