Mi se pare o ciocnire senzationala intre arte: fotografica si muzicala, si nu exista cale de a nu aprecia mai mult una decat cealalta. Pentru ca Sigur Ros inseamna pasiune obsesiva, iar muzica Sigur Ros e ceva neomenesc, de aici si ideea ca mi se pare totul mult prea perfect in realizarea acestui documentar: de la pulovere impletite la bocanci si pistrui, de la trompete infundate la zgarci si slanina, de la muzica nebuna la sentimente mari.
Pe langa "viata" Sigur Ros, asa simpla cum e ea, documentarul este o reclama mai putin mascata a vietii islandeze; si da vedem strazile, peisajul semitomnatic, culorile vii ale cartierelor, stancile abrupte si culoarele facute printre dealuri. Ne-am muta si noi acolo pe timpul filmarilor. Eu, adica.
2 comentarii:
am trait o asemenea povesta...
what kind of story?
Trimiteți un comentariu