Tibi: Ala cu 7... nu vrei ma sa stii. Ala cu 7 era un om de afaceri. De-abia ce se despartise de nevasta-sa din cauza ca era parior inrait. Da-l furasera, ii inscenasera niste oameni de rea credinta toata treaba. Pisica 7 ar fi castigat in mod normal. Dar astia dopasera Pisica 13 si in plus, il mituisera si pe ala din comisia anti-doping. Oameni de nimic...
T: E stripper ma. Inainte se mai futea ocazional pe beni. Uneori facea si anal. Acum na, ce fac unii pt bani. Si cand a dat de baba asta, a zis ca i-a pus... nu cred ca Dumnezeu, cineva mana in cap. Iti dai seama ca asta ii facea toate poftele.
T: Singura data cand a vrut baiatu' sa se dea pe brazda, a fost cand s-a angajaz pe un pescador norvegian. Si n-au fost furtunile, sau viata grea de marinar care sa-l faca sa se intoarca la vechile obiciuri, dar paradoxul a facut ca... ...atunci cand se vorbea prin statie, cu el pe nava se incurcau. Zicandu-si Roger... intr-o zi capitanul l-a luat de o parte si i-a spus: "mai baiatule. Asa nu se mai poate. Ori iti schimbi numele, ori te lasam in urmatorul port", iar asta din cauza ca, asa cum incercasem sa spun, atunci cand vorbeau prin statie nu se intelegea nimic: "Roger that?" zicea ala de la capatul celalat. "Yes, this is Roger". "Repeat that please". "I said yes, this is me". Si asa nimeni nu intelegea nimic. L-au lasat parca la Trondheim si a trebuit sa se intoarca la Oslo pe jos. Nu avea bani de buzunar si a trebuit sa-i faca o felatie unuia care l-a luat cand facea el autostopu'. Cum ziceam, a avut viata grea omu'. Eu nu-l judec.
Mona: da ma. si mie mi-e mila de el, asa. hai sa ne oprim la ziua cu felatia, si sa ne ducem la el in jurnal. ce-o fi simtit omu'?
T: Nu stiu frate ca nu i-am citit jurnalu'. Ce crezi ca putea sa simta. Happy happy joy joy.
M: bine, i-am citit eu jurnalul. am zis sa nu ma dau de gol, da' asta e. eram curioasa. ploua afara si Roger era in carciuma lu Mary de pe 24. Stiam c-o sa stea mult pentru ca se intalnea cu Jack si Journey, fratii aia mici si blonzi cu care c...opilarea el la matusi-sa la tara. Ii stii si tu. Cine naiba nu-i stie. 2 neastamparati. Si am intrat in odaia lui, care mirosea a staniol incins si m-am asezat pe pat. Obisnuiam sa fac asta inainte sa vina el acasa, de la munca. Stateam cu ochii atarnati pe tavan gandindu-ma daca sunt indragostita sau nu de Roger. Te plictisesc? Poate o fac, pentru ca nu stiu cat de mult iti pasa tie de mine si de Roger, dar am tinut la el. Am tinut mult. Si asa, din plictiseala mea am dat peste jurnal. Si peste ziua cu...felatia.
T: Ploua marunt iar frigul de afara iti intra in oase. Cand vazu masina rosie, un Wolswagen vechi, pe drumul parasit, lui Roger ii sari inima in piept. Nu avea de unde sa stie ce fiinta se ascundea in spatele volanului tapitat cu piele de crocodil. Se urca in masine unde barbatul scund, gras si chel ii ranji lasand sa se vada cariile negre. Rancezimea si tapiteriile murdare nu-i dadura la inceput de banuit tanarului autostopist, insa dupa cativa kilometri, Roger ajunse sa se intrebe cum naiba de se afla in aceeasi pozitie, aplecat peste slitul omului de dupa care mirosul puturos ii intorcea stomacul pe dos.
M: Imi amintesc dezgustul pe care l-am simtit in cuvintele lui, in acea zi. Isi puse ochii in noroiul de la marginea masinii numarand pierdut picaturile de ploaie care-i curgeau din barbie. Se simtea in aer un amestec de smoala, transpiratie s...i tutun imbacsit. Tutunul cred ca venea din masina aia blestemata. S-a uitat pentru o clipa la pantofii de lac ai burtosului si apoi s-a pierdut undeva in tapiteria lui ieftina.
Ii era asa dor de Meryl, doamne i se facuse un dor ingrozitor numai la gandul manutelor ei aurii. Era atat de mica in patutul ei acolo, atat de frumoasa.
A vomitat. A vomitat imediat cum n-a mai zarit urmele rotilor in intuneric. Nu-l cunoscusem niciodata pe Randy, dar stiu ce-mi povestea Roger cand se intorcea de la pariuri. Era un tip prea mic de statura pentru etatea lui si mereu tragea atos dintr-un trabuc sarantoc. Sarantoc, zicea Roger mereu, dar eu mi-l imagi...nam altfel. Pana cand primesc un telefon anonim intr-o seara, care-mi spunea sa ma duc urgent in spate la herghelie ca sa-i iau ramasitele "amicului meu futac", asa s-a exprimat. M-am imbracat si m-am dus. Muream de frica. M-am gandit imediat ca cineva i-a facut felul lui Roger. Acolo l-am cunoscut pe Randy asta, care mai mult vorbea peltic si cand n-o facea stramba gura chinuindu-se sa-si pronunte cuvintele. Roger nu era acolo, era doar el si 2 barbosi de 2 m fiecare.
Vroia sa plecam in nu stiu ce insule, de care nu-mi fusese dat s-aud pana atunci. Mi-a promis ca ma scoate din mizerie si ca ma face regina.
Am zis ca ma omoara acolo daca o sa zic nu. Dar asta era.Oricum nu aveam multe de pierdut, decat o amarata de garsoniera si o pisica gri. Am scuipat in fata lui, m-am intors si am plecat.
Habar n-ai ce s-a intamplat dupa seara aia.
Dupa seara in care l-am cunoscut pe Randy, mi-am dat seama ca eram amandoi intr-un rahat mare. Da, libidinosul ma lasase sa plec dar nu cred ca scapasem numai cu atat. Si chiar de tineam la Roger si la pectoralii lui incepusem sa ma gandesc serios sa-i propun sa-si gaseasca un alt refugiu pentru ei. Dar mereu evitam o confruntare directa cu el si mereu treceau zilele.
Primisem un alt telefon anonim intr-o seara, de data asta de la o femeie care ma implora sa-i restitui b...arbatul. Eu, o Jolene a vremurilor apuse, il luasem p-asta din mizerie, ii dadusem un pat, o bucata de paine si consolarea sanilor mei generosi, ma bagasem in incurcatura cu libidinosul, eram dispusa sa-mi vand varul de pe pereti ca sa scapam de necaz si el, el era insurat si cu copil. "Du-te acasa, draga!" i-am zis, iar el mi-a ranjit de parca eram eu obisnuita cu astfel de activitati de trimis barbatii la muierile lor. Da, mai facusem asta de o gramada de ori, dar niciunu nu-mi era dator cu siguranta fundului meu pretios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu