Pudismul la femei

Am vazut recent un filmulet cu o tipa de pe nu-stiu-unde, care poza si filma nud. Adica un nene mustacios era in fata ei, ba lua camera ba aparatul si tipa ca sa se destinda in fata necunoscutului profesionist isi povestea viata. Irelevant pentru povestea mea e ca tipa se tragea dintr-o evreica si un musulman. Ma rog, succint povesteste cum intr-o zi nu s-a mai regasit in locul unde era si a taiat-o de acasa.
Si noi toti o priveam acum in acest documentar, cum poza nud pentru tipul respectiv.
Si arata cum sa va zic, era slabuta asa, genul de tipa excentrica, cu parul roz in cap, un breton lungutz, sanii medii, fundul ok.
Si se simtea extrem de relaxata in fata oamenilor, in sensul ca astia s-au si mirat care o filmau, din cauza spiritului ei. Adica, sa ma intelegeti, vorbea cu tipii aia din camera, ea fiind dezbracata, de parca erau la o sueta la coltul strazii cu trei cojoace pe ei.
Si la un moment dat, cineva din camera noastra zice "bai da' nu e deloc pudica!". Si atunci ne-a cazut noua fisa. Pentru ca stateam si ne uitam ca dobitocii la fata asta care nu transmitea nimic. Nu pentru ca nu avea nimic de zis, pentru ca povestea era simpatica, da' nu isi ferea nici un umar, picioarele ii cadeau inainte de parca era in mijlocul intersectiei. Era ceva in neregula cu ea.
Si atunci ne-am dat seama si am ajuns la concluzia ca domne, femeia e bine prin natura ei sa fie si putin pudica. Un mic gest de pudism face naturaletea mai naturala decat daca s-ar tranti ea asa pe masa fara pic de expresivitate corporala.
Da, si tot asa, am schimbat intr-un final canalul.