Asa ca am decis sa fie ceva mult mai aproape de noi dar sa compenseze (oarecum) nevoia noastra de drumetie.
Am pus degetul pe harta si am ales ...Gura Portitei.
Ne-am urcat in autobuzul care pleaca la 15:30 (singurul direct si care se ia de la autogara din Tomis 3) spre Jurilovca, iar dupa nici 2 ore ne aflam in fata comunei care avea sa ne deschisa orizonturi de invidiat.
Cu ATM-uri in satul asta, numele lui necunoscut devenea o surpriza placuta.
La ora 18 aveam sa ne urcam cu alti 10 oameni si un labrador pe nume Yogy, intr-un vaporas care ne-a aratat o posibila latura a deltei.
Uau!
Stropiti, ametiti de vant si curiosi, am mers aproape 1 ora jumate cu vaporul.
De vis a fost, mai ales ca nici eu si nici Radu nu ne mai urcasem intr-un vapor pana atunci.
Cand am ajuns in Gura Portitei am zis ca nu exista asa ceva atat de aproape de noi. N-am avut cuvinte, am ramas efectiv amutiti iar eu nu incetam sa privesc peisajul inca din vaporul care nu ajunsese la punte, prin aparatul meu de fotografiat din care tot ieseau sunete la atingerea butonului de declansare a pozelor.
Ne-am cazat la casuta pe plaja, unde aveam un pat dublu, o noptiera, un cuier, un bec si o priza.
Dar ce ne mai lipsea?!
Primul contact cu statiunea a fost turul de cunoastere pe care l-am facut cu cate o bere in mana si cu aparatul prin care reuseam sa importalizam minunatiile alea de locuri.
Dupa jumatate de ora intelesesem: Gura Portitei este un loc mult prea mic si mult prea divin.
Pe la ora 22, asa cum au fost anuntate, un card de lipovence ne-au condus cu vocile lor pe un ritm de acordeon pana pe plaja, unde era incins un foc imens si unde au inceput sa faca hore si sa cante in straiele lor traditionale.
Lumea dansa si fotografia derutata, ba femeile care cantau, ba focul imens din spatele lor, ba fulgerele din zare care se apropiau insistente.
Dupa nici o ora de cantat si chiuit, am fost rapusi de ploaie. Am inceput sa fugim care cum apuca pe la casute.
Ne-am continuat bauta in casuta noastra pe ritmuri crancene de fulgere si tunete.
Astazi, am continuat sa facem poze, am fost la plaja si ne-am relaxat cum am putut noi mai bine.
Intoarcerea acasa am facut-o cu un vapor care ma ducea cu gandul spre un mini vas de croaziera; loc unde am reusit sa fac niste fotografii absolut bestiale din cauza unor nori obraznici care veneau din Constanta.
Am ajuns franti si de cand am pus piciorul in judetul nostru nu facem altceva decat sa vorbim despre Gura Portitei.
Va dau cuvantul meu de cercetas, ca desi preturile acolo sunt putin cam piperate, motiv pentru care va si recomand sa va luati cat mai multe lucruri de acasa, chiar se merita sa va petreceti un weekend in acest loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu