Al 6-lea F

Nr. Sase: Se duce la Sally Hawkins si la haoticul-nebunescul-comicul-indraznetul-tampul-emotionantul rol pe care-l reuseste in Happy-Go-Lucky.

Copie Conforme [ Abbas Kiarostami-France-2010]

"If we were a bit more tolerant of each other's weaknesses, we'd be less alone"

And the Oscar goes to...

Asa ca a83-a editie a Oscarului se desfasoara la mine pe blog sub forma asta: cine ar trebui sa castige, cine o sa castige si cine ar fi trebuit nominalizat(acolo unde cred ca este cazul).

BEST PICTURE
Will Win: Inception
Should Win: Inception
Should Have Been Nominated: The Shutter Island


BEST DIRECTOR
Will Win: Joel Coen and Ethan Coen
Should Win: Darren Aronofsky
Should Have Been Nominated: Christopher Nolan


BEST ACTRESS
Will Win: Natalie Portman in Black Swan
Should Win: Natalie Portman in Black Swan
Should Have Been Nominated: Juliette Binoche in Copie Conforme


BEST ACTOR
Will Win: Colin Firth in The King’s Speech
Should Win: Colin Firth in The King’s Speech
Should Have Been Nominated: Ryan Gosling in Blue Valentine


BEST SUPPORTING ACTRESS
Will Win: Hailee Steinfeld in True Grit
Should Win: Hailee Steinfeld in True Grit


BEST SUPPORTING ACTOR
Will Win: Christian Bale in The Fighter
Should Win: Christian Bale in The Fighter


BEST ORIGINAL SCREENPLAY
Will Win: Inception
Should Win: Inception


BEST ADAPTED SCREENPLAY
Will Win: The Social Network
Should win: 127 hours
Should have been nominated: Blue Valentine


BEST COSTUME DESIGN
Will Win: True Grit
Should Win: Alice in Wonderland


BEST ORIGINAL SOUNDTRACK
Will Win: Inception
Should Win: Inception
Should have been nominated: The Shutter Island


VISUL EFFECTS
Will Win: Inception
Should Win: Inception


FOREIGN LANGUAGE FILM
Will Win: Biutiful, Mexic
Should Win: Biutiful, Mexic
Should have been nominated: Copie Conforme, France

Enter the Void [Gaspar Noe-2009]

"Lust for Life"
Nathaniel Brown and Paz de la Huerta
photographed by Nan Goldin

New York Times:
What largely distinguishes it, beyond the stunning cinematography, is that this is the work of an artist who’s trying to show us something we haven’t seen before, even while he liberally samples images and ideas from Stanley Kubrick and the entirety of American avant-garde cinema. The grungy milieu and calculated shocks might have been designed to make you flee — even while your attention is tethered to the camera — but, really, these aren’t the point. The point is the filmmaking.

Din 4 martie

Do you remember...

Charlotte Gainsbourg?

5 F-uri ale momentului

M-am gandit sa fac un soi de best five al rolurilor feminine care mi-au atras atentia in ultimele saptamani. Precizez ca nu este o ordine anume si ca pozitionarea lor nu tine cont de locul pe care il ocupa in topul preferintelor mele. Asa ca:

Nr. Cinci : Michelle Williams in Blue Valentine. De mentionat este ca pentru mine rolul ei este intr-un mod magnific completat de partenerul ei, Ryan Gosling cu care reuseste sa imbrace un mega scenariu in 2. Intreg filmul este de altfel magnific, in opinia mea.

Nr. Patru : Anne Hathaway in Love and other drugs, careia un rol atat de sexy ii aproape reproseaza toate celelalte incercari in care n-a reusit sa iasa atat de bine in evidenta, probabil ca va intra fara probleme la nominalizarile discrete ale celor mai sexy dezbracate actrite de anul acesta.
Nr. Trei : Juliette Binoche in Certified Copy care are credite pentru cel mai frumos ras de la Hollywood. Mie mi se pare o fiinta mult prea adorabila aceasta Binoche.

Nr. Doi : Si sunt sigura ca o gasiti cam in toate topurile dar meritul este al ei, Natalie Portman in Black Swan. Despre rolurile lui Natalie cred ca discutia poate fi mult mai ampla, dar sansa cred ca va fi anul acesta de partea ei.

Nr. Unu : Ceva nu foarte recent vazut cum sunt celelalte de mai sus, dar in aceeasi masura un rol exceptional realizat de Bianca Lewin din La vida de los peces, care pe mine una m-a furat pe de-antregul. O Bianca Lewin care traieste cu privirea si cu expresivitatea ei inconfundabila toata emotia, e un musai.

Natalie's act, sangre en la corrida

1. Sper ca urmatorul film cu balerine sa se faca peste cel putin 25 de ani.
2. Inca nu stiu daca sa privesc toate filmele care sunt in cursa.

13 Tzameti [Gela Babluani-Franta-2005]

Asta a propos de proverbul cu sapatul gropii, ca atunci cand o sapi pentru altcineva mai mereu cazi in ea, numai ca de data asta iti sapi singur groapa si se nimereste sa-ti traverseze cineva curtea si sa pice.
Sebastian este individul care va juca pana la capat cartonasul cu numarul 13. Asta este de fapt punctul unde regizoarea ne atrage cu disperare, pe scena unde se intampla toata intamplarea, adica in tampla. Sau foarte aproape.
Marele atu al acestei demonstratii de targ de carne vie este goarna din care se urla cu tensiune, iar oamenii cad pe podeaua manjita de suc de creier jucand cumva un rol macabru din care se vor trezi in palme undeva dupa cortina rosie, apoi trec pe la casierie si-si ridica banii si eventual se prezinta si data viitoare. Si ca sa puna punctul pe i Gela Babluani care ar trebui cumva aplaudata pentru subiectul asta atat de catchy si modul in care alege ea sa-l faca, ne transmite ca daca cumva din regie s-ar striga ca trebuie sa scapam de personajul principal, nimanui nu i-ar pasa daca s-ar trage un glonte in plus. Asta e de fapt marea tensiune, care creste si coboara cam de cate ori Sebastian isi ridica pistolul la tampla vreunui coechipier.
Montarea filmului fara culoare mi s-a parut mai mult decat potrivita cu tot sirul asta de emotii transmise ochiului.

[Haita cinefilica-Cel mai neapreciat film]

Adina ne-a provocat la o sesiune cinefilica de a comenta unul dintre cele mai aplaudate filme dar care noua ne pare prea ridicat de multime sau pur si simplu ne lasa indiferenti. Eu am ales "Enter the void".

Ca orice istorie care se respectă și care nu se prostituează la fiecare colț de bulevard, istoria cinema-ului are și ea reprezenații ei de seamă, figurile ei emblematice, vârfurile ei de lance în fața cărora codu cavaleresc te obligă să te înclini și să pupi țărâna...dar în ciuda elogiului frate cu cerul și a râurilor de critici orgasmice sunt unele filme mega-cunoscute, în delir apreciate, spasmodic ridicate în slăvi care pur și simplu nu ne ajung la corason, nu se gâdilă la balamale și de care ni se face chiar lehamite, de la atâta înghițit în sec ne adunarăm 16 bloggeri să vă destănuim cele mai tainice frustrări, să vă spunem care sunt cele mai cele filme (că așa zice restu lumii) care ne sunt atât de nesuferite și mai ales de ce, enjoy :D (Adina)

Mona-Enter the Void

Filmul-eveniment al lui Gaspar Noe "Enter de Void", e pentru mine un experiment respingator cu o poveste mult prea simplissima, cu o tensiune omniprezenta, cu o moralitate absenta, cu o sursa de captare a emotiei mai mult negativa, cu o desirare permanenta a unei lectii de trai intr-un mediu al raului, si cu o lipsa acuta de fond filosofic suplinita cumva de multimea "care-urla" a detaliilor unui carui alt context social decat al Tokyo-ului.

Diana-Ran
Kurosawa e considerat de toata lumea un "clasic" am vrut si eu sa mananc Kurosawa pe paine, sa vad ce gust are. Cei sapte samurai m-a cam lasat rece si somnoroasa (come on everybody..nu e chiar asa misto), dar am zis sa nu ma las asa usor, si am vazut si Rashomon. Descoperirea mi-a dat incredere, si am spus ca merita sa ma mai uit si la alte productii ale maestrului japonez, dar cred ca n-am ales bine cand am decis sa vizionez Ran. La sfarsit (nu stiu cum am avut puterea sa rezist pana acolo) ma simteam la fel de dementa precum bufonul emblematic care ne-a servit constant lectii de viata pe parcursul actiunii. A fost ca o lunga tortura. Niciun fior de incantare sau de entuziasm nu m-a incercat, la nicio faza din film, desi chiar am vrut sa imi placa.Din pacate, Ran mi-a taiat definitiv si irevocabil tot cheful de Kurosawa. There is no turning back.

Pacat de afisul superb din colectia Criterion...Nu va lasati ademeniti...

Marian-Titanic
Filmul cu cea mai romantică scena din istoria cinematografiei, filmul cu un buget care hrănea pentru câţiva ani o ţară din Africa nu m-a impresionat aproape deloc. Nu mi-a plăcut romatismul pueril a lui Leonardo Di Caprio, căruia îi trebuia un frizer mai bun înainte de filmări şi nici atitudinea grăsuţei Kate.

Nu m-a impresionat aburul din maşină care s-a transformat brusc în staul şi nici plânsetele sutelor de spectatori care se îmbulzeau acum câţiva ani pentru un bilet. Reţeta succesului, romatism chicios specific unei poveşti cu prinţese plus dramă reală a miilor de oameni nu m-a atins ca pe milioanele de fani. Dar ce să-i faci dacă uneori omul e imun la anumiţi „viruşi “ care infectează o masă mare de oameni. V-aş spune câteva şi despre Avatar dar o lăsăm pe altă dată.

Ștefan-The King's speech

“Salut … Numele meu este X iar aceasta este povestea mea. M-am nascut sub semnul unei stele amare iar viata mea a fost o continua lupta cu … “

As putea continua, totul luand forma unui monolog care, in ultima instanta, nu ar interesa pe nimeni. Nu ar atrage, nu ar starni emotii si in nici un caz nu ar castiga un Oscar… O nominalizare ar insemna ca viata m-a purtat pe culmile gloriei, insa acest lucru este la fel de improbabil precum o sosea ca in palma in buricul Bucurestiului …

Industria cinematografiei se pregateste sa isi incoroneze laureatii anului de gratie 2010 in timp ce, din spatele usilor inchise ale Kodak Theatre, razbat aplauze si ovatii la auzul unui discurs poticnit si chinuitor, care in ciuda platitudinii sale a starnit o emulatie nemaintalnita de la succesul coplesitor al unui “Forrest Gump”, o capodopera de neinteles pentru macar 50 de procente din cei care i-au inchinat ode …Nimic nu pare a sta in calea lui Hooper si a personalitatii lui George VI, un personaj istoric transformat peste noapte dintr-o fantoma a istoriei umbrita serios de complexitatea personalitatii inegalabilului Winston, intr-o figura iconica a luptei impotriva propriei umile conditii. O lupta dusa, este adevarat, de fiecare dintre noi, la un anumit moment …

Imi este greu a intelege extraordinara desfasurare de forte in a elogia un film al carui subiect, in lipsa pleielii regale, nu ar starni interes nici cat o paruiala cu zgarieturi dintr-un bar gay.

Este incontestabila valoarea prestatiei actoricesti, este incontestabila valoarea viziunii regizorale, insa esenta filmului este “Discursul” .. Dezamagitor, nici macar o propozitie a oricaruia dintre cele cateva fragmente de discurs inserate in acest film nu implica emotiile starnite de cuvintele lui Brendan Gleeson in “Into the Storm”. Asta pentru a ramane in exact acelasi orizont de timp si in aceeasi arie de interes a istoriei …
Anca- Avatar

Avatarul secolului 21 e predominant albastru şi cu o înălţime considerabilă. Şi se află în jungla (nu amazoniană) a Edenului pierdut undeva printre planete. De-acolo se-aud strigăte de jale: "Aoleu ăştia vrea să ne cotropeşte", copacul vieţii şi tatăl stelelor începe să se cutremure în apropierea primejdiei.

În afară de nişte efecte făinuţe, într-adevăr nişte peisaje frumoase, plătim bani să mergem la tri-di ca să vedem ce? O poveste oarecum stupidă, cu altfel de extratereştri şi o poveste banală de dragoste de parcă n-am fi fost martorii ei în Stăpânul Inelelor. Un film prea mediatizat, prea scump, prea ridicat în slăvi pe când există filme de 1000 de ori mai bune. Acum să nu încep să mai vorbesc şi de 2012...

Pantacruel-Goodbye Lenin

prin 2004, inca mergeam aproape saptamanal la cinema. preferam, matineele de la ‘studio’, ieftine si bune, sau descalecatul pe un fotoliu ros de vremuri la ‘cultural’. fostul cinematograf de la parterul blocului meu din berceni. e greu să uiți așa ceva când ai balconul chiar sub cuvantul cinema.

in acele zile de toamnă, stiu ca am intrat la o comedie. chiar daca nu era woody allen, si nu erau nici fratii coen, si nici macar kusturica si nici macar porumboiu si nici macar charlie chaplin. deci, in concluzie, era vorba de un horror. dar imi placea titlul, care ma ducea cu gandul la louis malle, si muzica lui yann tiersen. cu asta am si ramas, cu titlul si amanuntul muzical. in rest, good bye lenin

p.s.

daca aflati intamplator ca, in nu stiu care zi din nu stiu care an, am laudat ca un nebun, la cald (deci la dilatație), dulcegaria ‘vagabonul milionar’ si am zambit satisfacut la ‘avatar’ (pentru efecte speciale si experienta vizuala, se intelege), ar fi potrivit sa va faceti ca ploua. iar daca nu puteti, nu puteti.
in nici un caz insa - cum ar spune enoch ‘nucky’ thompson admirandu-si garoafa rosie de la rever - n-ar trebui sa lasati adevarul sa strice o poveste buna.

Adina B.- Incepție, Decepție

După ce o groază de oameni mi-au descris Inception cu ochi dilataţi, ca fiind „noul Matrix”, „best of Nolan” ş.a., m-am dus îmbătată de aşteptări la cinema. Şi când colo? Poveste pe 3 etaje, deci cadru ambiţios, atractiv ca idee – da. Scenariu asortat, deci mod deştept de a pune fantezia pe peliculă – nu. Mai exact: dialoguri de trei lei, curs narativ megaprevizibil, filozofii de aprozăreasă perorate cu tonul unor adânci taine psihologice. Ah, ok, acţiune cu artificii şi efecte speciale – din plin. Dar nu asta căutam.

Bogdan-21 grams

Citisem un comentariu acum mulţi ani la „21 grams”, pe care mi l-am notat, cum că nu ar fi un film, ci un necrolog. Remarcam că respectivului, filmul i-a plăcut, bag seama şi necrologul. Mie nu. De fapt, treaba asta cu neplăcutul trebuie să fie nuanţată. Nu văd „21 grams” drept vreun film inutil, vreun rateu. „Amores perros”, lung-metrajul de debut al lui Iñárritu era fresh şi foarte pasional gândit. Când a apărut „21 grams”-ul american însă, un fel de déjà-vu a pus stăpânire pe mine: schimbată pe ici pe colo, pelicula dispunea de aceeaşi osatură. Îşi schimbă peştişorii mexicani cu unii americani şi îi pune s-o pună de un parastas al vieţii; o injecţie cu pesimism şi tristeţe se aplică fiecărui actor (personaj). Dar până şi în viaţa reală, la parastase oamenii pun de o ţuiculiţă şi îşi aduc aminte de una, de alta, de rujul defunctei, de nepoţi sau de aventurile din armată. Parastasele sunt vesele în sine, cum spuneam. Numai că Iñárritu vede totul în gri albăstrui, îşi tratează personajele drept nişte morţi vii. Lipsa asta de multi-perspectivism e deprimantă şi greu de urmărit. Unde mai pui că şi încârligătura de scene de prin prima jumătate de film este o aiureală cumplită (nu refuz o astfel de libertate!) şi nu eviţi să te întrebi dacă nu cumva urmăreşti un random playlist de anti-reclame la viaţă. Nu am pretenţia unui implant de bucurie, fericire şi baloane colorate. Dar parcă toată durerea pe care o pune cap la cap filmul ăsta defilează prea ostentativ.

Şi ar mai fi ceva, care oricum nu ţine de valoarea unui film, ci mai degrabă de o opţiune personală, pe care cu toţii avem dreptul să o revendicăm: tratamentul toxic, sectar al filmului. Matricea sectară – naţiune, comunitate, familie – îmi creează de-a dreptul repulsie. Mă intrigă şi mă revoltă. Dar până să îţi dai seama despre ce este filmul exact, te-ai şi trezit în baie spâlându-te pe dinţi, cu jumătate de picior deja pregătit de culcare.

Tloni-Lord of the Rings

dupa cum observa un intelept, Lord of the Rings e despre niste oameni

care merg. pana si copacii merg in filmul ala. cartea mi se pare suportabila, e-n spiritul epocii [un fel de Jung, sau de antropologie nazista pt copii] dar filmul, 50 de ani mai tarziu, e just boring.

Filme pe Bune- The social Network

Momentan imi vin doar doua filme in minte, You Again si The Social Network, ambele din 2010. Nu stiu sincer care dintre ele m-a plictisit mai mult sau care mi-a produs o stare de somnolenta in primele 15 minute de vizionare, dar subiectul era sa vorbim despre un film de la care am avut uber mega asteptari, asa ca ma rezum la cel din urma, The Social Network.

Nu voi trancani prea mult pe subiectul asta, deoarece am scris cam tot ce aveam de spus mai demult, scurt si la obiect, cum fac intotdeauna. Sincer, din cauza bugetului ma asteptam sa fie nominalizat pentru un premiu mai important cum ar fi Globul de Aur, dar nu si sa-l castige! Se pare ca e nominalizat si la Oscar, daca-l castiga si pe asta ma impusc. Asa, revenind la film, in afara de plictiseala si starea de somnolenta, Zuckerberg m-a enervat la culme, nu imi dau seama daca din cauza faptului ca nu-l prea inghit pe Eisenberg ca actor sau din cauza faptului ca personajul interpretat mi s-a parut un om fara scrupule care si-a calcat prietenul in picioare pentru a-si atinge telul. Si care e rostul lui Justin Timberlake printre atatia geeks? Chiar n-au putut gasi pe altcineva mai bun? De exemplu un Michael Cera cred ca ar fi fost un inlocuitor perfect, atat pentru Timberlake cat si pentru Eisenberg, o peruca, niste lentile si aia era, poate-mi placea si mie.

Schizoid-Inception

Inception - o distributie decenta in frunte c-un cabotin notabil, acest Rock Hudson al zilelor noastre, nu poate salva un scenariu de oroare care simuleaza inteligenta desi la miez e doar un film de Michael Bay in care exploziile abunda iar ratiunea lipseste cu desavarsire. Da, da, da, vis intr-un vis intr-un vis, bo-ring. Personajele sunt o adunatura exceptionala de cartoane ambulanta de care nu ne pasa - trebuia sa ma miste vinovatia lui pentru moartea ei? sa vreau sa fie fericiti acei copiii fara fete? sa sper ca personajele secundare despre care nu stim nimic sa-si primeasca valiza cu bani? Mai e nevoie sa spun ca singurul plus al filmului e cand Mal incearca sa-i omoare pe toti? Ma gandeam eu.

Cătălin-Star Wars

filmele despre care vreau sa vorbesc, ca nu pot sa le disociez, formeaza o trilogie: star wars(prima, ca a doua nu conteaza)! stiu ca a creat o religie, cu replici citate si rascitate, cu dark vader prezent in mii de reclame, dar pe mine nu m-a atras deloc "filmul". poate episodul patru sa fi aprins vreo scanteie, dar nu mai mult! o fi din cauza ca m-am nascut mai tarziu, cand febra se mai potolise, iar subiectul, intriga, actiunea devenisera cam banale si comune...nici asta nu se verifica intru totul, pentru ca alte filme din aceeasi perioada si chiar mai vechi le urmaresc cu placere ori de cate ori se iveste ocazia! in fine, poate nu-mi place trilogia pentru ca george lucas incearca sa stoarca bani de pe urma ei ori de cate ori are ocazia!

Tomata cu scufiță

Mă pregatesc să fiu blamată pentru următoarele vorbe, da’ asta e. Dintre toate filmele celebre, super aclamate şi cu critici extrem de pozitive, aş spune că nu mi-au plăcut : Naşul, Stăpânul inelelor şi Războiul stelelor, da’ nu pot zice asta pentru că nu le-am văzut. Însă nici nu prea-mi doresc. Aşa că atunci o să zic că nu am prea vibrat la Gladiatoul, Alexander şi mai recentul Dinner for Schmucks, care în comparaţie cu Le diner de cons e net inferior (în viziunea mea). Gladiatorul cred că nu mi-a plăcut pentru că cineva mi-l povestise înainte şi nu mai avea nici un farmec, iar Alexander... well, e cu Collin Farrell, de care nu mi-a plăcut niciodată. Iar incestuoasa relaţie cu Angelina mi-a displăcut şi mai mult

Anda-The night of the hunter

Nu imi dau seama exact carui public se adreseaza fimul lui Laughton. Film noir e doar pe alocuri, in cea mai mare parte aduce cu o poveste pentru copii - cu un Hansel si Gretel modern, mai exact. Si stereotipia extrema a personajelor, in frunte cu predicatorul Powell (Robert Mitchum) pare sa indice tot o poveste. La fel si secventele fugii copiilor pe firul raului, cu decupajul in umbre al siluetelor – de departe punctul forte al filmului – aduc cu ilustratiile minunate ale unei carti de povesti. Doar ca povestile, ca si desenele animate sau fantasy-urile, nu sunt deloc pe gustul meu, iar aceasta mai are si o morala foarte religios-siropoasa (si, in plus, uita sa spuna ce s-a intamplat cu banii).

Movieblog-Sideways

97% pe tomatometer, 94/100 pe metacritic si 94 de premii in festivaluri de la Boston pana la Marrakech. Imi plac multe din lucrurile facute de Alexander Payne, dar Sideways mi-a indus doar o stare catatonica. Imaginati-va ca eroii din American Pie au trecut cu succes de etapa postdoctoratului, sunt toba de carte in materie de viticultura si literatura, dar au ramas in aceleasi glume proaste din vremea liceului. Sunt epave umane cu burtile lasate motiv pentru care au dezvoltat un angst aparte. Si apeleaza la solutia disperata a unui road trip in care vor sa culeaga cat mai multe placeri bahice si niscaiva chilotareala. Trist si plictisitor da capo al fine, dar daca va hotarati sa-i dati o sansa, beti o sticla de vin inainte sa apasati butonul play. Sa se duca mai usor.

Adina- The Godfather

n-am văzut cu atenție decât prima parte, probabil a mai reușită și mai esențială, lipsa mea de electrizare, handicapu meu de a flutura antenuța întru contact și de a intinde o falangă michelangelească întru conexiune primordială de gradu 3 cu ăst film stă probabil în neputința mea de priza atâta testosteron țestos, bengos, mafiot, ferchezuit la 4 ace. Nașul ăsta își conchide microuniversul familial atât de menghinal încât mă sugrumă cu a sa răceală, cu al său joc, cu a sa obsesie pentru putere, respect, paranoism, impunere, cu al său paternalism egocentric exacerbat, arogant, fudul cojocului deontologic mi-l face nesuferit de mama focului. Personajele-piscuri-himalayene se înalță semețe în mijlocul unei nebulozități lăptoase de nori și ceață, narativul țâfnos aproape își permite să fie…oricum, dacă personajele sunt coioase (fălcile lu marlon, doamne până unde a urcat testosteronu, mă scuzați :D) atunci ele sunt suficiente sieși, deci neah, mult prea egoisim pour moi :D ce-i drept mi-a plăcut capul ăla cabalin

ZM reloaded

N-am prea mult chef dupa mine, asa ca ies repede, am intrat sa va spun c-am inceput sa ne hlizim iar pe ZM.
Asa ca de saptamana asta ne gasiti in acelasi loc unde ne-ati lasat, adica aici

Pisica 13

Tibi: Ala cu 7... nu vrei ma sa stii. Ala cu 7 era un om de afaceri. De-abia ce se despartise de nevasta-sa din cauza ca era parior inrait. Da-l furasera, ii inscenasera niste oameni de rea credinta toata treaba. Pisica 7 ar fi castigat in mod normal. Dar astia dopasera Pisica 13 si in plus, il mituisera si pe ala din comisia anti-doping. Oameni de nimic...

T: E stripper ma. Inainte se mai futea ocazional pe beni. Uneori facea si anal. Acum na, ce fac unii pt bani. Si cand a dat de baba asta, a zis ca i-a pus... nu cred ca Dumnezeu, cineva mana in cap. Iti dai seama ca asta ii facea toate poftele.

T: Singura data cand a vrut baiatu' sa se dea pe brazda, a fost cand s-a angajaz pe un pescador norvegian. Si n-au fost furtunile, sau viata grea de marinar care sa-l faca sa se intoarca la vechile obiciuri, dar paradoxul a facut ca... ...atunci cand se vorbea prin statie, cu el pe nava se incurcau. Zicandu-si Roger... intr-o zi capitanul l-a luat de o parte si i-a spus: "mai baiatule. Asa nu se mai poate. Ori iti schimbi numele, ori te lasam in urmatorul port", iar asta din cauza ca, asa cum incercasem sa spun, atunci cand vorbeau prin statie nu se intelegea nimic: "Roger that?" zicea ala de la capatul celalat. "Yes, this is Roger". "Repeat that please". "I said yes, this is me". Si asa nimeni nu intelegea nimic. L-au lasat parca la Trondheim si a trebuit sa se intoarca la Oslo pe jos. Nu avea bani de buzunar si a trebuit sa-i faca o felatie unuia care l-a luat cand facea el autostopu'. Cum ziceam, a avut viata grea omu'. Eu nu-l judec.

Mona: da ma. si mie mi-e mila de el, asa. hai sa ne oprim la ziua cu felatia, si sa ne ducem la el in jurnal. ce-o fi simtit omu'?

T: Nu stiu frate ca nu i-am citit jurnalu'. Ce crezi ca putea sa simta. Happy happy joy joy.

M: bine, i-am citit eu jurnalul. am zis sa nu ma dau de gol, da' asta e. eram curioasa. ploua afara si Roger era in carciuma lu Mary de pe 24. Stiam c-o sa stea mult pentru ca se intalnea cu Jack si Journey, fratii aia mici si blonzi cu care c...opilarea el la matusi-sa la tara. Ii stii si tu. Cine naiba nu-i stie. 2 neastamparati. Si am intrat in odaia lui, care mirosea a staniol incins si m-am asezat pe pat. Obisnuiam sa fac asta inainte sa vina el acasa, de la munca. Stateam cu ochii atarnati pe tavan gandindu-ma daca sunt indragostita sau nu de Roger. Te plictisesc? Poate o fac, pentru ca nu stiu cat de mult iti pasa tie de mine si de Roger, dar am tinut la el. Am tinut mult. Si asa, din plictiseala mea am dat peste jurnal. Si peste ziua cu...felatia.

T: Ploua marunt iar frigul de afara iti intra in oase. Cand vazu masina rosie, un Wolswagen vechi, pe drumul parasit, lui Roger ii sari inima in piept. Nu avea de unde sa stie ce fiinta se ascundea in spatele volanului tapitat cu piele de crocodil. Se urca in masine unde barbatul scund, gras si chel ii ranji lasand sa se vada cariile negre. Rancezimea si tapiteriile murdare nu-i dadura la inceput de banuit tanarului autostopist, insa dupa cativa kilometri, Roger ajunse sa se intrebe cum naiba de se afla in aceeasi pozitie, aplecat peste slitul omului de dupa care mirosul puturos ii intorcea stomacul pe dos.

M: Imi amintesc dezgustul pe care l-am simtit in cuvintele lui, in acea zi. Isi puse ochii in noroiul de la marginea masinii numarand pierdut picaturile de ploaie care-i curgeau din barbie. Se simtea in aer un amestec de smoala, transpiratie s...i tutun imbacsit. Tutunul cred ca venea din masina aia blestemata. S-a uitat pentru o clipa la pantofii de lac ai burtosului si apoi s-a pierdut undeva in tapiteria lui ieftina.
Ii era asa dor de Meryl, doamne i se facuse un dor ingrozitor numai la gandul manutelor ei aurii. Era atat de mica in patutul ei acolo, atat de frumoasa.
A vomitat. A vomitat imediat cum n-a mai zarit urmele rotilor in intuneric. Nu-l cunoscusem niciodata pe Randy, dar stiu ce-mi povestea Roger cand se intorcea de la pariuri. Era un tip prea mic de statura pentru etatea lui si mereu tragea atos dintr-un trabuc sarantoc. Sarantoc, zicea Roger mereu, dar eu mi-l imagi...nam altfel. Pana cand primesc un telefon anonim intr-o seara, care-mi spunea sa ma duc urgent in spate la herghelie ca sa-i iau ramasitele "amicului meu futac", asa s-a exprimat. M-am imbracat si m-am dus. Muream de frica. M-am gandit imediat ca cineva i-a facut felul lui Roger. Acolo l-am cunoscut pe Randy asta, care mai mult vorbea peltic si cand n-o facea stramba gura chinuindu-se sa-si pronunte cuvintele. Roger nu era acolo, era doar el si 2 barbosi de 2 m fiecare.
Vroia sa plecam in nu stiu ce insule, de care nu-mi fusese dat s-aud pana atunci. Mi-a promis ca ma scoate din mizerie si ca ma face regina.
Am zis ca ma omoara acolo daca o sa zic nu. Dar asta era.Oricum nu aveam multe de pierdut, decat o amarata de garsoniera si o pisica gri. Am scuipat in fata lui, m-am intors si am plecat.
Habar n-ai ce s-a intamplat dupa seara aia.

In serile de sambata cand nu inchideam barul decat putin dupa ora 23, ne trezeam amandoi nu mult prea tarziu pentru a lua un mic dejun generos in oras. Mergeam la Tiffany's pentru suc de portocale si clatite uriase pe care nu eram in stare ...sa le fac in casa. Niciodata n-am fost in stare sa ma ocup bine de bucatarie, lucru despre care evitam sa discut in general in conversatiile mele cu barbatii. Sau cu femeile, caci eu am facut de toate, la viata mea. De toate mai putin mancare, asta vroiam sa zic.
Dupa seara in care l-am cunoscut pe Randy, mi-am dat seama ca eram amandoi intr-un rahat mare. Da, libidinosul ma lasase sa plec dar nu cred ca scapasem numai cu atat. Si chiar de tineam la Roger si la pectoralii lui incepusem sa ma gandesc serios sa-i propun sa-si gaseasca un alt refugiu pentru ei. Dar mereu evitam o confruntare directa cu el si mereu treceau zilele.

Treptat am ajuns la concluzia ca Roger era tampit. Asa i-am si zis cand a iesit ultima zi pe usa mea "Tampitule!"; sper sa ma fi auzit.
Primisem un alt telefon anonim intr-o seara, de data asta de la o femeie care ma implora sa-i restitui b...arbatul. Eu, o Jolene a vremurilor apuse, il luasem p-asta din mizerie, ii dadusem un pat, o bucata de paine si consolarea sanilor mei generosi, ma bagasem in incurcatura cu libidinosul, eram dispusa sa-mi vand varul de pe pereti ca sa scapam de necaz si el, el era insurat si cu copil. "Du-te acasa, draga!" i-am zis, iar el mi-a ranjit de parca eram eu obisnuita cu astfel de activitati de trimis barbatii la muierile lor. Da, mai facusem asta de o gramada de ori, dar niciunu nu-mi era dator cu siguranta fundului meu pretios.

Au revoir, Taipei [Arvin Chen-2010]