Undeva intre programul mult prea incarcat de la munca, existenta unui iubit pe undeva, a unei prietene care ma mananca de bunatate si a unui castron plin de piersici care ma asteapta aproape in fiecare seara pe masa din bucatarie, reusesc sa traiesc trairi pe care mereu ma oftic ca nu le editez pe undeva.
Desi mi-ati propus, nu m-am tinut de cuvant, dar poate o s-o fac.
Inafara acestui lucru, ma regasesc in paginile neaerisite ale unei carti ieftine, aflate pana alaltaieri undeva in subsolul bibliotecii mele sau a lu taica-miu. Depinde cu ce ochi privesti rafturile.
Mi-am tras destula muzica pentru starea asta si profit de beleuzia in care ma baga tocmai pentru a printa sentimentele, ca sa le vedeti si voi.
Pana maine...ar mai putea trece o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu