Am dat acolo peste un oras superb, la inceputul unui anotimp calduros, caci parca doar ce intrase primavara in Brasov. Am cunoscut oameni de munte simpatici, cu idei si gusturi neobisnuite peisajului din care vin eu, dar chiar asta mi-a placut mai mult la ei.
Am dormit la poale de munte si m-am trezit pe varfurile lui din cauza peisajului incredibil care statea la geam, dimineata. M-am vazut cu un prieten vechi pe care nu-l mai vazusem de la revolutie (aproape) si am depanat amintiri in fata unei ciocolate caldute. Am facut sute de poze si am pus mana pe zapada ce acoperea Sinaia.
Mi-as fi tabacit fundul putin pe partie, dar din pacate nu era zapada suficienta pentru asta.
Mi-a trecut prin minte regretul unei vieti atat de departe de munte ... apoi m-am gandit ca oriunde ai sta, "acasa" suna bine.
Poze multe, dar nu azi...de data viitoare.
Un comentariu:
oye bubu la expo del 10 de febrero conmigo sera tu primera verdad?
sss que chido wey! :D
Trimiteți un comentariu