5 stele pentru Tilda Swinton

Io sono l'amore (2009, dir. Luca Guadagnino)

Cat de provocator poate fi un film despre sotia de origine rusa a unui italian, mostenitor al unei mari afaceri de textile, stapana a unui conac imens din Milano si mama a trei copii pe jumate afaceristi, pe jumate artisti, pe jumate rusi, pe jumate italieni, care traieste o poveste de amor cu prietenul cel mai bun al fiului sau?

Ei bine, Luca Guadagnino a incercat foarte tare sa faca din el un exemplu de familie-afacere italianeasca moderna pastrand din reuniunile clasice mafiei italienesti in jurul unei mese care sa lumineze prea putin grimasa afaceristilor si asezand-o in centrul ei pe mama-sotia-amanta Emma, jucata de Tilda Swinton, actrita de origine britanica, care nu spune prea multe in italiana ei pocita, dar traieste viata italieneasca conformata. Adica haideti sa ne imaginam, un rus inchis intr-un corp stilat italienesc, cu mancare italieneasca, umor si gratie, familie italieneasca, iubire si amor. N-a spus nimeni ca n-a reusit, ba dimpotriva, numai Dumnezeu stie cum au gasit-o oamenii astia pe Tilda Swinton pentru rolul asta, iar ea are expresivitatea ei, Emma nu trebuie sa faca prea multe, Emma se potriveste rolului si atat.

Insa granduozitatea in sine a filmului nu este nici de departe data de jocul actorilor, numai pentru ca exista planul monstruos din spatele camerei de a adulmeca perfect suspansul in incuviintarea acestei baterii fastuoase a Italiei, a stilului, manierei picturale, trufasa, impunatoare a modei si respectului italienesti care infasoara perfect povestea familiei Recchi.
Aproape ca divin.