2009/06/21

Echilibru de duminica

Duminica mea perfecta ar fi undeva departe de forfota orasului. Pe o vreme putin calduroasa dar in care sa simt mirosul de racoare al unui august tarziu.
Sa-mi asez cateva scaune pe o terasa umbroasa de unde sa pot atinge repede cu privirea o gradina plina de flori si de pomi de toate soiurile de fructe care se gasesc pe la noi.

In planul apropiat ar zace cateva cani mari cu limonada proaspat facuta in casa, tocmai pentru a ne delecta simturile spre acrul care ne-ar trezi usor din ameteala petrecerii de cu cateva ore inainte.
Am umple si reumple scrumiera in urma pufaitului de tigari care atat de mult ne facea placuta seara dinainte dar si dregerea ei cu acelasi miros inchis de tigari umede.

Undeva la intrarea in casa, muzica unei boxe din care note de trompeta si cinele obosite se intalnesc melodios, ne-ar petrece ca o gazda buna spre momentul de relaxare al zilei.

Am vorbi despre nimicurile noastre cotidiene, iar rasul lor mi-ar mangaia ziua facand-o din ce in ce mai frumoasa.

El s-a ridicat sa ne mai umple canile cu zeama acrisoara, apoi sa schimbe volumul melodiei care iesea cu forta inspre terasa, iar de fiecare data buzele lui umezite de limonada ma surprindeau atingandu-mi tandre si nevazute, umerii dezgoliti si puternic bronzati de soare.
In timp ce pielea imi tresarea la atingerea celor doua corpuri, unul din care iesea foc, altul din care tasnea nevoia de parfum de piele de mine, intorceam capul zambind spre unde imi simteam umerii usor gadilati iar obrazul meu era insetat ca un magnet de intai fruntea, nasul apoi buzele lui incalzite.
Dupa incheierea acestui act se retragea la locul lui pe scaun, cu un zambet ca dupa o victorie de mult urmarita.

In hohote treceau orele si usoarele contraziceri ne faceau mai interesanta dupa-amiaza de duminica.

Reusesc cu brio sa se desprinda de context fara ca noi sa ne dam seama. Ei se indreptau usor spre gradina din fata unde zacea putin prafuit un furtun cu care se uda peisajul verde imbietor, in timp ce noi fetele ne pregateam sa ne mai aprindem inca o tigara, usor debarasate de prezenta lor.
Nu apucasem sa ne dezmeticim privirea cand am simtit jetul de apa rece peste pieptul si apoi rapid peste gambe.
Fetzele ne-au fost marcate de o uimire din care simturile kinestezice urlau ca sirena masinei de pompieri undeva dimineata devreme.

Din perfectul echilibru din care eram scoase, unii singuri erau vinovatii si vroiam sa-i facem sa sufere.
Totul se transformase intr-un joc de copii dar care ne distra de minune.

Dupa ce au fost prinsi, vinovatii s-au distrat de minune sub jetul de apa din care nu a mai scapat nimeni apoi.

Am incheiat seara in racoarea ei sub adapostul unui bluzon larg dar care-mi tinea aprinse parfumul lui taios pentru obiceiurile nasului meu si finalitatea cu succes a unei zile de august.

Pentru mine, o duminica perfecta...

Niciun comentariu: