Inainte de toate mi s-a parut o drama educativa si o pledoarie adusa psihozei adolescentine. Apoi suita de scene si intercalarea lor atat de interdependenta mi s-a parut extraordinara, plus ca exista un procedeu pe care il regasesc in Elephant la fel cum mai vechiul Les herbes folles a reusit sa ma impresioneze: cadre lungi pe spatele subiectului in timp ce decorul isi face de cap pe restul ecranului.Si ca sa inchei, nu stiu cum ati simtit voi, dar pentru mine Beethoven in muzica acestui film, a insemnat poate jumate din valoarea lui. Aplauze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu