Hello! Says the devil

O excursie ca a mea are nevoie de rabdare, si nu din partea mea, ci din a voastra. Mi-e cam greu sa ma asez acum la birou si sa scriu cu aceeasi obsinuinta cu care o faceam pana sa plec, asta pentru ca am senzatia ca s-au intamplat atat de multe intr-un timp atat de scurt pe care n-am nicio sansa sa-l smulg din context si sa vi-l povestesc la un ceai. Si asta imi lasa loc de pauza, normala, fireasca, habar n-am cum e ea, dar asa imi lasa. Cu siguranta as rata momente, si poate cele ratate au insemnat cel mai mult. M-as simti exact ca in situatia "Ti-as spune ca te iubesc, dar cu siguranta ca nu m-ai intelege...asa ca nu-ti mai spun".
Nu e asta egoism? Ei bine, e egoist in masa, dar mi-s ok cu situatia.
Si ca sa reusesc sa ma acomodez repede cu locul, vineri seara am iesit la concert. Les elephantes bizzares. Adica, daca tot credeati ca trupele romanesti sunt pe apa, cineva a reusit sa ne contrazica.
Ne vorbim, curand.