2010/06/29
2010/06/28
2010/06/26
Azi nu ma mai plang. Ma lecuiesc incet incet de pornirile mele exagerate de a schimba universul, eventual punandu-mi niste ochelari mai strimti pe ochi si castile pe urechi. O sa-mi traiesc scenariul postapocaliptic intr-o minte confuza. Cred ca ceva-mi scapa in lumea asta, si sunt foarte sigura ca nu stiu ce.
Azi a fost o zi a planurilor. Si ciocolata alba. C-asa s-a brodit.
Azi a fost o zi a planurilor. Si ciocolata alba. C-asa s-a brodit.
Etichete:
Concluzia zilei
la
6/26/2010
2010/06/25
Trebuie doar sa crestem...
Azi noapte am stat la povesti. Eu si Sch, un pachet de tigari si niste limonada cu whiskey.
Pentru a nu stiu cata oara incerc sa ii explic ca nu vreau sa-i inteleg asa. Pe toti ei. Primesc aceeasi replica despre prietenie pe care am mai auzit-o de 10 milioane 4 sute 70 zeci de ori: le accepti defectele asa cum sunt si incerci sa-i intelegi.
Nu pot. Eu nu sunt omul care poate accepta defecte. Poate pentru ca toata viata mea am incercat sa mi le corectez pe ale mele. Poate ca n-am reusit dar eu asta impresie mi-am lasat-o: ca trebuie sa-mi corectez greselile pe care nimeni nu e obligat sa le accepte. Nici macar nu e o problema de acceptare la mijloc. Asta as fi vrut sa inteleaga Sch aseara, ca nu e de ajuns sa ne acceptam prietenii cu defectele lor. La naiba ca daca noi ca prieteni nu le dam una peste ceafa sa si le corecteze n-o s-o mai faca nimeni. Exact cum zicea el aseara, ar trebui sa vorbim mai mult, sa nu ne mai suparam unii pe altii din tampenii si sa ne lasam ambitiile acasa. Asta apropos de faptul ca S mi-a zis aseara in masina ca mereu ii fac mizerie cand urc la el, si dupa ce i-am zis sa opreasca, am coborat, neacceptand apoi sa ma reintorc in masina la insistentele lui. Si apoi toata lumea avea impresia ca eu sunt mega suparata si ca dintr-o ambitie prosteasca ne putem certa definitiv.
Si da, dupa asta el a incercat sa-mi zica ca sunt prea incapatanata si ca n-are rost sa fiu asa ambitioasa cu ei, prietenii mei.. Vezi? Tu ai incercat sa ma corectezi pe mine iar apoi spui ca eu trebuie sa accept defectele prietenilor mei pe care nu trebuie sa le corectez.
Apoi am realizat pentru a nu stiu cata oara ca singura cale de a nu mai exista nevoile mele de a le arata lor ca trebuie sa fie mai deschisi in fata societatii pe care atat o detesta, ar fi sa ne cunoastem reciproc mai bine, intr-un fel eu sa le inteleg fuga de societate iar ei sa-mi ridice ancora pe care eu o infig in mijlocul lumii. Aceeasi clasica discutie despre cunoastere pe care am mai avut-o de nu stiu cate ori, in urma careia imi dau seama ca nimic nu se schimba. Poate pentru ca intr-un grup fiecare isi ia portia de cunoastere de care are nevoie de la ceilalti si atat.
Si aici intervin eu si incapatanarea mea stupida, de a le arata lor ca societatea nu e un lucru rau. Ca toate lucrurile frumoase care le plac le vor fi acceptare de societate, cu putina lupta, iar ca premiul final nu trebuie sa fie nicio izolare, dar o viata decenta cu zeci de carti publicate. Ca nu le trebuie un apartament jegos, plin de pachete de tigari, sticle de whiskey si sute de manuscrise incepute.
Ah, ce tare o sa mai rad peste catva timp de posturile astea despre probleme existentiale. Trebuie doar sa crestem. Sa crestem...
Pentru a nu stiu cata oara incerc sa ii explic ca nu vreau sa-i inteleg asa. Pe toti ei. Primesc aceeasi replica despre prietenie pe care am mai auzit-o de 10 milioane 4 sute 70 zeci de ori: le accepti defectele asa cum sunt si incerci sa-i intelegi.
Nu pot. Eu nu sunt omul care poate accepta defecte. Poate pentru ca toata viata mea am incercat sa mi le corectez pe ale mele. Poate ca n-am reusit dar eu asta impresie mi-am lasat-o: ca trebuie sa-mi corectez greselile pe care nimeni nu e obligat sa le accepte. Nici macar nu e o problema de acceptare la mijloc. Asta as fi vrut sa inteleaga Sch aseara, ca nu e de ajuns sa ne acceptam prietenii cu defectele lor. La naiba ca daca noi ca prieteni nu le dam una peste ceafa sa si le corecteze n-o s-o mai faca nimeni. Exact cum zicea el aseara, ar trebui sa vorbim mai mult, sa nu ne mai suparam unii pe altii din tampenii si sa ne lasam ambitiile acasa. Asta apropos de faptul ca S mi-a zis aseara in masina ca mereu ii fac mizerie cand urc la el, si dupa ce i-am zis sa opreasca, am coborat, neacceptand apoi sa ma reintorc in masina la insistentele lui. Si apoi toata lumea avea impresia ca eu sunt mega suparata si ca dintr-o ambitie prosteasca ne putem certa definitiv.
Si da, dupa asta el a incercat sa-mi zica ca sunt prea incapatanata si ca n-are rost sa fiu asa ambitioasa cu ei, prietenii mei.. Vezi? Tu ai incercat sa ma corectezi pe mine iar apoi spui ca eu trebuie sa accept defectele prietenilor mei pe care nu trebuie sa le corectez.
Apoi am realizat pentru a nu stiu cata oara ca singura cale de a nu mai exista nevoile mele de a le arata lor ca trebuie sa fie mai deschisi in fata societatii pe care atat o detesta, ar fi sa ne cunoastem reciproc mai bine, intr-un fel eu sa le inteleg fuga de societate iar ei sa-mi ridice ancora pe care eu o infig in mijlocul lumii. Aceeasi clasica discutie despre cunoastere pe care am mai avut-o de nu stiu cate ori, in urma careia imi dau seama ca nimic nu se schimba. Poate pentru ca intr-un grup fiecare isi ia portia de cunoastere de care are nevoie de la ceilalti si atat.
Si aici intervin eu si incapatanarea mea stupida, de a le arata lor ca societatea nu e un lucru rau. Ca toate lucrurile frumoase care le plac le vor fi acceptare de societate, cu putina lupta, iar ca premiul final nu trebuie sa fie nicio izolare, dar o viata decenta cu zeci de carti publicate. Ca nu le trebuie un apartament jegos, plin de pachete de tigari, sticle de whiskey si sute de manuscrise incepute.
Ah, ce tare o sa mai rad peste catva timp de posturile astea despre probleme existentiale. Trebuie doar sa crestem. Sa crestem...
2010/06/24
2010/06/22
2010/06/20
top 5, best live moments
1. Roger Waters-Mother
Nu aveam cum sa nu incep topul cu minunata piesa a lui Roger Waters. Va recomand sa vizionati concertul de la care va trimit legatura. O sa va placa.
2. Bjork-So Broken
Imi place starea lui Bjork in aceasta interpretare. Melodia e o apreciere mai veche de care nu ma despart asa usor.
3. Muse-Knights of Cydonia
O data ajuns la un concert Muse, n-ai cum sa nu povestesti despre el toata viata. Si cu asta basta. Nu mai am ce sa mai zic.
4. Lamb-Gabriel
Cred ca prin melodia asta realizez ca o compozitie nu e numai vers, note si sunet. Cata incarcatura emotionala e nevoie...ne zice Lamb.
5. Beirut-Nantes
Am declarat Beirut ca fiind trupa anului 2008. Si inca nu pot sta pe scaun cand aud melodia asta. Acapela 100%! Bravo baieti!
Nu aveam cum sa nu incep topul cu minunata piesa a lui Roger Waters. Va recomand sa vizionati concertul de la care va trimit legatura. O sa va placa.
2. Bjork-So Broken
Imi place starea lui Bjork in aceasta interpretare. Melodia e o apreciere mai veche de care nu ma despart asa usor.
3. Muse-Knights of Cydonia
O data ajuns la un concert Muse, n-ai cum sa nu povestesti despre el toata viata. Si cu asta basta. Nu mai am ce sa mai zic.
4. Lamb-Gabriel
Cred ca prin melodia asta realizez ca o compozitie nu e numai vers, note si sunet. Cata incarcatura emotionala e nevoie...ne zice Lamb.
5. Beirut-Nantes
Am declarat Beirut ca fiind trupa anului 2008. Si inca nu pot sta pe scaun cand aud melodia asta. Acapela 100%! Bravo baieti!
La plaja
Vara asta m-am decis sa fac plaja. In evolutia copilariei mele, eram inebunita dupa mers si balacit la plaja, probabil ca orice copil nascut la mare, apoi am facut o pauza mare in care mi-am dat seama ca mai bine ma mut la munte. Cum nu m-am mutat la munte, acum la 24 de ani, partea care se ocupa cu look-ul de vara din creierul meu, ma impinge sa ma duc sa ma bronzez.
Si asta fac. Plus ca am un super costum galben cu buline albe de care sunt real indragostita, si daca cumva ma vedeti pe plaja cu berea in fata, faceti-mi cu mana.
Azi dimineata, cine era la 9 dimineata pe plaja?? Nu stiu, eu am ajuns la 10 fara.
M-am proptit langa niste ardeleni. E ciudat, ca eu daca m-as duce in ardeal, m-as integra mai repede, ma gandesc. Adica "dragule, pentru picioare ti-am luat SP 10, pentru spate SP15 ca sa nu te prajesti iar pentru fata SP 5, e bine da??" :))) A fost chiar amuzant. Eu care in viata mea, n-am cumparat decat uleiuri pentru plaja. Si ma prajesc ca naiba, da' asta e.
Domnilor ardeleni, SP-ul se ia in functie de cat de inchisa sau deschisa aveti pielea. Pielea de peste tot. :))) Ca sa fie cu inteles.
Si apropo de plaja, am de facut o obiectie mare mare, pentru toti parintii care nu isi mai educa copiii in spiritul de alta data. Unde-s domnule castelele alea imense de alta data de pe malul marii???
Si asta fac. Plus ca am un super costum galben cu buline albe de care sunt real indragostita, si daca cumva ma vedeti pe plaja cu berea in fata, faceti-mi cu mana.
Azi dimineata, cine era la 9 dimineata pe plaja?? Nu stiu, eu am ajuns la 10 fara.
M-am proptit langa niste ardeleni. E ciudat, ca eu daca m-as duce in ardeal, m-as integra mai repede, ma gandesc. Adica "dragule, pentru picioare ti-am luat SP 10, pentru spate SP15 ca sa nu te prajesti iar pentru fata SP 5, e bine da??" :))) A fost chiar amuzant. Eu care in viata mea, n-am cumparat decat uleiuri pentru plaja. Si ma prajesc ca naiba, da' asta e.
Domnilor ardeleni, SP-ul se ia in functie de cat de inchisa sau deschisa aveti pielea. Pielea de peste tot. :))) Ca sa fie cu inteles.
Si apropo de plaja, am de facut o obiectie mare mare, pentru toti parintii care nu isi mai educa copiii in spiritul de alta data. Unde-s domnule castelele alea imense de alta data de pe malul marii???
Etichete:
Din Cucuruz
la
6/20/2010
2010/06/18
NU
NU. A-ti fi prieten nu inseamna a te intelege atunci cand esti tampit, inseamna a-ti arata ca esti tampit! Si ca nu vreau sa fii tampit! Nu vreau sa fiti tampiti!
E ca si cum m-as resemna. E ca si cum as spune "nu am absolut nicio asteptare de la nimeni". Si ce daca era Buddha care a zis-o.
Atat de tare confunzi egoismul tau propriu cu asa zisa "intelegere" pentru slabiciunea celuilalt. Chiar daca ti-e prieten. Ma enerveaza ca oricum arati ca nu dai doi bani dar de fapt dai multi. E imposibil sa te resemnezi. Nu in cercul asta, nu acum.
Simplu.
E ca si cum m-as resemna. E ca si cum as spune "nu am absolut nicio asteptare de la nimeni". Si ce daca era Buddha care a zis-o.
Atat de tare confunzi egoismul tau propriu cu asa zisa "intelegere" pentru slabiciunea celuilalt. Chiar daca ti-e prieten. Ma enerveaza ca oricum arati ca nu dai doi bani dar de fapt dai multi. E imposibil sa te resemnezi. Nu in cercul asta, nu acum.
Simplu.
2010/06/17
2010/06/15
Q
Casa ta e in flacari. Ai 60 de secunde s-o parasesti pana nu va cadea cu tine inauntru. Ce iei cu tine in cele 60 de secunde ramase?
2010/06/12
Felicia
Apreciez foarte tare initiativa Cityplex-ului de a promova filme romanesti noi, nu numai cele nominalizate sau castigatoare ale diverselor premii internationale. Este o initiativa de laudat si chiar apreciata de o anumita categorie de tineri dornici de astfel de evenimente, lipsite pana anul acesta din Constanta. Ma rog, cel putin din Constanta.
Aseara am mers la Felicia, drama unei tipe de 40 de ani mutata in Olanda, dar venita in concediu in Romania pentru a-si vedea parintii.
Ca si punct de plecare, filmul este extrem de interesant pentru ca se centreaza relatia copil-parinti din societatea romaneasca, cu importanta pe care acestia o dau bunastarii copilului lor, cu exagerari si motive de invinovatire, cu egoism si protectie exagerata din partea acestora dar in acelasi timp si judecata copilului, chiar daca in cazul Feliciei, ea are 40 de ani.
Personal, mi s-au parut 2 ore extrem de lungi, pentru ca filmul este facut in asa fel incat actiunea este usor stearsa. Nu imi dau seama daca exista o actiune propriu-zisa. Bine, ea exista evident, dar este mult prea dispersata pe intregul filmului, iar punctul maxim cade fix pe relatia personajelor, nu pe actiune. Ceea ce poate parea oarecum plictisitor.
Genul de discutii pe care uneori le-am avut fiecare cu mamele noastre, le gasim acolo in film. Doamne ce plictisitor!
Aseara am mers la Felicia, drama unei tipe de 40 de ani mutata in Olanda, dar venita in concediu in Romania pentru a-si vedea parintii.
Ca si punct de plecare, filmul este extrem de interesant pentru ca se centreaza relatia copil-parinti din societatea romaneasca, cu importanta pe care acestia o dau bunastarii copilului lor, cu exagerari si motive de invinovatire, cu egoism si protectie exagerata din partea acestora dar in acelasi timp si judecata copilului, chiar daca in cazul Feliciei, ea are 40 de ani.
Personal, mi s-au parut 2 ore extrem de lungi, pentru ca filmul este facut in asa fel incat actiunea este usor stearsa. Nu imi dau seama daca exista o actiune propriu-zisa. Bine, ea exista evident, dar este mult prea dispersata pe intregul filmului, iar punctul maxim cade fix pe relatia personajelor, nu pe actiune. Ceea ce poate parea oarecum plictisitor.
Genul de discutii pe care uneori le-am avut fiecare cu mamele noastre, le gasim acolo in film. Doamne ce plictisitor!
2010/06/11
Kitch ce?!
Am terminat disertatia. Si ar fi tare bine sa fie ok asa cum e, sa nu mai necesite alte modificari pentru ca nu mai imi gasesc silinta pentru a mai deschide word-ul.
Gata, stop! Cum vine vara, word-ul sux.
Iesim in lume cu autobuzul. Cred ca marea concluzie din seara asta din autobuz, a fost ca avem o mare de kitchisme aici in Constanta. Nicaieri nu-i mai kitch decorul ca aici. Trust me, pe cuvant.
Oarecum deprimant dar nici chiar chiar, adica reflectia geamului in care ma vedeam, ma facea sa ma simt inca ok.
Gata, stop! Cum vine vara, word-ul sux.
Iesim in lume cu autobuzul. Cred ca marea concluzie din seara asta din autobuz, a fost ca avem o mare de kitchisme aici in Constanta. Nicaieri nu-i mai kitch decorul ca aici. Trust me, pe cuvant.
Oarecum deprimant dar nici chiar chiar, adica reflectia geamului in care ma vedeam, ma facea sa ma simt inca ok.
Etichete:
Concluzia zilei
la
6/11/2010
2010/06/08
Mornin
Dimineata asta a-nceput cu un dush caldut si un bol mare cu cirese. Nu strigati dupa mine ca nu v-aud.
cred ca-n alta viata am fost toba mare. clar.
cred ca-n alta viata am fost toba mare. clar.
2010/06/04
Keep your heeeaaaaaad!
One pill makes you larger
And one pill makes you small
And the ones that mother gives you
Don't do anything at all
Go ask Alice
When she's ten feet tall
And if you go chasing rabbits
And you know you're going to fall
Tell 'em a hookah smoking caterpillar
Has given you the call
Call Alice
When she was just small
And one pill makes you small
And the ones that mother gives you
Don't do anything at all
Go ask Alice
When she's ten feet tall
And if you go chasing rabbits
And you know you're going to fall
Tell 'em a hookah smoking caterpillar
Has given you the call
Call Alice
When she was just small
When men on the chessboard
Get up and tell you where to go
And you've just had some kind of mushroom
And your mind is moving slow
Go ask Alice
I think she'll know
When logic and proportion
Have fallen sloppy dead
And the White Knight is talking backwards
And the Red Queen's "off with her head!"
Remember what the dormouse said;
"Keep YOUR HEAD"
Get up and tell you where to go
And you've just had some kind of mushroom
And your mind is moving slow
Go ask Alice
I think she'll know
When logic and proportion
Have fallen sloppy dead
And the White Knight is talking backwards
And the Red Queen's "off with her head!"
Remember what the dormouse said;
"Keep YOUR HEAD"
2010/06/02
La double vie de Veronique
La francezi orice ai face ca femeie, trebuie sa fugi dupa un barbat. Si nici macar nu fugi normal, fugi cu shiretlicuri.
Cred ca femeile "franceze" sunt ciudate. Sau asta vor regizorii sa intelegem.
O Amelie putin mai clara, dupa parerea mea.
Cred ca femeile "franceze" sunt ciudate. Sau asta vor regizorii sa intelegem.
O Amelie putin mai clara, dupa parerea mea.
la
6/02/2010
2010/06/01
Abonați-vă la:
Postări (Atom)