Si ironia sortii face ca exact in aceste momente sa se iveasca cele mai oportune momente de a socializa. Detalii, nimicuri dar pt care mi se zbarleste pe moment pielea de pe spinare, tocmai pentru ca nu le pot duce la capat.
Mi s-a intamplat de multe ori, in goana mea spre lucru, dimineata, sa ma urc repejor intr-un taxi, buimaca, cu fondul de ten in poseta. Cui nu i s-a intamplat, ma gandesc.
Iar primele vorbe dimineata sunt exact ca gustul mierii pe untul putin gretos care acopera falnic dar obraznic painea prajita, rumenita, gata sa fie infulecata. Ei bine, poate suna actoricesc, dar de multe ori taximetristii mi-au "urat" o zi placuta. Mi-au facut intrarea in ea. Stiu ce inseamna sa nimeresti peste un aspiritor, peste o tanti de la coada grabita si enervata sau peste "draci-de-dimineata".
In seara asta, venind spre casa, am avut super norocul de un vorbaret taximetrist. Si era asa intrigat el de gheata si ne-lumina de pe strazi incat m-as fi aruncat la 2-3 comentarii in propriu-mi stil. Dar de unde voce?!
Am scos cateva sunete ciudate, de aprobare sau dezaprobare, depinde de context, si am tacut malc sub caciula-mi zgribulita.
Cat de importanta este vocea, dragii mei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu