new view

Azi am avut bucuria de a participa la un act de caritate pe care mama mea si o prietena de-a ei l-au initiat pentru o parte din copiii cu probleme de handicap ai unei scoli pe care nu intentionez s-o numesc aici.
Este de neimaginat sentimentul resimtit dupa o asemenea zi in care te pui disponibil la servirea unor copilasi care isi doresc asta cu toata inocenta lor. In ochisorii lor nu cred ca exista conceptul de rautate, pentru ca le vad inimile mult prea mici pentru asta. Uneori am impresia ca daca inimile noastre si-ar petrece macar cateva minute de vorba cu inime lor, toata energia noastra negativa pe care o luam din zbor in urma contactului asta pragmatic cu lumea reala, s-ar scurge undeva intr-o canalizare a rautatii. Iar efortul nostru este un minim, pana la urma am face totul pentru a ne salva rasa de la a se pierde undeva intr-un univers deja pierdut si el.
Pana la urma cred ca bunatatea nu se masoara in acte-care-nu-ranesc ci in acte-care-altruist-fac-bine.
A fost o zi interesanta si o experienta pe care sper s-o repetam.