De ce peste ochii ce ma privesc acum se lasa toamna? De ce as putea sa tac la nemurirea lor sau de ce sa nu vorbesc cuiva de caruntirea buzelor tale gri...cenusii...tot cenusii...
Vine ziua cand te voi opri pe strada pentru o tigara si tu imi vei spune ca e azi; e azi ziua cand te-am mai oprit sub alta forma si intr-un alt peisaj...
eh, era frig si eram ca doi copii, iar eu ti-am invelit degetele-ti mari si inghetate cu soseta mea albastra...atat de albastra incat nici frigul nu trecea prin ea iar tu...tu imi sarutai privirea cu ochii tai mari si plini de....de...atat albastru.
..isi mai aminteste cineva de atunci? ...cui ii pasa, macar stiu ca tu iti amintesti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu