Experienta 3D: TRON

Adica am mers sa ating marea cu degetul, desi mult mai multe pareri contra fondau un handicap al treide-ului cityplex-ului nostru. Si pe buna dreptate, cred c-am asteptat cam mult lasand timp acestor asteptari sa duca ideea undeva sus de tot si apoi sa-i dea drumul ca sa se duca de-a dura pana jos. Am stat putin sa ma gandesc inainte sa scriu despre experienta asta a mea de la cinema, pentru ca in primul rand eu nu sunt o privitoare de SF si poate ca orice film de acest gen pus 3D sau nu, mi-ar parea putin indiferent, desi am incredere intr-un obiectivism al meu. Not this time, filmul este nu spun slab, e doar previzibil si fiind asa il categorizeaza in lista celorlalte previzibile. Prin asta e foarte posibil sa fi spus tot, iar ca si neprivitor de science-fiction nu prea reusesc sa fiu prinsa in actiunea aia fictiva si plina de leduri. Am apreciat, insa, putinele secvente explozive care-mi sunau a Renholder, desi surpriza, coloana sonora e semnata Daft Punk.
3D-ul nu este nici el wow!, am auzit pareri mult mai inalte despre ce inseamna asta exact si cred ca in Constanta inca nu atingem performanta despre care chiar sa merite sa vorbim. Rabdare.

Lupta cu libertatea

Cred ca viata mea s-a schimbat putin de cand l-am cunoscut pe Claudiu. Putin pentru ca timpul pe care-l petrec cu el este inca modest pentru dezvaluirea altor detalii, si de altfel scopul meu principal este ca schimbarea sa fie una reciproca.
Claudiu este un baietel in varsta de 4 ani care sufera de o forma mai usoara de autism, adica cum gasesc eu mai lejer sa spun de o intarziere in procesul de dezvoltare emotionala, pe care orice copil la varsta lui ar trebui sa se bizuie.
Cert este ca simt nevoia s-o spun, ma simt ca un pion important, nu cel mai important, dar indeajuns de important incat sa ma faca sa simt ca fac ceva pentru el, ca ma lupt pentru ca intr-o zi sa devina un copil normal si sa se bucure de toate celelalte lucruri asa cum ne bucuram toti.
Si ziceam ca m-am schimbat putin de cand l-am cunoscut pe el, pentru ca am descoperit ceva nou la mine, de altfel cred ca mereu lucrul cu un copil, de orice natura ar fi el iti poate dezvalui lucruri noi ascunse despre propria personalitate.
Ei bine, cascada asta mica de zambete si buna dispozitie reuseste sa ma faca sa zambesc dimineata si sa-mi deschida ochii spre amintirea acelei inocente pe care rar azi o mai vedem in adancurile noastre.

top5, songs adorable violin lines

Desi ma gandesc la postul asta de mai bine de cateva zile, nu mi-am gasit mood-ul propice pentru a scrie. Cert este ca in ultima perioada am avut ocazia sa ma apropii de vioara prin diverse recomandari; desi eu-s absolut convinsa ca-ntr-o viata anterioara am fost pian si ca sunetul lui va fi cam oricand pe primul loc in topul preferintelor mele, nu neg faptul ca vioara a reusit sa ma gaseasca intr-un moment in care am avut rabdarea s-o ascult, nu numai s-o aud pe langa toate celelalte.

1. Secret Garden-Nocturne
De fapt cred ca asta e prima intalnire de gradul doi cu vioara, de asa de mult timp incat imi aduc aminte de perioada de gotic din viata.

2. Shigeru Umebayasi-Polonaise
Cineva a vazut de curand 2046 si mi-a urcat coloana sonora pe un piedestal dupa nenumarate multumiri. Ei bine 2046 era oricum undeva sus de tot si in preferintele mele.

3. Yann Tiersen-Sur le fil
Cred ca la Tiersen va asteptati, si nu doar pentru ca e unul din preferatii mei dar si pentru ca Sur le fil e una din melodiile de consistenta ale viorii in cercul ei de audienta.

4. Clint Mansell-Lux aeterna
Nu cred ca exista top al viorii fara Lux aeterna lui Mansell.

5. Blue Foundation-Bonfires
Si pentru BF am avut nu o oarecare pasiune acum vreo 2 ani de zile cand imi invada playlisturile intr-un mod agasant. Acum mi-a ramas Bonfires si inca altele putine de la ei despre care vorbesc cu placere.

Asadar, cele 5 adorable violin lines, in opinia mea.

A very special lady

Ea e Ana

...sora mea vitrega!

Mr. Nobody (Jaco van Dormael-2009)

Los amantes del circulor polar (Julio Medem-1998)

...si iubita mea!

Mr. Nobody (Jaco van Dormael-2009)

Los amantes del circulor polar (Julio Medem-1998)

J'ai tue ma mere [Xavier Dolan-Canada-2009]

J'ai tue ma mere sau I killed my mother este filmul de debut al lui Xavier Dolan, tanarul canadian pentru care e posibil sa iti faci o pasiune aparte doar pt ca filmele lui sunt lipicios de colorate si destul de directe. Filmul trateaza criza de originalitate a unui adolescent in raport cu relatia oedipiana care respinge si atrage vicios aici, de copil-baiat pe mama sa. Iar Xavier isi joaca in mod isteric rolul si actioneaza fix ca un lipici pentru orice situatie. Si citisem pe undeva ca acesta se vrea a fi un autobiografic al lui, lucru care mi-a ridicat o spranceana, gandindu-ma daca e musai o copilarie zbuciumata de prezenta propriei mame ca sa scoata mai tarziu o asemenea noua idee pe care Xavier o aduce in cinematografie.
Si daca e primul la care va opriti apoi va trebui sa va mai opriti la inca unul. Aici

top 5, songs mornings and coffee

Nu stiu ce preferinte aveti voi dar diminetile de weekend sunt pana si in concediu cele mai dulci. Cred ca si soarele stie asta si le da o stralucire aparte. Iar mie dimineata de sambata mereu mi-a parut naiva, pentru ca in niciun caz nu o pot asemana diminetii de duminica cand mai mereu ma trezesc obosita.
Right now i'm dealing with this coffee and her sweet morning elegance.

1. Oren Levie-Her morning elegance
Si azi a fost totul ca la carte: mi s-a parut ca ma gadila ceva la mustati iar cand ridic ochii privesc o raza de soare intrata pe furis pe langa draperii. M-am intors pe partea cealalta, dar eram deja compromisa.

2. The Clientele-(I can't seem to) Make you mine
Si ma ridic lenesa sa privesc strada din fata draperiei si cu cat ma apropii mai mult cu atat aud mai bine sunete de dupa ea. Imi grabesc pasii care se tot tarasc inexpresivi peste podea, apuc draperia, o smucesc cu brutalitatea mea tipica si apoi lumina de afara imi zambeste multumita.

3. Angus and Julia Stone-And the boys
Angus and Julia Stone imi fac iesirile mai frumoase, cel putin pana cand ajung mereu la destinatie.

4. Tame Impala-Half full glass of wine
And yeees we need the drummer this morning! Can somebody call the drummer, please?! I need a coffee.

5. The Shireless-Will you still love me tomorrow
Si intr-un final ma asez la pc cu cafeaua in fata incepand sa va fac topul asta. Because mornings are like coffee: bitter and sweet.

Sa aveti un weekend minunat!

Marti, dupa Craciun [Radu Muntean-Romania-2010]

My brother: "ti-am zis c-aveam chef sa revad The Fountain, si cum mi-l luasem de cateva zile, pe la 22 i-am dat drumul; apoi mi-ai dat tu Marti ala si in jur de 2 am inceput sa-l privesc; si dupa ce-l vazusem pe primu am simtit la asta romanesc c-a dat cineva buzna la mine in viata cu o camera de filmat in timp ce traiesc cel mai de rahat moment al vietii mele."

Never let me go [Mark Romanek-USA-2010]

"I keep thinking about this river somewhere, with the water moving really fast. And these two people in the water, trying to hold onto each other, holding on as hard as they can, but in the end it's just too much. The current's too strong. They've got to let go, drift apart. That's how it is with us. It's a shame, Kath, because we've loved each other all our lives. But in the end, we can't stay together forever." [Kazuo Ishiguro-Never let me go]

Let it snow...Big Joe!

City Island [Raimond de Fellita-2009]

Pentru o zi de ninsori exagerate si usturimi de gat, prefer (not) homemade activities si un sirop galbui de inceput de tuse care sa incerce sa ma puna pe picioare pentru perioada asta a anului in care daca ne strangem cativa-destui incat sa interzicem lunile ianuarie si februarie din calendar, am putea (eu) sa iesim victoriosi.
Filmul despre familia Rizo e un balamuc in care se tipa si se arunca bucati de carne peste masa, in care fiecare membru are ceva de ascuns despre viata lui, in care fiecare secret este tesut astfel incat sa pastreze o minima aparenta de normalitate pentru restul familiei. Dar pentru normalitate pledam pe tot parcursul lui, deci in final ne asteptam la o scena in mijlocul strazii, cadru de balamuc in care se spala rufele in vecini, in care fiecare secret sa devina motiv de (re)unire a familiei.
Este cel mai dragutel film de duminica seara despre care se merita sa vorbesc si a doua zi, iar Andy Garcia face aici un rol care se poate lasa cu aplauze.

Reconstruction [Christoffer Boe-2003]

Alex e cu Simone, pana cand intr-o seara o cunoaste pe Amy. De fapt o vede intai pe Amy in statia de metrou si apoi o abandoneaza pe Simone, alergand dupa blonda care-l fermecase pe peron. Cei doi au un dialog provocator intr-un bar si sfarsesc in camera de hotel al lui Amy, din care lipsea doar pentru o noapte, minunatul sot. De a doua zi viata lui Alex este cu totul alta, Amy fiind singura care-l mai recunostea dintre toti oamenii din jurul lui: Simone, prieteni, tatal.
Filmul este o terapie psihologica deschisa, din care intelegem ca iubirea, ca fenomen ce ne intra in viata accidental sau nu, este o chestiune de acceptare si incredere.
Si atat, in rest filmul este o inscenare a unui dramaturg.

Les amours imaginaires [Xavier Dolan-2010]

De azi, sunt in mod oficial inebunita dupa revelioanele pline de tutun si alcool care se termina cu filmul-de-a-doua-zi asa, chiar asa, intr-o franceza stricata de englezisme si cu o poveste care seamana a french pie. Si nu stiu exact daca francezii fac placinta buna dar e cel mai apropiat termen pentru love-triangle-ul asta din care mai nimeni nu iese nevatamat.
Francis, un tip gay caracterizat de o sensibilitate psihica iesita din comun si Marie, amica lui, simpatica obsesivo-depresiva sexy il intalnesc pe carliontatul cu ochi albastrii, Nicolas. Cei trei devin prieteni, sau cel putin cred ca exista o firimitura de prietenie undeva la inceput, pana cand primii doi se indragostesc de blond. Din acest punct, toata povestea lor devine o decadere inspre o pierzanie a limitei si a self-esteem-ului.
Mi-a placut foarte tare muzica si lectia de fotografie.
De notat este ca rolul lui Francis este jucat de insusi regizorul Xavier Dolan, in varsta de numai 21 de ani.