Obisnuiam sa privesc petalele de trandafir care-ti mangaiau incheietura subtire. Si uite asa imi atingeau barbia cu jocul lor nebun de flori tomnatice. De flori de oricand. “Da, tu mereu si trandafirii tai.”
Nu, nu cred ca exista un inceput de septembrie mai frumos. Nu cred. Nici nu mai sper la ceva mai dulce decat poate la un ranjet intarziat.”Un septembrie amar ca dulceata de afine”, asa l-as numi. Hai, intoarce-ti chipul. Intoarce-ti chipul si uita-te inca o data peste inceputurile noastre de septembrie. Ce vezi? E? Haide zi-mi, ce vezi? Caci eu vad povesti repetate din care iesim mai mereu, nauciti de timp.
Cine face cartile de data asta? Al cui inceput e asta? Cand ne vedem? De data asta, unde?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu