Promisiune de la mare!

Azi mintea mea a fost productiva, si asta in sens mai larg ca mi-au tot venit chefuri si idei de scris.

Si mancam in seara asta pepene cu mama si-mi tot zicea ea ca trece cand vine de la munca pe langa poarta de intrare ca sa zic asa a landului of super choice-ul adica...grandma...in mioritica noastra limba...mamaia.

Si mi-a zburat mintea nu la cei care vin weekend de weekend sau chiar de 4-5 ori la mare de prin tara sau mai ales din bucuresti ca si-asa-s multi oamenii aia, pentru ca sa fim sinceri la preturile de cazare si de trai din mamaia e un efort pentru o familie cu un buget mediu sa ajunga si sa se lafaie in fel de fel de pofte de prin statiunea adorata, dar ma gandeam la oamenii de sus din coltul hartei care nu au posibilitatea sa ajunga aici deloc, nici macar o data la 2-3 ani. Distanta, banii sau cine stie cate alte nenorociri.

Si asa cu ambele maini pe inima le-as zice ca n-au mare lucru de pierdut, da' una e sa vezi si sa pipai cu ochii si manutele tale.

Cert e ca nu ma gandeam cand mi-am dat afara gandurile astea fix la balamucul fitelor din mamaia caci sunt cu duzina, iar tiganismele si prostul gust e pe toate caile de acces spre plaja, ca sa nu zic drum ca-i unul singur.

Am fost si eu in mamaia si o sa ma mai duc, un motiv ar fi pentru ca moda de pe litoral anul asta tinde imbucurator spre hippie si asta ma bucura foarte tare, adica daca in Romania au ajuns numai tigancile sa poarte paiete si shtrasuri ... suntem pe drumul cel bun.
Si nu numai de asta, da' dupa iesirea mea cu fetele prin mamaia e foarte nostima agitatia aia plus ca oamenii sunt frumosi vazuti asa in cantitati industriale.

Si cum ziceam, nu ma refeream la fitza, ci la marea in sine.
Io-s si mai poetica de felul meu, inca nu stiu daca-i un lucru bun sau rau, da' momentan e bun, si ma gandeam ca-s mii de copii si oameni in tara asta care n-au pus mana pe mare in viata lor.

Io am zis si-o s-o mai zic ca mi-as da oricand apartamentul de aici in schimbul unuia de la munte. Nu-i de mine, inafara relaxarii si inspiratiei care mi-o da marea numai la pipaitul vizual, pentru mine ca si distractie vara, este nula.

Dar totusi eu sunt aici si-o vad des si nu-i dau importanta iar oamenii tanjesc cu sufletul la ea chiar si prin lentila propriului televizor.
Ce-mi promit e ca prima data cand o sa ajung in fata ei ... o sa iau o maaaare gura de ea pentru toti oamenii care n-au vazut-o si n-o s-o vada nici anul asta.

Am promis!

Adevarul! Intr-o benzinarie...

Cate lucruri poti afla daca deschizi usa unei benzinarii?!

Terapie la colt de strada

Nu prea cred in lupta asta dintre sexe.
Fie ca esti barbat fie ca esti femeie, drepturile-ti sunt repartizate si punct. Nu castigi pt ca porti bikini si nici pt ca ai buzunaras la chilotei.

Eu cred in lupta caracterelor.

Detest prejudecatile legate de femei si de modul lor de actionare. Cred ca fiecare barbat stie sa aprecieze naivitatea si frumusetea dinauntrul unei femei. Iar importanta pe care o aduce aceasta in viata lui ar trebui sa dea motiv de sarbatoare launtrica.
Acelasi lucru se poate intampla si in cazul femeii care apreciaza cat de bine stie un barbat sa spele farfuriile sau motivul pentru care el poarta tricourile la dunga in sifonier, sau chiar cauza pentru care sacosile sunt duse de el cand va intoarceti de la piata.

Iar daca vreodata va certati nu lasati sa va scape micile rautati legate de faptul ca el este un el si ea este ea, pentru ca nu va ajuta deloc.

Si un lucru absolut important : cand cearta dintre voi este despre gaza de pe balcon, sa n-o aduceti neam la paianjenul de acum 3 luni din sufragerie! Discutia despre gaza, ramane la gaza!

Mini Automatic for simple driving

Ultima perioada chiar mi-a demonstrat cat de mult am nevoie de o masina.
Cu cati draci si bani dai in ziua de azi intr-un oras sa te fatai de colo pana colo, cu banii aia triplati iti iei o masina si ai mai putini draci. Sper eu si la fel de bine pozitionate ligamente de acum incolo.

De azi pe biroul meu zace o carte cu legislatia circulatiei si o serie de teste, de care nu stiu cand o sa ma apuc, probabil dupa ziua mea.
Asa se intampla, mereu dam de praguri: ma apuc de scoala dupa ziua mea, ma apuc de invatat dupa 1, ma marit dupa 25 de ani.

Ultima e probabila. Nu, toate sunt.

Revenind la condus, am gasit pe net o poza care face toti banii si care-mi si seamana!

P.S. Mi-l aduc aminte pe Schmidtanu cand l-am intrebat cat a condus de cand are carnetul si mi-a raspuns retoric : fara orele de condus nu?

Dancing-Matt

Recenzie dupa weekend

Vineri seara am inceput compromitator cu o iesire in 4, cu fetele. Ne-am pus garderoba de mamaia, adica rochite colorate si am bombardat statiunea.
Am intrat in mare, ne-am holbat pe la moda in tzoale si accesorii de mamaia, am baut bere si am intrat intr-un club de pe plaja cu sandalele in mana sub privirile purtatorilor de breloace BMW.
Ca fetele.

Ieri m-am trezit cu o sete care-si avea vina numai in sticlele de bere din mamaia. M-am imbracat repejor, si am taiat-o pe minunata plaja H2O unde se anunta minunatul eveniment organizat de Ursus.
Bine, recunosc ca nu de-asta am fost acolo, ci mai mult sa stau pe o terasa sa ma relaxez savurand un frappe.
Ipanera se numeste terasa si mi-a placut foarte tare, adica muzica isi are un iz latino-brazilian dar aspectul este foarte simpatic.

Aseara am fost in Friends si am amestecat iar cocktailurile si shoturile si am dansat pe dance-ul anilor 90 si pe rave si nu numai. Pana pe la ora 4 cand am plecat de acolo, am avut timp sa dam o fuga si in Domino si sa-i ascultam pe cei de la Tomis Junior, o trupa veche din constanta pe muzica careia dansam toti pe la nunti, pe care o intalniti pe casetele mai tuturor oamenilor trecuti de 40 de ani.
Am dansat o brasoveanca; trebuie sa ma vedeti neaparat cum dansez brasoveanca!

Azi ma relaxez, si ma gandesc cum sa-mi inchei weekendul ...

Ultima scena

In ultima perioada am biletul asigurat la loja marelui teatru de pe scena unde culmea, protagonista sunt chiar eu.
Telefoane peste telefoane, mesaje, cuvinte mari aruncate peste noi, doar doar de cineva ne-ar vedea si ne-ar sari in ajutor.
M-am saturat.

Nu cred ca sunt necesare compromisurile si nevoile astea trase de par .
Nu cred. Si nici nu-s experta eu dar cel putin i'm doing my best.
Ce cred e ca fiecare avem un interes particular a carui culoare nu seamana deloc cu interesul general.
Imi miroase a fum si a ciocan de porumb prajit toata situatia asta.

Nimic in rest, doar va urez ...racoare!

GIRLS JUST WANNA HAVE FUN!

De azi si de ieri

Imi petrec majoritatea timpului incercand sa ma rezolv. Si cum rezolv cel mai bine lucrurile decat ignorandu-le?!

Undeva intre programul mult prea incarcat de la munca, existenta unui iubit pe undeva, a unei prietene care ma mananca de bunatate si a unui castron plin de piersici care ma asteapta aproape in fiecare seara pe masa din bucatarie, reusesc sa traiesc trairi pe care mereu ma oftic ca nu le editez pe undeva.

Desi mi-ati propus, nu m-am tinut de cuvant, dar poate o s-o fac.
Inafara acestui lucru, ma regasesc in paginile neaerisite ale unei carti ieftine, aflate pana alaltaieri undeva in subsolul bibliotecii mele sau a lu taica-miu. Depinde cu ce ochi privesti rafturile.

Mi-am tras destula muzica pentru starea asta si profit de beleuzia in care ma baga tocmai pentru a printa sentimentele, ca sa le vedeti si voi.

Pana maine...ar mai putea trece o zi.

This is funny :-)

MOod

Duminica infecta

Multe...multe muulte lucruri detest eu la ziua asta de duminica.
Unu la mana detest cocktailul ala de aseara care mi-a dat toate matele pe dos. Habar n-am ce mi-au pus oamenii aia in el da' ma luase cu tremurat cand am plecat din bar.

Doi la mana, azi-noapte am ajuns la niste concluzii care-mi privesc adevarul stupid in care traiesc.
Despre asta probabil ca voi mai scrie pe aici. Sau nu voi mai scrie. Nu stiu exact.

Trei la glezna, azi dimineata cand am ajuns acasa, gasesc 4 perechi de incaltaminte in plus in fata usii: un barbat, 2 femei si un copil...credeam.
Aud vocea mamei mele soptite din camera, ca avem musafiri si sa intru incet in camera.
E la naiba?!
Am intrat ca omu, ca orice om care intra in casa lui,mi-am facut dush ca orice om normal care face dush in casa lui.

Pardon, nu.
Nu am cantat la dush, deci n-am facut dush ca un om normal in casa lui.
E bine macar ca musafirii mi-au plecat dimineata devreme si n-am apucat sa am o dimineata d-aia formala cu ei prin casa.

Mai urmeaza ceva ?!

BCR sau mai bine-mi tin banii sub perna

Vreau sa fac o contestatie pentru cel mai jenant sistem bancar din Romania, si anume sistemul impus de BCR.
N-o fac la ei, o fac la mine pe blog ca sa-mi vars amarul ca oricum pe ei ii doare in cot, nefiind eu probabil singura care are ceva de obiectat.

De ce BCR-ul sux?

1. Pentru ca in momentul in care mi-am uitat cardul in bancomat, lucru de care ma simt total vinovata; na, asta e...cred ca de-asta s-a si inventat sistemul acela al atm-urilor de a-ti trage cardul in maxim cat? 20-30-40 de secunde din momentul in care nu ti-l scoti singur de acolo; am mers la un centru bcr pentru a solutiona problema. Mi s-a zis sa revin la bancomat, lucru stupid in puii mei, adica probabil au in baza de date 1001 de numere de telefon unde te poti adresa pentru probleme de genul asta.
Nu, eu a trebuit sa ma intorc la bancomatul de unde mi-am lasat cardul si sa sun la unul din numerele care oricum ma trimitea spre bucuresti pentru a-mi bloca cardul.

Ma duc apoi la sediul judetean de la gara, sa-i intreb pe oamenii de acolo cand ajung la atm-ul meu sa-mi ridice cardul ( ei presupunand ca s-ar duce saptamanal acolo sa puna bani sau sa ridice carduri "mancate').
Mi se spune sa mai astept.
1 zi, 2-3-4-5 ma intorc, imi spun ca n-au ajuns si c-ar fi cel mai corect sa-mi fac un nou plastic. Care apropo dureaza aproape 10 zile.
Adica daca duminica am nevoie de bani din cont, ioc bani.
Ma duc si joc la loto cu speranta dupa mine, macar la loto e deschis si duminica.

Ma duc la un centru bcr, fac cerere de nou plastic.
Primesc telefon in ziua in care am facut cererea, ca oamenii de la sediul judetean mi-au ridicat cardul si c-ar fi foarte bine dac-as trece sa mi-l ridic cat mai curand.
Ma duc sa ridic cardul, mi se spune ca deja acest plastic a fost anulat si cel mai probabil a fost activat cel nou, deci trebuie sa revin la sediul unde mi-am inaintat cererea, abia peste 4-5 zile sa mi-l ridic pe cel nou.

Asta numesc eu necomunicare intr-o echipa.

2. Ce mi s-a intamplat ieri ?
Din nou cu bcr-ul!
Vine cineva la mine la munca, fac o tranzatie gresita. Adica in loc de suma x pun suma y si trag cu putin mai mult din contul omului.
Nimic nou, toate pos-urile au optiunea asta, tranzactie gresita? apasa pe anulare ultima chitanta.
Anulez chitanta, incerc sa reiau banii din contul omului, mi se spune fonduri insuficiente.
Sun la banca pos-ului meu care-mi comunica tocmai ca anularea a avut loc, nu-mi ramane decat sa sun bcr-ul sa intreb de ce nu dau drumu la banii din contul omului.

Sun la astia si-mi spun ca trebuie sa fac o cerere si eu ca persoana juridica si el ca persoana fizica si s-o depun la sediul bcr, pentru ca apoi in cateva zile maxim 20 de la efectuarea acestei cereri sa se restituie banii.
O.o CE?
Adica eu am banii la tine, tu mananci paine si te extinzi datorita mie iar eu trebuie sa te astept pe tine BCR-ule sa-mi restitui banii, care oricum sunt ai mei?!

Nu va faceti carduri la BCR ca uitati ce patiti!

Maximum Kouette-Out of time man

Ultimul meu post parca transmite un mesaj de genul : ai grija, D-zeu e printre noi! :p

Azi pe ce melodie ne trezim?! :D
pe
pe
pe
pe...
asta!

Un mail din viitor

Santi, dupa ce am scris asta, imi spuneam : mai mult de atat nu poti abera!
Leapsa o gasiti pe : http://santiaggo.com/

Un mail din viitor :

Neata piciule!

Presupun ca te-ai trezit si m-am gandit ca inainte sa ma duc eu la somn sa-ti trimit niste idei, care poate o sa-ti dea ceva de gandit azi si de acum inainte. Mi-ar fi mai usor sa stiu ca n-ai crezut o iota din ce-o sa-ti scriu dar in posibilitatea in care vei crede voi avea grija sa uiti in timp toate informatiile astea.

Stiu c-o sa ti se para absurd daca nu cumva deja incepe sa se intample asta din prima mea fraza.
Fara grija, nu-s o straina si daca cumva vei avea probleme cu ratiunea eu o sa fiu prin preajma.

De la noapte cel putin.

Am fost creata putin dupa ce deprinderile tale de copil ti-au fost adoptate de cele constiente si ulterior mature. Nu avem voie sa aparem in viata celor mici care actioneaza sub ordinea celorlalti si cu atat mai putin la varsta la care mananci creta ca sa absentezi de la scoala.

La inceput eram si eu stangace. Oamenii de aici de unde sunt eu, mi-au spus ca la inceput trebuie sa te veghez noaptea, sa vad care-ti sunt obiceiurile si sa incep sa invatz cat de cat despre tine.

Mi-a fost greu, erai o ciudata, azi aveai un vis maine altul niciodata nu ti le continuai nici macar in timp si mereu ma confundai. Dimineata cand te trezeai, eu trebuia sa plec si mereu ma lasai trista ca nu reuseam nici sa-mi dau seama prin ce treci.

Lucrurile n-au mai stat mult timp asa si am inceput sa te cunosc. Treceau noptile si nici nu te mai asteptam sa intrii in vis pentru ca dupa expresia fetei tale si dupa felul in care te asezai in pat pentru a dormi, imi dadeam seama cand avusesei o zi proasta sau una buna.


De multe ori cand erai agitata in somn ramaneam cu tine peste noapte, alteori imi vedeam de treburile mele.

Pentru ca misiunea mea noapte de noapte era foarte complicata.

Mereu cand oamenii viseaza, creierul lor devine ca un platou de filmare. Ei isi creaza un anumit peisaj, isi asuma roluri, aduna actori si oameni pe langa ei si incep sa traga pelicula.

Tu cand dormi, rolul tau este jucat de mine. Eu arat la fel ca tine, sunt pensata in acelasi mod, am aceleasi haine, ma dau cu oja de fiecare data cand te dai si tu.
Eu joc rolurile in care tu apari in visele tale. Eu pentru tine si toti cei ca mine pentru oamenii din jurul tau.

Este exact ca-n filme, cand actorul care viseaza in film, a trebuit ulterior sa filmele si scena visului.

Acelasi lucru se intampla si in viata de zi cu zi, numai ca nu tu joci rolul, ci eu.

Misiunea mea in general este foarte importanta. Pentru ca modul in care eu joc rolurile iti lasa tie anumite informatii, concluzii in subconstient. Te-ai trezit vreodata mult prea agitata? Sau suparata? Sau te-ai trezit brusc si nu stiai de ce?

Partea interesanta abia de acum vine.

Voi oamenii stiti mult prea putine despre vise. Si tot ce stiti exagerati pana va incurcati si propriile adevaruri.

Eu si toti ceilalti ca mine, cand ne-am nascut aveam varsta la care voi practic ati fi incetat sa mai fiti pe pamant.

Ne-am nascut cu acea varsta pe care oricat de mult as vrea sa ti-o spun, nu pot.
Si ne traim viata descrescator in fiecare noapte in visele voastre.
Adica visul pe care tu o sa-l ai diseara si unde tu apari la varsta ta de acum, eu il voi juca probabil peste multi ani cand voi ajunge descrescator la varsta de acum.
Sunt destul de batranioara, e tot ce poti sa-ti spun.


Visele tale din fiecare noapte imi dau mie viata. Daca tu de maine prin absurd nu ai mai visa eu n-as mai avea ce face, iar viata mea in timp ar sta pe loc pana cand ar ajunge sa dispara.

Prin visele tale tu ma lasi sa traiesc si sa inaintez, pana cand voi ajunge la momentul nasterii tale.
Acolo mi se va termina misiunea, exact in momentul in care ti se va termina si tie.

Tot ce pot sa-ti spun de aici de la mine, este ca prin fiecare rol pe care il joc, incerc sa dau tot ce-i mai bun din mine, ca sa-ti asigur ganduri cat mai limpezi si mai linistitoare pentru cand vei trece pe aici.
Si de fiecare data cand sunt in dilema pentru interpretarea unei scene, incerc sa-mi aduc aminte de modul in care iti puneai palmele sub cap inainte sa adormi, sau de noptile in care te colaceai in somn, sau de cand te inecai in somn si ma speriai atat de tare, si-mi dau seama de cum trebuie sa-mi duc la final rolul.


Imi place sa cred ca intr-o buna zi imi vei multumi pentru batranetea pe care ti-o fac cadou cu pasii mei mici dar siguri.

Ehe, piciule...drumul a fost lung si s-a facut de dimineata, iar eu trebuie sa merg sa ma odihnesc.
Nu-mi ramane decat sa sper ca n-ai avut rabdarea sa citesti tot acest mail, si ca in clipa in care ne vom intersecta in aceasta viata, sa treci pe langa mine ca pe langa orice alt om.

Nu uita piciule,
traverseaza pe unde vor ei, ca sa ajungi unde vrei tu!

M.

Editors

Nu stiu ce faceti voi in august, eu clar stiu ce cadou o sa-mi fac de ziua mea : un bilet la concertul The Editors. Ca tot e prin preajma.

Daca n-ati ascultat pana acum ati pierdut niste acorduri simpatice, daca ascultati de acum incolo mai aveti timp sa va decideti si sa mergeti in Bucuresti pentru concert.

The Editors canta un indie rock bazat pe chitara cu un sound aparte lucru care le-a si dat emblema de "marca inregistrata" peste toate compozitiile lor.

Au doua albume : The Back Room si An End Has a Start, iar anul acesta se lanseaza si cel de-al treilea album.

Deci, 16 august, Bucuresti-Teatrul de Vara Herastrau, ne vedem la The Editors.

Pret bilet : 85 lei.

Comanda bilet pe : www.myticket.ro

Cu legea dupa noi

In general prin plecarile mele de-a lungul timpului, mereu am avut de-a face cu oameni care la cat de simpatici sunt, la fel de dubiosi rezulta a fi. Poate si pentru ca ei vin mereu din alte zone ale tarii.

Cand am plecat duminica seara din Gura Portitei, ne-am urcat in vaporas cu aproape 20 de oameni : nemti, bucuresteni, ieseni si cine stie din care alte parti se trageau ceilalti de pe vas. Nu i-am intrebat. Nu pareau interesanti.
Atentia mi-a fost atrasa din prima clipa de cei doi ieseni, un el si o ea care pareau cuplul perfect vamaiot din dreptul statiunii aproape de bulgari.

El era ars de soare, cu o barba aproape alba, o camasa cu maneca lunga in dungi colorate, pesemne o purta din cauza arsurilor de la soare care-i razbeau pana si pe fata si gatul aproape ars; de maxim 30 de ani, cu niste pantaloni negrii pe el si cu un bluzon cu captusala ca de lana, reusea sa atraga atentia oamenilor de pe vas.
Tipa de aproape 25 de ani, avea vreo 3 tatuaje pe maini si o bascuta ciudatica pe cap.

Cand am coborat de pe vapor, impreuna cu Radu, ne pregateam sa cautam un autobuz care sa ne transporte pana in Constanta. Si in tot acest timp din cauza ploii care pornise, ne rezemam de un visin si incepem amandoi sa mancam fructe din el.
Cei doi ieseni care probabil ne vazusera si ei din vapor asa cum i-am vazut noi pe ei se ofera sa ne duca pana mai aproape de Constanta.
Ne-am urcat.

Pareau simpatici iar masina lor era plina de pufuleti si mancare de patiserie, asta in timp ce si din pielea noastra si din a lor se emana un parfum de ploaie, nisip si arsuri de la plaja.
La nici 2 minute de mers, suntem opriti de politia locala pentru o verificare de acte.

In momentul ala mi-am adus aminte de prietenii pe care iesenii ii lasasera in Gura Portitei si pe care vaporasul i-a asteptat pret de cateva secunde sa le aduca celor 2 de pe vas cu care noi eram acum in masina, un pahar de bere si o apa plata.
Cand ne-a oprit politia, stateam si ma intrebam cine isi comandase dintre ei doi berea si cine apa.

Momentul straniu a fost cand am aflat si noi o data cu politistul din dreptul geamului ca tipul nu avea actele la el.
A dat cartea de identitate politistului care indepartandu-se de masina noastra, s-a adapostit intr-a lui si in acel moment s-a lasat liniste in masina noastra.
Ii vedeam mana ieseanului sprijinita de geamul din partea sa, tremurand.

Recunosc ca mi-a fost teama pentru ca nu stiam cu ce om sunt in masina.
S-a ridicat, si-a bagat portofelul in buzunar si s-a dus la masina politistilor unde a stat mai bine de 5 minute.

Cat a fost el plecat, femeia care ramasese cu noi, ne-a povestit ca se cunoscusera doar de 2 zile si ca s-a oferit s-o duca in iasi, amandoi fiind din acelasi oras si avand unul sau doi prieteni comuni.

Dupa ce am aflat asta, tipul s-a intors la masina afisand un ranjet mai mult fortat care ascundea probabil o frumoasa suma de bani pierduta din portofel.

In timp ce ne continuam drumul, am inceput sa abordam fel si fel de subiecte mai mult sau mai putin de dragul conversatiei.

In masina era un danf de usoara relaxare, insa in fiecare dintre capetele noastre era lasata o amprenta a celor 5 minute pe care le petrecusem cu masina de politie in fata noastra.

La Gura Portitei

Saptamana asta ne vine ideea stralucita s-o taiem undeva departe, ca si-asa n-am mai fost de mult in peisaje indepartate, dar ne-am razgandit din cauza unui sarbatorit ( :p ) care ne-a ametit vineri seara si asa am renuntat la ideea trezirii noastre mult prea devreme.

Asa ca am decis sa fie ceva mult mai aproape de noi dar sa compenseze (oarecum) nevoia noastra de drumetie.

Am pus degetul pe harta si am ales ...Gura Portitei.

