As fi vrut sa scriu asta de dimineata cand am venit de la tine dar se juca tequila aia in mine ca nebuna si am preferat sa nu ma joc si eu cu ea, macar una dintre noi sa se comporte rational cu cealalta. Apoi dupa ce capul mi-a atins perna pentru cateva minute am avut proasta senzatia ca mi-am revenit si am dat sa ma scol din pat, dar am impresia ca la mine in corp stomacul si capul sunt tovarasi de o viata, asa ca daca nu te loveste unu, te loveste sigur celalalt. Iar apoi sentimentul mi-era totuna, ori stateam in pat si ma invarteam de-acolo cu el prin toata camera, ori ma ridicam brusc si infruntam aceasta situatie ca un barbat, ma ameteam putin dar poate dupa asta…rasarea linistea. Except that i’m a woman si am ramas in pat.
Hai ca mi-am dat seama de-o chestie fantastica. Cat timp stateam eu acolo prihanita asa in pat, cred ca daca ai chef poti sa-ti si imaginezi ce fata aveam, mi-am dat seama ca memoria selectiva e data dracu’ in anumite situatii.
Hai sa luam asa, 10 februarie 2008, o zi normala la munca, cand vii acasa te uiti la un film. Nu te impresioneaza asa in mod deosebit, dar la un moment dat se rupe asa din contextual banalului lui, de film, o imagine mai simpatica, la care ti se indoaie asa falcutele si ranjesti. Sec, nu foarte exagerat, se termina filmu, te speli pe dinti…bla. Trece timpul, viata e frumoasa, intre timp termini si facultatea, mai cresti putin, termini si masteru, viata e ciudata, viata e frumoasa, viata e, viata e. Si ajungi intr-o dimineata acasa ametita de cap dupa o partida de boltz cu tequila si ce crezi ca face memoria selectiva?? C-asa se intampla in situatiile astea, nu e ca si cum te intrebi “bai, oare daca sunt ametita, mai functioneaza lucrurile astea in cap la fel?” nu, tu nu iti pui intrebari, dar ea apare de undeva aratandu-ti ca ea e acolo.
Si imagineaza-ti asa, stiu ca era mai simplu sa-ti dau sa vezi secventa dar nu mai retin filmul, retin doar secventa, e bine si asa. Ma intreb daca nu retineam secventa asta ce-mi aducea MS? Hai sa nu ne mai gandim. Vorba Violetei de aseara “haide sa stam si noi de vorba putin”. Era un el si o ea cocotati pe o banca in parc. El, un boemic din fire, pregatea de mult momentul “celor 3 cuvinte”, parca suna exact ca regula de trei simpla. Si pregateste el un cadru, o aseaza, o mangaie, o giugiuleste, si se pregateste omu’ cu “eu, vroiam sa, eu…”. Acuma, ea avea in manutele ei gingase o foicica sau mai multe. Si vine vantul naprasnic, care il exagerez eu, el era un vanticel doar, si-I zboara ei foicile din manute. Si ea se agita, fuge 5 metri dar foita se poticneste in picioarele unei tanti care i-o ridica si i-o da. Si ea din bucuria momentului ala ii spune femeii “oh, thank you so much, I love you!”. Urmatorul cadru a fost pe el. Si urmatorul cadru departe de ei.
Ei bine, asta a facut MS azi noapte cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu