1900

Iubirea exista. Si mai exista si situatiile. Pentru ca beauty is in the eyes of the beholder. Si mai exista si pasiunea, marea imensa, nebuna pasiune care ne framanta totul pe dinauntru.
In seara asta am mers la piesa 1900 a teatrului Joint. Un remake dupa filmul pe care daca nu l-ati vazut ar trebui sa-l vedeti: The Legend of 1900.

Nu eram adepta teatrului inafara locatiei potrivite, nu eram pentru teatrul lipsit de decor si nici pentru monoloage lungi, dar azi mi s-au schimbat teoriile. Azi am inteles ca nu e suficient sa vezi pamantul stand pe el, ci trebuie sa si-l cunosti. Iar cunoasterea o poti face de oriunde. La fel cum am inteles ca un decor amplu si pistruiat nu face 2 bani pe langa fix ceea ce trebuie sa intelegi din oamenii care-l umplu.

1900 este un one man show de 1 ora si putin despre ceea ce inseamna viata incatusata intr-o colivie a unei mari pasiuni. Este lectia de viata a unui talent nascut departe de sloganele umane normale, departe de principii si legi incalcate, departe de orgolii, rautate si vanitate. Este o viata simpla.
Piesa este o poveste a acestei vieti din perspectiva celui care a inteles-o cel mai bine. Omului care a privit legenda toata viata lui si care acum vine in fata spectatorilor teatrului Joint s-o redea intr-o formula simpla si frumoasa.

Imi place locatia aleasa si modul de "comunicare" cu publicul, lucru care rupe oarecum legatura aceasta stansa intre spectator si actor, legatura formala intalnita in salile de teatru. Actorul este mai aproape de ochii spectatorului iar acesta din urma este si el mai aproape de sudoarea si trairea celui care joaca. Se ajunge mult mai usor asa la inima actorului, lucru care necesita un bun exercitiu si o buna intepretare a piesei. Si aici Teatrul Joint are un zece.

Viziunea euro 2010 e nemteasca!

Mda, in seara asta am fost de munca si m-am uitat la Eurovision. E mijto sa stai tinuit sambata seara la lucru pentru ca ai toate sansele sa fii la curent cu bombele din weekend de la teve.
Una dintre ele a fost asta cu Eurovisionu. S-au clasat ai nostri pe 3 bai! Genial. Genial de urata mi se parea si melodia noastra desi am impresia ca-s subiectiva, am impresia doar, pentru ca nu pot s-o sufar pe Paula Seling iar vocea ei ma face sa sting orice sursa cu boxe. Mi se pare si genul ala old school prost facturat fata asta, nu stiu cine se omoara sa mearga la concertele ei dar pesemne ca are foarte multi prieteni.

Nu-mi placea nici piesa, adica dupa parerea mea umila nu am dus o piesa buna. Cand zic piesa buna sincer acum nici nu mai stiu din unghiul caror puncte de vedere vorbesc pentru ca deja Eurovisionul mi se pare o adunatura de piese proaste trimise. Si imi da senzatia, majoritatea tarilor, infara de primele 2-3 care se claseaza mai sus, ca se grabesc sa compuna piesa in februarie, cu 1 saptamana inainte de preselectie. Iar aia 2-3 iti dau impresia ca fac melodia din decembrie. Atata tot.
O tin minte pe ukrainianca aia acum vreo 6 ani care nu-mi amintesc acum cum o cheama care a ridicat toata sala aia in picioare ca n-aveai cum sa stai, era si ritm si legata piesa si tot. Azi la Eurovision foarte rar mai gasim melodii legate. Cred ca-i trist. Adica oamenii care se preocupa de asta ar trebui sa stie ca e foarte trista faza.

Melodia castigatoare a apartinut Germaniei care m-a dus cu gandul la Kate Nash si la stilul ei indie britanic de a trata muzica. Ceva destul de relaxant. Tipa era imbracata in negru si crea o imagine putin cam nerelaxanta dar mie mi-a dat senzatia ca se plimba prin parc si canta. Mi-a placut melodia dar si daca o ascultam la radio in drum spre carrefour tot imi placea, adica hei nu trebuia sa castigi eurovisionu ca sa-ti ascultam melodia!
Hai fratilor daca tot se merge la concursul CELEI mai bune melodii din Europa, faceti si voi muzica buna!!

Notez

Mirosul asta de vara imi aduce aminte de iarba proaspata batuta de alergaturi marunte si umede. Mie nu mi-e dor de plaja desi soarele parca imi da bobarnace peste piele. Mi-e cald, intr-adevar. Mi-e cald si sunt atat de lenesa. Ca o pisica lasata acasa pe un pervaz din dosul casei, miorlaitul meu nu cauta raspuns, ci doar se asigura de tacere.

Watching over you

Adorm si ma trezesc cu melodia asta.

The lady from Shanghai

Nu-s chiar adepta filmelor vechi dar la anumite insistente si recomandari am facut-o si p-asta. Replici foarte bune am gasit si niste cadre tocmai bune de inspirari fotografice.
vezi aici

Tara arde...

si baba se piaptana. Sau hai sa facem gay parade.
In America daca era criza cum e la noi si oamenii ieseau in strada cu siguranta ca-l inviau pe Michael Jackson.
In Romania pe cine sa invie? Gaseau ei un pretext, ramaneau americanii cu gura in O si uitau de criza.
Noi mai degraba o punem de un gay parade ca sa ne vina sa vomitam.
Cred ca cel mai de rahat lucru posibil pe care il poate face societatea romaneasca cu viitoarele generatii, ma rog una dintre cele mai de rahat lucruri posibil-umane-romanesti, ar fi sa accepte homosexualitatea.
Sper sa nu traiesc vreodata vremurile in care sa vad in Romania, homosexuali casatorindu-se legal. Romania nu e facuta sa accepte asa ceva. Noi nu putem. Nu avem pregatirea psihica necesara pentru asta. Si nici viitoarele generatii nu o vor avea. Din pacate sau din fericire. Eu zic ca-i un minus pentru noi ca si mentalitate dar un plus pentru salvarea noastra ca specie.
Adica hei noi nu suntem nordici sa avem viata aia perfecta si sa vrem sa ne-o complicam.
Si iata cum pentru o zi au reusit oamenii astia gay sa ne faca sa uitam macar putin de criza.
Scop propus, scop atins!

Sa va bagati libertatea in fund!

Acum 21 de ani Romania iesea in strada cerand libertate. Oamenii mureau pe strazi dar Romania iesea de sub "boala" comunismului.
Peste 2 decenii Romania iese iarasi in strada din cauza prea multei libertati.
Ce face destinul in 2010 cu Romania? Ii zice sa-si bage libertatea in fund. C-a avut-o si n-a stiut ce sa faca cu ea.

Massive Attack, pe 27 iunie

O sa inebunim cu inima la cate trupe vin anul asta sa ne cante.

Calatorie in inima rock-ului

Pentru ACDC istoria nu e scrisa! Se aude in chitara lui Angus Young si in vocile miilor de fani care nu obosesc.
Asta a fost aseara! Iti mai trebuiau 2 randuri de plamani sa simti macar ca reusesti sa contezi in fata acestori titani ai muzicii.
Eram 3 etape de varste in Piata Constitutiei si atat de multi dar parca tot nu era suficient. Cred ca la un moment dat m-am simtit prost ca suntem atat de putini pentru niste oameni care au vazut intreaga lume scandandu-le numele.

Cand au aparut pe scena a fost delir total. Cu pretextul unui joc de animatie s-a deschis ecranul din mijlocul scenei si a aparut o locomotiva imensa pe care scria ACDC.
La primul moment de glorie totala al serii, Back in Black inebunise toata lumea. Cred ca in toti era gandul ca asta e doar inceputul.
Au mai cantat vreo 2 melodii de pe Black Ice, dar sincer nimeni nu facea diferenta. Eu una nici nu ascultasem ultimul lor album si pun pariu ca erau multi ca mine, dar nu conta! Atmosfera era frenetica si daca nu cunosteai melodia.

Apoi s-a facut liniste. S-a auzit un tunet, au aparut 3 fulgere mari pe ecranele din fata noastra si a inceput chitara aia dementiala. Era Thunderstruck. Mi se zburlise pielea pe mine. Toata lumea urla. Eram cu mainile in aer. Ma proptisem pe un gard de langa un stalp de lumina, pentru ca altfel nu-i vedeam deloc. Urlam si urlam si urlam cu mainile in aer.
Angus Young la bustul gol. Angus Young isi da pantalonii jos, iar pe chilotii lui scrie mare ACDC. Toata lumea era in extaz. Am urlat pana n-am mai putut.
The Jack a fost cea mai potolita melodie a serii, iar noi cantan ca inebuniti she's got the jack!!! she's got the jack!
Shook me all night long ne-a prins cu garda jos. Ne-am napustit cu urletele pe ei. Nu putea nimeni sa creada ca oamenii astia chiar cantau melodiile adolescentei lor.
La TNT am inebunit! La propriu. Am gustat din plin din ragusala lui Brian Johnson.
Apoi ne-au facut cunostinta cu Rosie care era o tanti gonflabila atarnata de locomotiva, iar pe langa ea clopotul imens pe care scria ACDC. Mare, imensa Rosie tatuata, imbracata in roz cu ditai sanii dupa ea. E nebunie curata!

Urmeaza solo-ul de chitara al lui Angus Young. Dumnezeule cred c-au fost 20 de minute de solo si omul ala nu mai obosea. Vine aproape de noi pe scena aia lunga care ducea pana in mijlocul nostru, se tavaleste pe jos, incep artificiile sa tasneasca din scena, oamenii urlau si urlau si urlau. Se face pauza. Pe ecrane scrie mare ACDC. Noi scandam ca tampitii. Nu era asta finalul, nu avea cum.
Highway to hell!! Foc pe toate ecranele. Batea vantul intr-o nebunie. Oamenii cantau, Angus apare cu coarnele pe cap, mai face inca o data pentru a mia oara pasii lui, oamenii urlau.
We salute you! Tunuri pe ecrane. Deja tuna, aia nu mai era muzica, se auzeau tunete de parca urma ploaia secolului.

ACDC au iesit de pe scena exact cum au si intrat: rapid si fara nicio prezentare. Am ramas cu ochii atintiti spre scena stiind ca nu vor mai intra. Nu cred ca vroiam sa mai intre. Era gustul unei reusite pe care o vom pastra cu noi pentru tot restul vietii noastre.

AC/DC

Maine seara vom zgudui Bucurestiul!!

Websitestory

Aseara am mers la avanpremiera Websitestory, un film romanesc regizat de preacunoscutul Dan Chisu.
Exact cum zicea aseara dumnealui, ar trebui oamenii sa uite de prejudecatile pe care le au in legatura cu filmele romanesti, ar trebui sa ne luam copiii si sa-i invatam de mici sa mearga la filme in special romanesti, indepartandu-i putin de aria asta hollywoodiana.
N-ai cum, mai ales ca filmul de aseara mi s-a parut ca si limbaj foarte dur, rectific nu mi s-a parut doar mie, chiar e foarte dur.
Se vizeaza aria copiilor pe care noi ii numim "emo", cei care vrandu-se mai diferiti, caci este doar o chestiune de alegere nu de viata, sunt respinsi de societate si tiparuri. Cert e ca o data trecut de varsta, ai impresia ca-s numai mofturi, dar o data aflat la varsta respectiva, pana la diverse drame adolescentine sunt doar 2 pasi.
Nu cred c-as recomanda filmul celor care se vizeaza posibile victime punctate in film, mai degraba celor care au cunostinte cu astfel de comportamente.

Iarta-ma iubire

Iarta-ma iubire! Pentru ca nu vad.
Pentru ca nu am puterea si nici efortul.
Pentru ca vantul bate dintr-un singur sens iar eu ma bat cu vantul impotriva lui.
Pentru ca oceanul ingheata in fereastra mea, pe insula mea.
Iarta-ma iubire pentru ca nu vad blocurile.
Pentru ca nu zaresc radacinile copacilor inalti
Pentru ca soarele se intoarce pe aceeasi cale
Iarta-ma iubire pentru ca nu vad ziua.
Pentru ca noaptea nu aud susurul tau tarziu
Pentru ca diminetile mi le petrec intr-un zbucium latent
Iarta-ma iubire pentru ca nu aud cantecul.
Pentru ca nu am puterea si nici efortul.
Iarta-ma!

Lucia y el sexo

The first advantage is at the end of the story. It doesn't finish, it falls in a hole. And the story starts again halfway. The other advantage, and the biggest, is that you can change course along the way... If you let me. If you give me time.

Acceptare

Ieri aveam o discutie cu una dintre colegele mele de munca, femeie cu experienta, trecuta de 50 de ani, despre noua generatie care o ia pe sus pe cea veche.
Nu exista principii, noi nu avem limite. Daca inainte se marca mai degraba statornicia acum e tocmai invers, cu cat depasim mai multe limite impuse cu atat suntem mai pe val.
Lumea veche e fixata. Asta inseamna ca are fixuri. Intr-o lume noua fixurile sunt considerate minusuri ale personalitatii. Sau cel putin eu asa le vad. De fapt principiile sunt in general limitari ale personalitatii.
Ce inseamna asta, ca nu trebuie sa avem principii? Cred ca dam prea multa importanta "principiului" ca si sunet decat ca si ecou.
Caci din punctul meu de vedere atata timp cat nu exista un punct de vedere bine stabilit dupa care imi guvernez viata, totul este in regula.
Ei bine, explica-i tu asta unei femei care este dezgustata de generatia noua.
Ok, recunosc, nu inaintam in discutie cu vreo speranta de reusita asupra cugetarilor dumneaei. E o chestiune de acceptare si atat.
Mi se intampla sa am atat de multe discutii in ultimul timp din care sa concluzionez tocmai ce am spus mai sus "e o chestiune de acceptare la mijloc".

16 mai 2010

Eu stiu unde o sa fiu!

Istoria umanitatii

Asta am gasit-o pe un alt blog:

1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Şi plânge. Bărbatul descoperă peşteră.
2. În peşteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.
3. Copii ţipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul şi bată şi pleacă la vânătoare.
4. De la atâta carne, copilul se îmbolnăveşte de scorbut şi beri-beri. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, bărbatul lipseşte prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc, găina, etc.
6. Femeia s-a săturat de friptură făcută la ţepuşă cu garnitură de boabe verzi fierte mâncată de pe o frunză. Şi plânge. Bărbatul descoperă olăritul.
7. În peşteră e curent şi umezeală şi din cauza asta copii răcesc, fac pneumonie şi mor. Femeia plânge. Bărbatul construieşte mai întâi un bordei apoi o casă din lemn şi piatră.
8. A venit iarnă şi e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea şi blană animalelor moarte se poate prelucra şi confecţionează haine.
9. Hainele din piele precum şi alea din blană put. Femeia plânge. Bărbatul descoperă pe rând hainele din lâna (care sunt aspre şi zgârie – femeia plânge), hainele din în (care tot aspre sunt – femeia suspină) şi într-un final hainele de mătase (care par a fi mulţumitoare – femeia zâmbeşte). Mai târziu, bărbatul rezolvă şi problemă mirosurilor emanate de pieile şi blănurile menţionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importantă cum ar fi protecţia turmelor de animale şi stârpirea potenţialilor prădători ţin Bărbatul departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticeşte câinele şi pisică.
11. Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Şi începe să plângă. Bărbatul inventează fardurile şi bijuteriile.
12. Femeia se plictiseşte de atâta stat în casă şi vrea să-şi lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează roată, domesticeşte calul şi descoperă barcă pentru că femeia e fragilă şi oboseşte repede. În plus de asta nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând…

Peste ani…
Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziţia pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Capac peste toate, ca de obicei, bărbatul nu e acasă şi oricum nici el n-ar înţelege mare lucru. Femeia ar avea aşaaaaa … un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuţi şi să fie o chestie care să păstreze anonimatul şi absolut totul trebuie să fie sub control şi pentru a nu ştiu câtă oară în istorie, femeia începe să plângă. Bărbatul inventează blog-ul.

Morala 1: Când femeile plâng, omenirea evoluează.
Morala 2: Fără femei bărbaţii ar fi trăit şi acum în copac.

Ziua UnU

Azi am inceput munca. My first day at work.
Cred ca pentru prima data in intreaga mea viata i enjoy my first day at work. De obicei se face cunostinta cu o gramada de oameni carora oricum le vei retine numele abia peste vreo 2 saptamani, si mai ales cand sunt o gramada cum am facut eu azi, e boring, ai nevoie de o tinuta speciala, bla bla-uri d-alea cu focus si stai drept si incearca sa fii natural dar nici prea dumb?!
Yeah, been there, done that!
Not today.
Azi au curs lucrurile cam in mod natural, plus ca am reusit sa vorbesc cu atatia oameni ciudati azi de am crezut ca-s in sala de asteptare de la sectia de psihiatrie.
Si pentru 9 ore de rabdare si super smile upon my dumb face, am primit azi o ciocolata Lion de la un tip de 57 de ani care suferea de handicap psihic.
Yeah, i feel myself lucky !

La botezul pustiului

N-am ratat nimic! Thnk God!