Pe pamant antimioritic

M-am intors acasa. Fusesem plecata putin pe plaiuri dobrogene si antimioritice, lucru care ar trebui sa-l fac mai des pentru ca niciodata o noua excursie nu ma lasa dezamagita.
Aseara am mers din locul unde ne asezasem adica prin apropiere de harsova, aproape de cheile dobrogei insa in partea opusa cheilor la iesirea satului Cheia, si am dat peste noapte ca sa zic asa peste un lac artificial si alte cateva in constructie, chiar in mijlocul pustietatii.
Unul dintre noi a avut superba exclamare "Ce kitch!". Chiar asta era.

3 oameni pe langa minunata inventie a omului, 2 se rugau la masinaria aia de pompeaza apa, unul cu ochelarii pe nas statea in fata lor sa-i pazeasca, totul in spate pavat cu masinarii mari si mult pamant, tot peisajul m-ar fi dus la un film vechi si la imaginea inginerului din picioare ca a lui J.R. din Dallas; scobitoarea in gura lipsindu-i conducatorului de kitch.

Am plecat de acolo. Dezamagire peste fetele celor care inca mai vizualizau imaginea zonei de acum cativa ani in urma. Totul evolueaza si stim ca asa ar trebui sa se intample, dar e deprimanta nenorocirea asta a naturii in favoarea noastra ca specie trecatoare si tampita.
Si nu mai comentez nimic aici.

Ne-am oprit apoi pe campuri. Ne-am plimbat, am facut poze la ce ochii ne vedeau si la apusul care se lasa.

Apoi am avut parte de momentul culminant al serii cand am fost atacati de o invazie de bondari. Trebuie sa va spun ca bondarii ies putin de la lasatul serii si roiesc cam toata noaptea, pe acolo.
De ciupit nu cred ca ciupesc, dar sunt extrem de agresivi si extrem de MARI.
Adica in momentul in care incearca din rasputeri sa se aseze pe tine, pentru ca alt scop nu au, se lovesc ca besmeticii de unde apuca, lovitura lor pe piele chiar fiind simtita. Iar marimea lor in aer in timp ce au aripile deschise este de aproape 4-5cm. Nu exagerez.

Cred ca daca ne filma cineva cum alergam de ei si cum dadeam din maini in mijlocul campului, faceam material pentru o partida de ras pe cinste. Insa noi chiar eram speriati; nu e deloc placut sa fii urmarit de vietatile alea mari.

Azi noapte, am atipit cred juma de ora. Nu stiu cum a fost pe la voi dar pe acolo a tunat si fulgerat cum n-am mai vazut in viata mea. Alarmele masinilor din oras erau inlocuite cu chelacaitul cainilor.
Aveam geamul deschis pe afara si tot pe afara se putea inchide insa nu ne-am riscat sa ne ridicam sa facem ceva in privinta asta.
Singurul lucru fain la ploaie a fost racoarea care-o lasa sa intre pe geam si sa ne zgribuleasca intr-un sens placut.

M-am intors in constanta. As mai fi stat.
Azi si maine nu-mi ramane decat sa ma gandesc la weekendul nebun care se apropie.