Aseara am mers la Felicia, drama unei tipe de 40 de ani mutata in Olanda, dar venita in concediu in Romania pentru a-si vedea parintii.
Ca si punct de plecare, filmul este extrem de interesant pentru ca se centreaza relatia copil-parinti din societatea romaneasca, cu importanta pe care acestia o dau bunastarii copilului lor, cu exagerari si motive de invinovatire, cu egoism si protectie exagerata din partea acestora dar in acelasi timp si judecata copilului, chiar daca in cazul Feliciei, ea are 40 de ani.
Personal, mi s-au parut 2 ore extrem de lungi, pentru ca filmul este facut in asa fel incat actiunea este usor stearsa. Nu imi dau seama daca exista o actiune propriu-zisa. Bine, ea exista evident, dar este mult prea dispersata pe intregul filmului, iar punctul maxim cade fix pe relatia personajelor, nu pe actiune. Ceea ce poate parea oarecum plictisitor.
Genul de discutii pe care uneori le-am avut fiecare cu mamele noastre, le gasim acolo in film. Doamne ce plictisitor!
3 comentarii:
daca e asa de lung si plictisitor de l-ai pus la categoria "recomand"?? :))))
pt ca il recomand :)) evident.
E unul dintre cele mai bune filme romanesti pe care l-am vazut.... si pentru ca il apreciez pe Andrei Rus si oricum o spune mai bine decat mine o sa=l citez : Am vazut ieri "Felicia, inainte de toate" al lui Razvan Radulescu si al Melissei de Raaf. Am fost atat de placut surprins de film incat am sfarsit prin a ma gandi la el toata ziua. Sunt impacat ca l-am vazut, imi schimba putin opinia despre cinemaul romanesc al ultimilor ani, in care regizorii pareau ca se iau la intre...cere intr-un soi de competitie proviniciala, dar care, din diferite motive, beneficiaza de o acoperire mediatica mondiala. "Felicia" e exact filmul la care speram in acest moment din Romania. El poate, din punctul meu de vedere, sa deschida noi orizonturi estetice cineastilor romani atat de blocati in a-i demonstra lui Puiu ca sunt mai tari decat el si ca pot face filme mai bune decat "Lazarescu" (or, in zona aceea estetica, e imposibili). Din pacate, "Aurora" pare, de asemenea, o demonstratie de virtuozitate si o incercare de a impresiona colegii de breasla. "Felicia", in schimb, nu e asa. E relaxat, intens fara a apela la manipulari a la Mungiu in "4,3,2", trist, relevant si radios. Adjectivul radios nu l-as putea aplica niciunui alt film romanesc al ultimilor ani, asa ca macar pentru asta cred ca "Felicia" ar trebui sa starneasca o mica curiozitate. Pentru mine e cea mai mare revelatie de multa vreme incoace (de la David Perlov, mai exact.)" Asta a fost comentariul la cald, si acum urmeaza o a doua vizionare:) " Tocmai m-am intors de cateva minute de la cinema, unde l-am vazut pentru a doua oara, si vreau sa ma corectez. "Felicia inainte de toate" al Melissei de Raaf si al lui Razvan Radulescu este cel mai impresionant film romanesc al anilor '2000. Oficial, el a intrat in panteonul meu personal (alaturi de "Secvente al lui Alexandru Tatos si de "Croaziera" al lui Mircea Daneliuc). Fac "mea culpa" din nou. Nu voi aduce aici argumente pentru a va convinge ca nu e lent, plictisitor, ca scena iesirii nervoase a Feliciei nu e prea explicativa, ca nu e enervant bla bla. (sau etc.) Nici in articolul pe care ma pregatesc sa il scriu nu voi face asta. Voi continua sa tin la voi, dar sa consider ca sunteti intr-o eroare totala in ce priveste acest film. Fac un pariu cu voi: "Felicia inainte de toate", in 10 ani de azi inainte, va va placea si voua foarte mult. Daca pariati si pierdeti imi faceti cadou dvd-ul cu filmul, daca pierd eu, va fac cadou un dvd cu ce film romanesc doriti (dau banii pana si pe un film de Radu Muntean daca voi veti dori asta, chiar si pe "Marti dupa Craciun". Jur.) Pe curand. Ma duc sa scriu. Ma simt ca dupa cinci cafele, ma bucur ca traiesc, dar sunt prea surescitat ca sa constientizez ca traiesc.
Rava
Trimiteți un comentariu