Ne-am urcat in autobuzul care pleaca la 15:30 (singurul direct si care se ia de la autogara din Tomis 3) spre Jurilovca, iar dupa nici 2 ore ne aflam in fata comunei care avea sa ne deschisa orizonturi de invidiat.

Cu ATM-uri in satul asta, numele lui necunoscut devenea o surpriza placuta.

La ora 18 aveam sa ne urcam cu alti 10 oameni si un labrador pe nume Yogy, intr-un vaporas care ne-a aratat o posibila latura a deltei.

Uau!

Stropiti, ametiti de vant si curiosi, am mers aproape 1 ora jumate cu vaporul.

De vis a fost, mai ales ca nici eu si nici Radu nu ne mai urcasem intr-un vapor pana atunci.

Cand am ajuns in Gura Portitei am zis ca nu exista asa ceva atat de aproape de noi. N-am avut cuvinte, am ramas efectiv amutiti iar eu nu incetam sa privesc peisajul inca din vaporul care nu ajunsese la punte, prin aparatul meu de fotografiat din care tot ieseau sunete la atingerea butonului de declansare a pozelor.

Ne-am cazat la casuta pe plaja, unde aveam un pat dublu, o noptiera, un cuier, un bec si o priza.

Dar ce ne mai lipsea?!

Primul contact cu statiunea a fost turul de cunoastere pe care l-am facut cu cate o bere in mana si cu aparatul prin care reuseam sa importalizam minunatiile alea de locuri.

Dupa jumatate de ora intelesesem: Gura Portitei este un loc mult prea mic si mult prea divin.

Pe la ora 22, asa cum au fost anuntate, un card de lipovence ne-au condus cu vocile lor pe un ritm de acordeon pana pe plaja, unde era incins un foc imens si unde au inceput sa faca hore si sa cante in straiele lor traditionale.

Lumea dansa si fotografia derutata, ba femeile care cantau, ba focul imens din spatele lor, ba fulgerele din zare care se apropiau insistente.

Dupa nici o ora de cantat si chiuit, am fost rapusi de ploaie. Am inceput sa fugim care cum apuca pe la casute.

Ne-am continuat bauta in casuta noastra pe ritmuri crancene de fulgere si tunete.

Astazi, am continuat sa facem poze, am fost la plaja si ne-am relaxat cum am putut noi mai bine.

Intoarcerea acasa am facut-o cu un vapor care ma ducea cu gandul spre un mini vas de croaziera; loc unde am reusit sa fac niste fotografii absolut bestiale din cauza unor nori obraznici care veneau din Constanta.

Am ajuns franti si de cand am pus piciorul in judetul nostru nu facem altceva decat sa vorbim despre Gura Portitei.

Va dau cuvantul meu de cercetas, ca desi preturile acolo sunt putin cam piperate, motiv pentru care va si recomand sa va luati cat mai multe lucruri de acasa, chiar se merita sa va petreceti un weekend in acest loc.

http://www.guraportitei.ro/

Uite-ti leapsa Danutz

Windance alias Diana, prietena mea, ne-a dat o leapsa.
Ea a scris inceputul, eu am continuat.
Sper sa-ti placa Danutz :D

"01:37. Am pus telefonul de-o parte, dupa ce l-am trecut prin nesuferitul obicei de a-l pune sa sune la o ora suficient de matinala. am bagat mana pe sub perna, mi-am ridicat genunchiul opus mainii de sub perna, la piept, am oftat un pic inspirand aerul cald al zilei ce tocmai trecuse si am inchis ochii, sperand la venirea cat mai rapida a lui Mos Ene.
La nici un minut juma` (:p) dupa toata drumetia asta inspre somn, am intredeschis ochii, privind intr-un punct fix. Cu coada ochiului... intredeschis... , am surprins ... (...)"

...o umbra ca de aripi ai unui pescarus singuratec, exact ca-n povestile de duminica perfecta prin Constanta pe care obisnuiam sa mi le administrez rareori dar suficient de des incat sa le simt importanta.
Si acum ma mir cum de imaginatia mi-a zburat spre aripile pasarii de tarm de care atat de dor mi se facuse tocmai in acel moment.

Nu era asta reactia normala pe care eu, Diana, as fi avut-o intr-un moment de sesizare al unui lucru in miscare in plenitudinea noptii.
Nu simteam panica.

Mi-e frica sa ma uit la intuneric de cand eram mica.
Mama ma intindea in pat, ma acoperea cu patura si apoi obsinuia sa-mi lase lumina aprinsa pe holul care imi lega camera de cea a parintilor mei, pret de aproape 40 de minute, pana se asigura c-am adormit.
Rareori ma prefaceam, tocmai pentru a o lasa si pe ea sa se odihneasca fara grija stingerii becului din casa, dar mereu sfarseam panicata sau speriata de intuneric.
Adormeam intr-un final.

Poate asta ar fi trebuit sa-mi doresc si acum, sa adorm si sa nu ma gandesc la pescarusul, la orasul, la marea si la nisipul de care ma leaga atat de multe amintiri.

Miscarea lenta si repetata a aripilor din lumina difuza a becului din strada mi se accentua pe figura dandu-mi mai mult o curiozitate nemaisimtita.
Iar ochii imi aratau cu incredere o iluzie optica de care o parte a creierului meu era constienta : umbra aripilor se tot marea de parca avea pasi ca ai unui om care se apropie incet si sistematic.

Abia atunci am simtit panica.
Mereu am crezut ca exista doua cai de a iesi din starea asta : 1. sa astept sa se intample ceva dar in acelasi timp sa simt fiecare bataie a inimii ca un gong stationat in mijloc fiecarui simtz, lucru pe care il consider tare "dureros" sau 2. sa ma misc brusc si rapid inspre nucleul producerii temerii, in fond cu cat se termina mai repede, cu atat mai bine, si asa aflu despre ce e vorba.

Cand am vrut sa ma ridic din pat, sau cel putin cand am avut intentia asta scartaitul arcurilor ruginite asa cum mi le imagina sunetul produs m-au scos pentru 1 secunda din starea de mai devreme. Imi oprea toata actiunea si parca decizia mai devreme imi era rasturnata din cauza scartaitului astuia. Mi-as fi dorit sa pot sa sar brusc si sa fiu deja cu picioarele pe podea fara sa ma mai ating nici macar un centimentru de asternutul patului pe care in momentul acela il detestam. Parca ma dadea de gol si nu stiam daca asta era un lucru bun sau rau.
Stiu ca mi-as fi dorit sa fi fost un lucru bun, asta e clar.

Ochii mi-au fost furati de existenta telefonului de langa mine, care pret de o clipa m-a dus spre salvarea mea ca om in fata oricarui lucru pe care eu personal nu-l intelegeam. Un singur telefon si in camera ar fi intrat oamenii ceilalti care m-ar fi putut salva de umbra aceea.
Dar telefonul nu avea ce cauta in povestea asta, unde toate numerele de salvare duceau spre intelesuri mult prea realiste pentru tot amestecul de trairi de care eram constienta in momentul acela.

Am realizat atunci ca dupa toate "disputele" mele cu patul care nu ma lasa sa inaintez, cu sunetul arcurilor care m-ar fi dat de gol si cu sesizarea telefonul de pe noptiera, uitam sa privesc umbra care-mi disparuse timp de cateva secunde din minte si din fata ochilor ocupati de toate celalalte lucruri din jurul meu.

Cand am privit inspre coltul unde lumina isi creea umbra inspaimantatoare de mai devreme, am ramas inmarmurita.
In momentul acela sangele parca imi tasnea prin venele subtiri dinspre pupila inegrindu-mi vederea, degetele de la maini le simteam cu plumb in loc de unghii iar racoarea care-mi acoperea picioarele imi lasa impresia ca dupa ce le-as fi uns cu spirt.
Pijamalele imi stateau lipite de piele si le simteam cum imi asfixiaza orice urma de por prin care as mai putea urma ciclul aerului din camera.
Simteam atat de multa tensiune incat as fi putut sa pic acolo pe loc daca cumva mi-as fi permis sa mai trag o data aer in piept.
Ma simteam ca intr-un sfarsit de melodie in care sunetul tobei se accentueaza pentru a ajunge la finalul brusc si mut.
Toate astea se intamplau atat de rapid si totusi sfarsitul melodiei se lasa asteptat.

Dimineata ma trezisera razele puternice de care nu reuseam deloc sa fug prin prisma coverturii din geam.
Cand ajung acasa, ii spun mamei sa-mi coasa niste material gros pentru draperie ca sa-mi astup fereastra, imi spun hotarata mult prea matinal.

Cand usa de la camera se deschise ii zaresc chipul somnoros al lui Andrei.
I-am spus de atatea ori sa nu mai intre fara sa ciocane la usa.

-Diana, azi jucam "Pescarusul", scena mica in 20 de minute! Grabeste-te!

pff, detest sa-mi incep repetitiile fara sa-mi beau cafeaua.

One man

Parca sa zic c-am mai asistat la asemenea incurajari prin Vama Veche :D

Stilul Hippie

Perioada hippie nu va fi uitata niciodata, si nu datorita vestimentiei ci datorita culturii hippie care deja a ajuns la rangul de cultura pentru mase.

Ceea ce in anii '60 in SUA exista ca si miscare sociala pentru drepturi civile acum este vazut ca un moft de imagine. Insa elementele esentiale ale garderobei hippie s-au mentinut de-a lungul timpului si s-au impus ca must have-uri.

Adeptii iubirii libere sub soare si ai traiului in grupuri in mijlocul naturii au imprumutat vestimentatie din cultura folk, au utilizat culori puternice, stiluri bombastice si multe idei umile pe atunci cum ar fi jeansii, haine cat mai naturale sau facute de mana pentru a-si exprima nonconformismul si setea de libertate.

Si-au spus povestea cu naturalete prin haine: dorinta lor de egalitate si diversitate sociala. Desi comportamentul lor era dezgustator pentru majoritatea sociala a acelori vremuri, stilurile lor au intrat relativ rapid in ciclul modei.
Desi de obicei lucrurile se intamplau viceversa, in sensul ca lumea modei dicta asupra maselor, influenta hippie a reusit o schimbare a acestui sens al mersului lucrurilor si a intrat in clasa de mijloc intai prin mesajul hainelor.

Stilul hippie pur cuprinde:
-- Parul lung si ravasit, aratand foarte natural.
-- O floare in par ( nu numai daca te duci la San Francisco) sau o bentita in stil Indian.
-- Fusta mini sau chiar micro, daca ai curaj si fizic pentru asa ceva, cu cizme apache.
-- Fusta lunga si larga in stil indie nord american cu diverse aplicatii.
-- Orice este permis a fi franjurat: de la piele intoarsa si jeansi pana la camasi cu broderii florale.
-- Sandale joase din piele, foarte comode si practice. Plus ca se potrivesc cu aproape orice din garderoba lejera de primavara-vara
.-- Vesta din jeans, piele sau piele intoarsa.
-- Curea lata din piele, stil brau Indian.
-- Orice tricou este acceptabil, cu absolut orice.
Libertate suprema!
-- Lucruri realizate in stil patchwork sau vopsite de mana sunt nelipsite din garderoba unui hippie adevarat.
-- Ochelarii de soare ai bunicii se potrivesc de minune cu orice tinuta hippie pura.
-- Nelipsitul simbol al pacii, ca accesoriu fie el pandantiv, cercei, inel sau chiar imprimat pe un element din tinuta.

Dupa cum vedeti, stilul hippie este unul din cele mai pure si simpliste stiluri ; este foarte usor de realizat o tinuta complet hippie pentru zilele cand o apreciem si ne bucuram din plin de libertate, mai ales in vestimentatie.

Via: www.flu.ro

Aleea Michael Jackson

Incepusem sa iau niste tripuri ciudate.
De-asta am si renuntat sa vorbesc atat de mult despre MJ.
Credeam eu c-am scapat de fanatismul de odata; ei nu, l-am resimtit.

Cert e ca mass-media asta nu ma ajuta deloc. Ma bucur ca se mediatizeaza intr-un fel, pentru ca e o pierdere grandioasa dar in acelasi timp pt mine si creierul meu nu ne ajuta deloc publicitatea asta.

Cum reactioneaza Romania la moartea lui MJ?
Oamenii si-au pus in gand sa ne adune pentru semnarea unei petitii si asa o alee din Herastrau va purta numele lui Michael Jackson.

Cititi si voi ... si semnati!

http://www.profm.ro/michael-jackson/stiri-michael-jackson/michael-jackson-va-avea-o-alee-cu-numele-sau-in-parcul-herastrau-4615350

Trolle Siebenhaar-Sweet Dogs

E putin cam tarziu pentru muzica la un volum ridicat, dar nu ma las pana nu-mi bate vecinu' in calorifer sa dau mai incet! :D

Despre bautura si orgasm

Ce faci atunci cand iubitul/a tau/a iti recomanda sa incerci cocktailul Orgasm ?

Varianta 1. Te gandesti ca vrea sa te impresioneze cu toate cunostintele lui in domeniul asta (cocktailurilor).
Varianta 2. Accepti incantat/a cu gandul ca dupa ce plecati din bar/club lucrurile vor depasi de mult gustul unei simple bauturi.

Eram aseara in bar. Asteptam bautura.
Moment de liniste cand muzica se lasa mai incet si se aude o voce insotita de un ranjet : "Orgasm? :D".

p.s. nimeni in momentul acela nu se afla sub masa.

La Roux - In for the kill

Ma enerveaza la culme sa fiu grabita de sofer in timp ce sunt pe trecerea de pietoni.
Adica, ok-te grabesti, nu-mi mai acorda prioritate!
Dar n-o sa stau sa fug pe trecere ditai bulevardu pentru ca 2 soferi erau in intarziere sa-si bea cafeaua !

Si inca o chestie, sunt in mijlocul de transport, e aglomerat ochi, mirosul specific corpului in semiputrefactie iti face simtita prezenta ca de obicei, soferul se apropie de o trecere de pietoni, si daca cumva se intrezareste cineva de la cativa metrii c-ar dori sa treaca e in stare sa ne omoare pe toti inauntru si sa puna frana!

In mama naibii, cazi din greseala cu nasul spre bluza neaerisita a vreunul muncitor de pe santier - scot astia mortu din autobuz!

In fine.
...sa ne binedispunem.

Michael Jackson-Give in to me