"Iubiri, prietenii, relatii cu oameni apropiati si dragi…
Sentimente neincepute, sufocate sau pierdute pentru ca ne lasam condusi de teama generata de complexele si neputintele noastre. Orgolii, lucruri neintelese sau neexpilcate cand era cazul, care sfarsesc prin a ne indeparta unul de celalalt.
Sentimente care ar putea sa ne hraneasca, sa ne imbogatesca sufletul si care pot sa ii mangaie si pe cei de langa noi in masura in care sunt dezvaluite si impartasite.
Cand este oare un sentiment “terminat”?
Cand am putea spune “am facut tot ce se putea face”?
Putem sa ne ascundem in spatele “pudorilor” noastre?
Am dus, oare, la capat vreun sentiment? E intradevar o intrebare chinuitoare… si nu am un raspuns personal pentru ea. "
Doar alte intrebari. Multe. Ceea ce stiu insa cu siguranta e ca “scuza” nu tine. Asa cum spunea si Octavian Paler e reala si, totusi, nesincera.
Mai trebuie sa facem un pas:
“Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu