An end has a start

And you were accepted, of course.
You moved from Boston to Paris into a little apartment on the rue du Faubourg-Saint-Denis. I shoed you our neighborhood, my bars, my school. I introduced you to my friends, my parents. I listened to your texts, your singing, your hopes, your desires, your music. You listened to mine. My Italian, my German, a bit of Russian. I gave you a walkman. You gave me a pillow. And one day, you kissed me.

Time went by, time flew and everything seemed so easy, so simple, so free, so new, so unique. We went to the movies, we went dancing, we went shopping, we laughed, you cried, we swam, we smoked, we shaved, sometimes for no reason, or for a reason. Yes, sometimes for a reason.

I brought you to the academy, I studied for my exams, I listened to your singing, to your hopes, your desires, your music. You listened to mine. We were close, so close, ever so close. We went to the movies, we swam, we laughed. You screamed, sometimes for a reason and sometimes without.

Time went by, time flew. I brought you to the academy, I studied for my exams. You listened to my Italian, German, Russian, French. I studied for my exams. You screamed, sometimes for a reason.
Time went by for no reason. You screamed for no reason. I studied for my exams, my exams, my exams.
Time went by, you screamed, you screamed, you screamed. I went to the movies.

So, Thomas Listen. Listen. There are times when life calls out for a change. A transition. Like the seasons. Our spring was wonderful, but summer is over now and we missed out on autumn. And now all of a sudden, it's cold, so cold that everything is freezing over. Our love fell asleep, and the snow took it by surprise. But if you fall asleep in the snow, you don't feel death coming.
Take care

Vorbe din duh

Bai, numai gura voastra se aude. Mai taceti si voi. Pai ce ma a ta se aude? Stai ma sa beau o bere, sa ma lubrifiez social.

Noi suntem frati de saliva. Ca n-am avut niciunu tupeu sa ne taiem si sa ne apropiem ranile, asa ca ne-am apropiat salivele. Pe deget.

Pai daca voi sunteti frati toti, vreau si eu sa ma infratesc cu voi. Sa fiu verisoara Mona. Da da da da. Da' stai ma, ca io m-am sarutat cu vara-mea. Si as vrea s-o mai fac si pe viitor.
Atunci sor'mea e vitrega ma, a avut tata nu stiu ce de facut.
Nu-mi convine ma, mai degraba sunt vecina Mona. Aaaaa, da da da, esti tanti Mona.
Da. Super. Ia-ti saliva inapoi.

Auzi, sor'ta unu m-a pupat pe gura, sor'ta doi pe mana. Tu unde ma pupi?
Stai sa te musc de ureche. Si asta e doar inceputul. Sunt timid.

L-am vazut pe exu meu cu gagica-sa, dansau. Si m-am dus la ei si cum la el nu ma puteam duce sa-i pun mana pe fund, pentru ca deja cunosteam locul, m-am dus la ea si m-am frecat de ea. Si el se uita la noi. Ce nenorocit frate: avea si viitorul si trecutul in fata!

Monicutele, esti atat de secsi. Iti stralucesc picaturile de apa pe tine.

Da' el nu danseaza ma? Nu, ca materialul din care e construit el nu-i permite sa se miste. Pai si cum merge? Nu stiu ma, intreaba-l tu.

De ziua mea, fetele se imbraca in baieti si baietii in fete. Da' nu-i corect ma, ca voi o sa fiti secsi. De cineva tot tre' sa radem!

O sa-i dau p-astia de la aere conditionate in judecata. Ca pun aerele mult prea jos pe Ferdinand, si eu ma lovisem in acelasi loc la cap, la accident.

Ce cap tare am. O sa ma duc la un tip si-o sa-i zic: auzi tipule, eu am capu tare, tu ce ai tare?

Auzi, au trecut 10 minute. Te mai doare? Putem sa radem?

Mi-a zis sa-mi gasesc cadou de ziua mea si mi-a dat o lista cu cifre si litere, si dupa mi-am dat seama ca vorbea de Bucuresti. Si apoi mi-a zis 312. si ca daca zic cuiva din bucuresti 312, ala o sa-mi zica bhua hua hua hua. Adica locul unde e cadoul meu.
Frate, faceti-mi si mie jocuri d-astea. Da' numa sa-mi dati mura-n gura.

Love poem

"It's so nice
to wake up in the morning
all alone
and not have to tell somebody you love them
when you don't love them
anymore"


Richard Brautigan

Leapsa din mail

Am primit o leapsa pe mail. Si m-am simtit atat de aruncata-n sus, eu si ego-ul meu, incat o s-o si onorez. Asa ca:

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Cred ca mi-ar placea atat de mult sa ma indragosesc zilnic. Sau poate nu zilnic, dar sa am parte numai de indragosteli. Sa nu constientizez nevoia de imbatranire si de afiliere, doar sa ma pot opri la dulcegarii. As plati pentru asa ceva.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
Cred c-as face un copil. Asta in primul rand. Si apoi, cu conditia sa existe un bratz puternic in jurul gatului meu, as pleca cu cei mai importanti doi oameni din viata mea, intr-un tur al lumii. Sau cel putin intr-un tur al celei mai apropiate lumi. Oricat ne-ar tine banii.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Nu, cu siguranta ca daca as avea banii aia, as face mult mai multe. Acum nu fac nimic.
A si, btw, pot fi si impozabili, ca nu ma deranjeaza.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
Din tara asta?! Mmm, greu. Cred c-as vrea sa se scrie ca urc pe scena sa cant cu Yann Tiersen. La Bucuresti.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
:)))) Cred c-as vrea sa ma imite, fiecare. Si sa-si aminteasca de tampeniile pe care le faceam impreuna si sa le mai povesteasca o data. Cred c-as rade eu in sinea mea acolo. :))

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Cred ca mi-ar placea sa existe o tablita pe care sa poata scrie toti oamenii care m-au iubit, ceva.

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Doctorita. Apoi cred c-am vrut sa ma fac actrita. Si apoi am inceput sa cant cu spray-ul prin camera.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
As lua-o mereu de la capat.

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
C-am profitat de orice clipa a vietii mele si ca la fel mi-ar placea sa profite si ei.

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
Pe o scara de la 1 la 10, ce nota ti-ai da?
Care au fost cele mai minunate momente?
Si....ce ti-ar placea sa fii intr-o viata viitoare? Who knows, poate cineva tine cont. :))

Remake

Cineva m-a batut pe umar si mi-a zis ca am exagerat cu descrierea accidentului. Pentru unii dintre voi care cititi mai tarziu, ei bine da, acum 2 zile am avut accident cu masina.
Toata descrierea mea din postul anterior este buna pentru o moarte clinita perfecta :)) dar mie-mi plac detaliile si cum ele sunt multe, le pot da un inteles mult prea amplu.
A fost mai usor decat a parut, si eu sunt bine :)

Chasing white rabbits

Last night i was definitely chasing white rabbits.

Praf.
De unde e atata praf????? Ma auzi???? Nu mai pot sa respir!!! Ma auzi????
Din geam tasnesc cateva bucati de sticla exact cum firicelele de sange se contopesc cu apa. Lin. Nu e nimeni in jur decat tacere.
Nu pot sa respir!!!! Fa ceva!!!! Nu mai respir deloc!!!
Bucata de cristal se crapa atat de incet pentru perceptia ochiului meu uman. Nu se mai vede nimic altceva decat bucati mici de sticla care parasesc intregul. Inchid pleoapele, fixand punctul in care ultima bucatica isi lua portia de viata. In visul meu de dupa pleoape, era imaginea ultimului val de cristale sparte. Aveam pacatul lor acum cu mine, in constiinta mea de dupa pleoape. Brusc mi s-a facut un dor nebun de ele. Vroiam sa imi rezem capul de geam si sa le soptesc c-o sa fie bine. Ca erau numai bucati de sticla ce nu simteau durerea. Ca menirea lor era sa se sparga intr-o buna zi. Dar si menirea mea pe pamant era tot sa pier intr-o zi. Numai ca eu credeam ca sufar mai mult. Dar ele?! Ele erau bucati nesemnificative de sticla. Ce durere puteau avea ele?
Mi-au tasnit lacrimi din ochi, dupa ultimul meu gand.

Nu vede nimeni???? De ce nu vede nimeni ca nu mai respir?????
Cand am deschis ochii, ruptura nici nu se mai clintise. Ma astepta pe mine sa reiau totul. Atunci am stiut ca nu geamul era cel care se rupea. Eu eram cea care il sfarama cu intreaga mea fiinta. De indata ce am privit labirintul de cristale desprinse, geamul si-a reluat drumul spre sfasiere. M-am uitat rapid in jurul meu sa vad daca se mai uita cineva la asta. O gramada de lumini si umbre miscatoare se repezeau parca spre mine dar pana sa ajunga se loveau de sticla suferinda.

Sunt aici!!!! Nu pot sa ma misc dar sunt aici!!! Mai respir??? Zi-mi daca respir!!!
Am deschis gura si am scos un geamat atat de urat. Tacere. Apoi urlete de disperare mi-au iesit din gatul uscat de praf. Am stat asa minute bune. Nici eu nu stiu de unde puteam scoate atatea racnete de durere. Ma durea pieptul si capul. Probabil pentru ca incepusera sa cedeze din cauza lipsei de aer. Erau ultimele mele clipe. Iar eu stateam acolo singura, in haosul acela de lumini si urlam fara sa fiu auzita.
Sunt aici!!!! De ce nu vorbeste nimeni cu mine???? Sunt aici!!!! Nu respir, dar sunt aici!!!!
Obosisem. Obosisem dar nu ma opream. Nu puteam sa ma opresc. Nu imi trecea nimic prin cap care sa ma faca sa ma opresc. Am urlat atat de tare incat mi-am simtit plamanii desprinsi de corp!
La naiba cu tot! Cu tot!!! La naiba cu soarele de maine, la naiba cu sunetul de biciclete, la naiba cu gustul de vanilie, cu muzica unui ras, la naiba cu diminetile alea minunate, cu manutele de copii, cu buzele alea calde, cu gustul de vin rosu, cu umeri goi, cu zapada, la naiba cu carul mare, cu soneria de la usa, cu o palma dupa ceafa, cu jaluzele verzi, cu pantaloni prea strimti, la naiba cu mancarea sarata, cu aplauze, cu obraji rosii, cu riduri, cu ochii rosii, cu palme aspre, cu tot si tot!!!! DA!!!
La naiba cu tot!!!!!
.............................................................................................

-Esti bine???
Nu puteam sa respir....nici acum nu pot.
Cand a deschis usa portierei, am simtit aerul. A intrat cu atata forta si mi-a imbratisat plamanii cu atata nevoie. Mi-am pus palmele pe genunchi si am inceput sa ma misc.
Umbrele miscatoare se concretizau acum in oameni repeziti. Cat de frumosi erau oamenii si cat de minunati erau ei asa grabiti.

Last night i was definitely chasing white rabbits.

Yes, i've been punked!

Ma suna azi Paul, cu care nu mai vorbisem de la revolutie.
P- Mon' sunt in cta! (P. locuieste in Navodari si avem ocazia sa ne facem cu mana numai vara cand el e prea consumat in Epava iar eu prea pe fuga)
Je- Aaaaaaaaaaaaaa! Asa si?
P- Si am niste treaba dupa care te astept sa bem o cafea.
Je- Mmmm, do i really have to move my ass for your generose view? :)))) Ok, unde?
P- Ba, sunt vis-a-vis de Bourbon, ala de pe tomis si trebuie sa-mi aduca cineva niste acte acolo pe la 1. Vii atunci?
Je- Dude Bourbon? :))))
P- Pai nu stiu cand vine ala ma. Hai aici, ne mutam dupa, daca e.
Je- Ok, Bourbon. :)) Sper sa gasesc intrarea.
1:10 on the phone Je- Hai ca io-s in fata. Tu unde esti?
P- Hai ca si eu ajung in 3 minuti. Mergi inauntru si zi-i tipului de la bar ca am rezervat pe numele meu masa.
Je- De ce c....t ai rezerva masa la ora 1?!
P- Ca asa e ma acolo, super full mereu. Intra ca stiu eu, vin des in c...tul ala de loc.
Je- Ok. Lumea interlopa te stie tot de Paul nu?

Intru. In stanga mea era o singura masa ocupata cu 2 tipe si la bar mai erau vreo 2 atarnati.
Ma gandesc sa nu mai intreb de rezervare si sa ma asez la masa.
Dupa 2 minuti vine un tip la mine:
Je- Salut, auzi am si eu o masa rezervata pe numele de Paul. Da' vad ca e gol si nu cred ca mai are importanta nu?
Nesuferitu( asa i-am zis) - Pai e gol. Si oricum n-are nici o importanta. Dupa care ma fileaza din cap pana-n picioare excluzand fundul (hiu) care era deja pe canapea.
Je-mmm, asta am zis si eu nu?!
N- da, numai ca tu m-ai intrebat.
Je-oh did i?! :))))
N- Poftim?
Je- Las-o asa.
N-am vrut nimic. Vroiam sa-l mai sun pe Paul o data si sa plecam de acolo.
Je- Hai ma unde esti?!
Paul - rasete crancene.
Je- Te gadila cineva?
P- :)))))))) tu chiar ai crezut ma?!
Je- ce sa cred? Cred ca negam :))))) First step.
P- Bai Mon' ma jur, io-s acasa in chiloti si ma uit la Simpsons.

Am inchis telefonul.
Am iesit din Bourbon, m-am urcat in autobuz, am mers pana la gara, apoi m-am urcat intr-un 23, a plecat ala in 10 minute, am ajuns in juma de ora in Navodari, am coborat in fata casei de cultura, i-am vazut blocul, mi-am amintit de scara lui, i-am recunoscut masina CT-XX-Rxx (kiss my ass!!) mi-am cumparat 5 oua de la alimentara de vis-a-vis, si i le-am aruncat pe parbriz.
M-am urcat in 23 si am scris sms : Data viitoare cand mai vii prin cta, sa te gandesti la masina ta! Aici ploua cu oua!

"Chestia" de la radio

X: Salut! Mmm, am si eu o problema pe care as vrea s-o discut. Mmm, eu si prietena mea am facut sex acum vreo 2 ani pentru prima data, cam dupa mmm, 6 luni de cand eram impreuna, mmmm, pentru ca ea era virgina.
X: Mmm, si a fost totul ok, pana cand am inceput sa experimentam lucruri noi in pat. Mmmm, si prima data am facut eu chestia aia orala ei dupa care mmm, mi-a facut ea mie chestia aia orala. Adica, eu i-am facut mai devreme chestia aia, dar dupa un timp a vrut sa faca si ea chestia aia.
X: Mmmm, si dupa asa mi-a zis ca-i place foarte mult chestia aia.
Kiss Fm: Si asta e un lucru bun nu? Sa-i placa CHESTIA aia!
X: Mmm, da. Numai ca de aproximativ cateva luni facem numai chestia aia orala. Adica nu isi doreste si altceva, ne oprim la chestia aia.
Pauza
X: Si mmm, ma gandeam c-ati putea sa-mi dati un sfat sau ceva.
Kiss Fm: (pufait de ras) e ciudat X. M-ai inchis! (alt pufait de ras). Adica, majoritatea barbatilor suna pentru ca prietenele lor nu sunt de acord cu CHESTIA aia. Si tu ai parte de mult prea multa CHESTIE!
Un hahahahaha lung din masina noastra a urmat, dupa care unul dintre cei de la radio s-a incumetat sa ia situatia serios si a zis:
Kiss Fm: Eu zic X, ca sa nu mai faci nimic (aici am ras crunt) pana cand nu primesti un raspuns. Adica, sa nu amani discutia pe alta data pentru ca ai nevoie de un raspuns.

Kiss Fm,18 martie 2010, 23:45, pe strazi spre casa.

The book of light

Ma, in seara asta cand ma coboram de pe treptele cinematografului, urmarind cu privirea pasii celui din fata mea, sistematic si gradat asa, m-am gandit ca macar 90% din oamenii care au decis sa vada The Book Of Eli si nu orice alt rahatel cu renume aparut la cityplex, ar avea in ei macar acelasi ecou pe care l-a lasat filmul asta, in mine.
Si nu e vorba de mine aici si de preferintele mele, m-as uita eu 5 ani la filme coreene sau daneze sau franceze sau low budget sau ce vreti voi. Nu e vorba de gusturi aici. E vorba de ecoul ala!
Ma crede si pe mine cineva pe cuvant?
I hope so.
Merita toata osteneala unui drum spre cinema. Nu e freAK, nu e idiot, nu are regizori tembeli care sa trezeasca cine stie ce lectii oculte in interiorul meu.
E cel mai bun postapocaliptic film pe care l-am vazut.

Amintiti-mi maine sa va povestesc ce-am auzit la radio cand ma intorceam spre casa.

O lume contrafacuta

Ce se intampla cand esti adult si fara nici un bagaj de amintiri esti aruncat intr-un loc total necunoscut, incepand o viata noua, cu oameni noi, un job nou si o iubita noua?
Iar condimentul vietii tale o da angoasa pe care o traiesti intr-o lume secata.
Clachezi, iar oamenii nici nu reactioneaza. In lumea lor contrafacuta, esti ca un peste pe uscat.
Den brysomme mannen in norvegiana sau The Bothersome man e un film de un ecou excelent.

Moment de furie

Dac-ar fi o mlastina in fata mea plina de chestii suculente "iac" gen, cu noroi, buruieni, verdeata si mult praf amestecat...they were asking for me!!!
De azi nu mai e lumea cretina, azi io's cretina. Adica, c'mon...i got the dreamers disease. So what?!???!!!
Imi iau dictionarul de spaniola si mi-l dau in cap. Asta fac. Mai vrei ?? Normal ca mai vrei!
In sfarsit iti gasesti utilitatea in viata mea!

Am vazut Paris, je t'aime. Shit, vreau o viata in Paris. Vreau sa plec si sa-mi fie dor. Dupa dor, incep sa uit. Si apoi nu se mai simte nimic.
E atat de lame sa-mi doresc sa plec, dar ma jur ca vreau sa ma reinventez departe.
Sa traiesc pe bune acel sweet 60's!

Am stat vreo 10 min cat timp mi-am suflat nasul suculent, gen, si m-am uitat la tavan. E alb.
N-o sa pleci, n-o sa uiti, n-o sa taci. O sa fii la fel.
And then i screamed...

2046

Imaginati-va asta: ora 4 dimineata, nu pot dormi. Ma zvarcolesc ca un peste dulce intr-o apa sarata. In camera de alaturi se aud tropaituri de pat lovind brutal peretele despartitor. Oricat de pasional ar fi momentul de dupa paravan imi simt narile cufundate de nervi, in miros de tutun aprins.
Ma duc langa peretele care se misca o data cu zgomotul arcurilor ieftine si il ating. Habar n-am daca mangai bucata de lemn sau nu. Atingerea mea ma faca sa sar ca fripta.
Imi trag un scaun si-l rezem de el. Imi postez capul pe perete in timp ce trag amagitor dintr- o tigara.
Restul .... e in muzica.

sursa

Dimineata cretina

M-am trezit cu nasu-n placinta de mere. Asta nu inseamna c-am dormit pe masa din bucatarie :))))
Imi imaginez fata maica-mii sa ma gaseasca duminica dimineata pe masa din bucatarie dormind, cu nasu-n farfuria cu placinta. Oare ar bufni-o rasu' sau plansu'? :))
Si cand sa ma ridic ma tinea ficatul. Va imaginati un tip (sper sa fie tip) care sa-si bage gherutele in mine (pe dinauntru) / ( asta ar trebuie sa fie visul oricarui barbat:))) si sa zica "Nu pleci de aici!!".
De asta e ficatul in dreapta.
Cum ziceam o data, splina se numeste Splina pentru ca e in Stanga, iar ficatul Ficat pentru ca e in Dreapta. :))))

Singura fraza inteligenta de aseara pe care mi-o amintesc a fost ca in anul 300 d.h. (cred :))))) s-au intalnit 2 oameni super tari carora nu le retin numele pt ca era frig si aveam caciula pe urechi, care s-au hotarat ce sa se scrie in Biblie.
Pentru mine seara s-a oprit acolo!!! :))
Si la mult. Apoi mi-a curs o baluta din gura.

Imi cer scuze pt acest post dar simteam nevoia sa scriu cretinitatile astea :)))

The unforgettable night

Trezeam in mine instincte pe care mi le descoperisem pentru prima data intr-un loc unde ar fi trebuit sa ma comport ca un om normal. Ce este normalitatea cand suntem toti plini de prejudecati?

Aseara a fost altceva. Tot sangele imi clocotea in mine tasnind spre aceeasi idee obsedanta. Vroiam sa fiu atinsa cu aceeasi intensitate cu care si eu la randul meu as fi atins. Imi doream atat de mult sa fiu pradatorul care nu isi pierde victima din priviri. S-o silesc sa mi se ingenuncheze, sa ma traga usor spre inferioritatea ei si sa ma tintuiasca acolo sub dansul haotic si privirile celor care refuzau sa ne faca jocul. Vroiam sa fiu iubita acolo in mijlocul lor.

Dupa o scurta pauza frenetica in care fiecare si-a imaginat gustul placerii, am atins buzele Ei. Erau exagerat de moi imbibate ca o bucata imensa de vata cu multa bere. Am simtit pentru prima data gustul amar al berii si imi venea sa-l sorb de pe buzele Ei ca un insetat de placere. Dintr-un singur gest, carnea ei ar fi putut fi a mea. Din gura ei iesea o forta inimaginabila de placere careia nu ma puteam impotrivi. Imi venea sa strig cu puterea mintii mele sa fim lasate acolo in pace. Vroiam sa ma ridic in genunchi si apoi sa ma cufund in bratele Ei in timp ce buzele noastre isi continuau jocul acela nebunesc.
Am simtit apoi o nevoie de aer. Vroiam sa incetez orice miscare a mintii mele, vroiam sa ma opresc ca sa pastrez in mine totul. Acum era a mea.

Cand am incetat, amandoua aveam pe fata zambetul multumirii. Ne iubeam. Cel putin asta simteam amandoua in fata Lui.
El ne privea atintit de gesturile noastre. I-am simtit regretul in ochi. Isi dorea sa facem asta cu adevarat. Nu acolo, nu cu toti acei oameni care dansau nebuneste incarcandu-ne peisajul cu detalii nesemnificative. S-a asezat departe de noi si nu ne-a privit. I-am simtit pielea de la distanta care ardea. Imi doream atat de mult sa vina langa noi si sa-i mangai mainile atat de puternice, apoi sa-l sarut grumazul care isi dorea sa fie sarutat.
S-a asezat langa noi in timp ce eu o priveam pe Ea si buzele ei pe care le avusesem numai ale mele.

Cand El s-a asezat langa noi am vrut sa fim acolo toti trei. Ii iubeam. In acel moment simteam ca-i iubesc pe amandoi si ca mi-i doresc pentru mine si numai pentru mine. Vroiam sa ma ia in brate si sa ma duca intr-un loc mai intim. Sa imi rupa hainele si sa ma muste fiecare pana cand as fi inebunit.
Atunci l-am simtit ca ne vrea. Cred ca si-ar fi dorit si el acelasi lucru. M-am ridicat lasandu-le un mic spatiu intre ei. Cred ca vroiau amandoi sa se ia in brate si sa se sarute in fata ochilor aceia straini ca doi copii. Pentru a doua oara in acea seara am simtit ca-i iubesc si ca au nevoie de mine exact cum si eu am de ei.

M-am apropiat de chipul Ei si i-am atins buzele cat timp el ne privea curios. Acum nu numai buzele ei imi ofereau placerea aia imensa dar si ochii Lui atintiti asupra noastra. I-am apucat gatul si i l-am apropiat incet spre buzele noastre.
Pentru cateva secunde am fost toti trei acolo sarutandu-ne si atingandu-ne limbile fierbinti.
M-am indepartat usor si i-am privit cu atata atasament pe amandoi cum se sarutau nebuneste in vazul meu triumfator.
Erau ai mei, iar eu eram cu totul a lor.

Mooduri din randuri

Cum sa spui adio chiar e o intrebare. Si de altfel una foarte grea. Nu-ti iese niciodata la fel cum iti imaginai.
Stiu oameni care au trait fericiti pana la adanci batraneti pentru ca n-au gasit raspunsul.
Intr-un final s-au lasat pagubasi in fata lui.
Sau sunt alti oameni care s-au intors si au plecat. Nu s-au mai uitat in spate gasind cuvantul, cuvintele sau amanuntele.
Puterea de a spune adio ne lipseste.
O ciudatenie a firii secolului nostru trebuie sa fie, caci in lumea noastra totul e posibil.

S-a dus 8!

Afirmatie ingrozitor de grava, stiu fetelor, dar trebuie s-o spun: Cat de pustie ar fi lumea daca n-ar exista barbatii!!

Exact asta am simtit aseara. La masa cu fetele mele, cu bautura pe masa, tigari, rasete, si barbati necunoscuti care se schimonoseau in fata noastra mimand sex-appealuri gretoase.
Dupa experienta de aseara ne-am hotarat sa nu mai iesim fara baieti cand vrem sa ne "betivim" ca oricum nu iese cum trebuie.

Puteam sa optam pentru un film fain cu pufuleti si multa ciocolata, ba chiar si o sticla de vin rosu, puteam sa ne holbam toata seara pe discovery sau chiar m-as fi cufundat in lectura unei carti bune.
Cred ca si aripioarele de la KFC erau mai picante ca seara trecuta.

De notat pentru urmatorul an: evita barurile si cluburile unde se sarbatoreste ziua de 8 martie!

And the winner is...

Cursa pentru Oscar III

Ramtamtam pararam.

A serious man ?! Fratii Cohen, sunt molipsitori! Au un stil deosebit in a face filme. Nu-i de Oscar, adica ma rog, dupa propriile mele valori cinematografice, as da un Oscar unui film care nu-l priveste toata planeta salivand, cu gandul ca de fapt asta e trendul nou, dar evident ca nu se va intampla asa. Nu am vrea sa pornim cu razboi mondial avand ca sursa un Oscar. NU.
Dar filmul este de departe foarte fain! Idee molipsitoare si perfect naturala. Superb surprinsa. E mai mult decat modern, mi-a placut.

The Hurt Locker. Cand am vazut trailerul filmului mi-am zis eu asa ca trebuie cu greu sa indur 2 ore de film tipic de razboi unde se surprind evenimente d-astea evident de razboi, cu panica, teama si disperare. E carismatic rau de tot bai filmul asta. M-a prins pana la ultima secunda din el. Foarte bine realizat! I-as da Oscarul fara sa ma uit in spate.

E greu rau sa-mi dau verdictul. O sa ma gandesc si revin cu o concluzie.

Want!

In seara asta ne-am unit la o bere. De ce n-am face asta? Berea e buna, cel putin mai buna decat absintul, care te ustura pe gat in cel mai crunt hal posibil. Da, am baut si eu absint la viata mea. Cat sa ma usture, nu mai mult.
Si am discutat despre bere, nu doar am baut-o. Adica, atunci cand esti mic, te gandesti de ce-or bea oamenii bere pentru ca e amara, sau de ce-or bea tarie dupa care se stramba in ultimul hal, si apoi dupa ce epuizeaza momentul strambaturii exclama in 99% din cazuri "bun e ba!". Si ajungi sa te faci mare si sa bei bere. Viata e ciudata si iti rezerva o gramada de surprize.
Exact cum zice Tib, e bine ca ne rezerva sanse si surprize, mediocru si stupid e cum le dam ca prostii cu piciorul.

Oamenii, adica noi, avem o gramada de posibilitati de a face ceva cu viata noastra. Si nu ma refer la cliseul mod de a incerca sa facem bani dintr-o meserie care ne scoate peri albi. Nu.
Ma refer la celalalt mod cliseic de a face bani din ceva ce iubim cu adevarat.
E si mai adevarat ca e greu sa facem ce ne place azi, cand majoritatea pasiunilor noastre ajung la stadiul de a ne lasa sa murim de foame.
Cred ca e mai important sa credem in noi in primul rand si apoi in ceea ce vrem sa facem cu adevarat. E greu, dar nu imposibil.

Mereu am crezut ca daca imi voi aduce pasiunile la stadiul de munca de zi cu zi le-as rupa cumva de contextul de pasiune. Si m-as trezi apoi in imposibilitatea de a mai aprecia un lucru pe care-l uzez pana la final cu acel lucru "mijto" pe care il fac atunci cand chiar simt ca vreau sa-l fac si pe care il respir la maxima intensitate ca fiind "pasiunea mea".
Cred totusi ca a fi artist, inginer sau orice altceva va place voua rau, nu e o crima intr-un univers care conspira la revarsarea tuturor lucrurilor pe care le-am facut bine sau nu.

Cred ca trebuie sa vrem si apoi vom putea.
Vreti si voi!

Fal fal

Azi am simtit primavara invadandu-mi narile ca ploaia ce batatoreste aripile energice ale unui fluturas uitat la inceput de vara tarzie.
Abia astept sa respir aroma, sa privesc culoarea si sa simt primavara.
La fel cum am simtit-o azi. Pe strazi, in culoarea hainelor mai putin mancate de molii, in zambete si pasi grabiti.

The Lovely Bones

Azi am privit The Lovely Bones.
Mi s-a parut c-am primit un raspuns parca, la discutia noastra de zilele trecute referitoare la ce va fi dupa ce vom muri.
Sfrrr zicea ca e trist sa gandesc ca se va stinge lumina si se va incheia totul atat de sec. Dar mie mi s-ar parea raspunsul cel mai simplu intr-o lume in care e de preferat sa n-o luam razna.
The Lovely Bones este o fereastra catre ce va fi dupa ce vom muri, prin ochii unui copil.
Copiii ajung mereu in Rai.
Cine stie, poate ca si oamenii mari ajung tot in Rai.